Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Septembrie - luna speciala despre Stiinta si creatie!

A evoluat universul sau a creat Dumnezeu lumea? A păcătuit știința? Mii sau miliarde de ani? Dinozauri în Biblie? Ne tragem din maimuțe? Descrie Big Bang-ul momentul creației? Sunt compatibile creștinismul și știința? Sunt științifice evoluția și ateismul? Descoperă răspunsurile în cadrul Lunii Creaționiste, unică în România, la Alfa Omega TV! Află mai multe

 

Preocuparea Alfa Omega TV pentru creationism

Inca de la inceputurile sale, Alfa Omega TV a avut o preocupare speciala fata de promovarea alternativei creationiste, atat in scolile din Romania, cat si in societatea civila romaneasca, si prin canalele media disponibile. Alfa Omega TV promovează creaționismul științific în România, sub genericul Verdictul științei: Creație! Povestea noastra

Originea Universului

Care este originea Universului? Trebuie să sistematizăm abordarea. Mai întâi, să plecăm de la o premisă clară: fie materia, fie Dumnezeu sunt eterni. Nu se poate amândouă. Dacă materia e eternă, se pune întrebarea: de unde a luat materia informația pentru a se organiza? E clar că materia e organizată, la orice scară ne-am uita: de la microcosmos, la macrocosmos. Nu putem spune că informația provine din materie însăși, pentru că materia nu produce informație, doar o multiplică sau o susține. Informația e un element care nu este nici materie, nici energie, cum foarte clar spune și Norbert Wiener (matematician, unul din părinții teoriei informației, n.red).

Dacă materia ar fi eternă, atunci Universul material este etern și trebuie să explicăm doar cum a venit în existență materia și Universul, în forma sa. Atunci originea Universului devine un lucru mai degrabă de prisos, pentru că Universul este etern. Asta a fost o primă viziune, din vremea grecilor și până în anii ‘60. Deși germenii unei noi viziuni despre originea Universului existau încă din vremea lui Einstein. Foarte interesant, Albert Einstein s-a opus acerb ideii că Universul are un început, ceea ce avea să devină cunoscută ca teoria Big Bang-ului, pentru că trebuia să accepte că dacă Universul are un început, atunci și timpul are un început, iar consecința logică este că timpul trebuie să aibă și un sfârșit, iar ideea aceasta îl oripila pe Einstein.

Odată cu descoperirea a ceea ce se cheamă “deviația în roșu a spectrului”, indicație indirectă a faptului că Universul e în expansiune, s-a extrapolat rapid ideea că, din moment ce se extinde, trebuie să fi început din ceva, trebuie să fi existat un moment zero din care Universul începe să se extindă. Aici ne lovim de marea problemă: până când ne putem întoarce în timp cu știința noastră?

emil silvestru geolog creationistO precizare importantă: există două tipuri de știință. Există știința experimentală, care se ocupă de lucruri care se petrec astăzi, pe care le vedem. Și există știința istorică, care se ocupă cu lucruri din trecut, pe care trebuie să le interpretăm în funcție de un model de interpretare. Uitându-ne în spațiu, la orice distanță, nu ne uităm de fapt la prezent, ci ne uităm la trecut. Și interpretăm evenimente din trecut.

Cât de departe putem extrapola acest trecut? Din punct de vedere al capacității noastre de a înțelege Universul, până la ceea ce se numește timpul “Planck”, adică 10-43 secunde de la momentul exploziei inițiale. Acesta e momentul în care, conform teoriei Big Bang, au apărut cele 4 forțe care guvernează Universul de astăzi: forța tare și forța slabă în interiorul nucleului unui atom, apoi forța electromagnetică și gravitația. Înainte de timpul Planck, ni se spune că a existat o singură forță, dar toți matematicienii și fizicienii ne spun că e imposibil să înțelegem un Univers cu o singură forță. Cu alte cuvinte, Universul a început cu un eveniment supranatural, dincolo de înțelegerea noastră, pentru că aceasta e definiția supranaturalului.

Viziunea Big Bang spune esențialmente că ceva, despre care nu știm practic nimic, care era infinit de mic în dimensiuni și infinit de greu, explodează. În momentul în care explodează, începe să crească și formează spațiul-timpul, așa cum îl vedem azi. E dificil de înțeles pentru oricine - cum poate spațiul-timpul să crească, din zero? Cu timpul, să zicem, îl mai urmărim, dar cu spațiul? Spațiul se dilată în ce? Nu știm.

Conform teoriei Big Bang, în urmă cu 13.5 miliarde de ani, s-a produs o explozie a acestui punct seminal originar, despre care nu știm nimic, decât că el concentra întreaga masă a Universului într-o zonă infinit de mică, și că Universul s-a extins de 13,5 milarde de ani. Privim departe în spațiu, și cu cât ne uităm mai departe, cu atât vedem momentele inițiale ale Universului.

Această teorie a Big Bang-ului este în zilele noastre acceptată de vasta majoritate a oamenilor de știință, deși există un grup de sute de cercetători care cer ca acest model al Big Bang-ului să fie abandonat, pentru că nu se mai știe despre o altă teorie de asemenea amploare în istoria științei care să fi avut atât de puține elemente confirmate.

Ultimii ani de zile au adus atât de multe observații noi care nu se potrivesc cu modelul Big Bang, încât modelul a trebuit să fie restructurat mereu și mereu. De exemplu,s-a descoperit la limita Universului (ceea ce înseamnă la începutul Universului), la o distanță de aproximativ 11 miliarde de ani-lumină, în constelația Cocorului, un șir de galaxii numit (filamentul lui Francis) format din galaxii-spirale mature. Asta înseamnă că, cu 11 miliarde de ani în trecut și într-un Univers extrem de tânăr, avem deja galaxii mature. Nu există explicație, pentru că ele nu trebuiau să existe. Ele se găsesc într-un moment când Universul era tânăr, dar ele reprezintă o stare a Universului matur.

S-a găsit și inversul. La aproximativ 100 milioane de ani-lumină, s-au găsit galaxii în formare. Ori, conform modelului, ele nu trebuiau să se mai formeze, ele trebuiau să fie deja acolo, mature. Acestea ar fi două elemente care vin în contradicție cu modelul.

Dar asta nu e totul. După cum probabil se știe, modul de a măsura distanța în Univers, odată ce am trecut de distanța de 3-4 mii de ani lumină, aceasta fiind limita absolută a măsurărilor directe prin trigonometrie, se bazează pe constanta de dilatare a Universului, bazată pe principiul Doppler-Fizeau, respectiv deviația în roșu a spectrului. Cu cât ne îndepărtăm de Pământ, cu atât această deviație crește. Ceea ce s-a descoperit în ultimii ani este că această creștere a spectrului în roșu nu crește cum ne-am aștepta în cazul unui Univers fără centru. S-a descoperit cu stupoare că în orice direcție în care ne uităm, deviația în roșu a spectrului electromagnetic crește nu discret, ci cuantic.

Avem o anumită valoare a sa, și o densitate mare de galaxii, după care urmează un spațiu de cvasi-nimic, după care urmează iar o deviație mai mare – iarăși multe galaxii – apoi iarăși un spațiu de cvasi-nimic, din nou și din nou. Este ca și cum materia, galaxiile sunt dispuse în jurul nostru, ca straturile pe o ceapă, concentric. Lucru care ne face să deducem, clar, că suntem foarte aproape de centrul expansiunii. Atât de aproape, încât suntem, cu sistemul nostru solar, la mai puțin de 1 milion de ani de centrul de expansiune!

Dar asta nu convine. G.F.R. Ellis (matematician și cosmolog), spune așa: “pot să vă construiesc un Univers concentric, cu Pământul în centru, și nu puteți să-mi infirmați acest lucru prin observație. Singurul motiv pentru care refuzăm acest model este filozofia”. Adică, de ce să fim noi buricul lumii? Dar observațiile ne arată că suntem undeva în centru.

Și aceasta e o altă observație care dă peste cap modelul Big Bang, care nu suportă un centru. Conform Big Bang-ului, Universul e suprafața unei sfere, nu trăim în volumul sferei, ci pe suprafața ei, care se tot extinde, ca suprafața unui balon. Dar din punct de vedere observațional, nu este așa.

Privind lucrurile în ansamblu, cum s-a putut naște Universul de la sine? Există teoria oscilațiilor cuantice, o năzdrăvănie care în esență spune că ceva se poate întâmpla fără nici o cauză. Dualismul cauză-efect nu e valabil în fizica cuantică. O oscilație cuantică poate crea ceva din nimic. Pentru a scăpa de această capcană cvasi-mortală pentru materialism, și anume că Universul începe cu un moment supranatural, se face apel la ultimul refugiu – fizica cuantică, și ceva fără nici o cauză. Dar toate observațiile menționate dovedesc exact contrariul.

Să privim din punct de vedere creștin toate aceste lucruri. Ce observăm? Că Universul într-adevăr se dilată este probabil adevărat. Scriptura face referiri repetate în Psalmi, cartea Isaia, la faptul că Dumnezeu a intins cerurile. Asta nu înseamnă că Biblia confirmă teoria Big Bang, ci ceea ce spune Scriptura este că totul a fost creat de Dumnezeu într-un timp scurt.

Pe de altă parte, acem de-a face cu problema luminii. În Scriptură ni se spune că lumina a existat cu 4 zile înainte să existe Soarele, și acesta e unul din principalele argumente împotriva cărții Geneza. Însă e interesant că teoria Big Bang ne spune că, cu mult înainte de a exista primele stele, întregul Univers a fost umplut de fotoni, adică de lumină. Deci lumina exista înainte de sursele actuale de lumină – stelele.

Un ultim lucru: este evident că ideea că materia e eternă nu poate fi valabilă. Alternativa e că Dumnezeu e etern, în afara timpului. Cuvântul grecesc pentru “veșnicie” în Noul Testament este aionios, adică lipsa timpului, Dumnezeu e în afara timpului, El a creat întregul Univers și a așezat legile naturale. Din acest motiv, e imposibil pentru noi, oamenii, să înțelegem cum a creat Dumnezeu Universul, pentru că nu putem înțelege decât folosind legile naturale, dar acestea nu existau la momentul creației. Acel nimic e un nimic fizic, din care Dumnezeu a creat. Deci părerea mea umilă e că nu vom ajunge niciodată să înțelegem problema originilor. Originile rămân un domeniu transcendent științei. Știința se oprește la problema originilor, pe când creștinismul începe cu problema originilor.

Extras din emisiunea Verdictul Științei: Creație 6.1 – Originea Universului, cu dr. Emil Silvestru, geolog. 

Alfa Omega TV Magazin

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.6 - Verdictul Științei: CREAȚIE (noiembrie-decembrie 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

creationism sectiune

Doneaza - sustine Alfa Omega TV