Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Septembrie - luna Științei și creației!

Descoperă compatibilitatea între știință și credință în cadrul Lunii Creaționiste, unică în România, la Alfa Omega TV!

 

Preocuparea AOTV pentru creaționism

De la început, Alfa Omega TV a promovat în mod special alternativa creaționistă, sub genericul Verdictul științei: Creație!

Dumnezeu a creat partenerii care ajută la polenizarea plantelor

''Există o armonie extraordinară a Providenței divine și a ordinii create, astfel că evenimentele, când sunt privite în relațiile și rezultatele lor, împreună cu etapele lor, vor apărea ca fiind ceva foarte frumos, spre slava lui Dumnezeu și a mângâierii celor care se încred în El. Noi știm că tot ceea ce a creat Dumnezeu este frumos. Toate lucrurile create sunt bune, atât în creație cât și în providență. Vom vedea lucrul acesta când va veni sfârșitul tuturor lucrurilor, dar până atunci nu deținem dreptul la judecată.'' (Mathew Henry 1662-1714).

Deși anumite specii de plante își transferă polenul de la o floare la alta cu ajutorul vântului sau al apei, majoritatea speciilor au nevoie de ajutorul animalelor pentru realizarea polenizării. În Biblie este menționat foarte clar faptul că toate plantele au fost create în același timp. Faptul că lui Dumnezeu Îi pasă de creația Sa poate fi observat datorită adaptabilității moștenite de fiecare specie.

Trebuie să recunoaștem că nivelurile taxonomiei moderne, cum ar fi speciile, genurile, familia, nu pot fi aplicate termenului biblic ''soi''. Carolus Linnaeus, un botanist al secolului al XVIII-lea, a dezvoltat un sistem pentru numirea și clasificarea organismelor despre care nu știm foarte multe lucruri. Studiul clasificării biologice ce îi aparține lui Linnaeus (taxonomia) a fost realizat pe baza credinței sale biblice potrivit căreia tot ce are viață a fost creat ca să se înmulțească în funcție de soi și aceste soiuri pot fi grupate în mod rațional într-o structură ierarhică reflectând teme și variații ale inteligenței Creatorului.

Totuși, denumirile științifice sunt prezentate în acest articol pentru a se face diferența între animale și numele de plante, deoarece Linnaeus spunea: ''Crearea pământului reprezintă gloria lui Dumnezeu, așa cum este văzută ea de om în lucrările naturii. Studierea naturii revelează ordinea divină a creației lui Dumnezeu. A fost dorința naturalistului de a crea o 'clasificare naturală' care să evidențieze această ordine existentă în univers.''

Animalele și păsările, ''soiurile'' create, de cele mai multe ori corespund clasificării științifice a ''familiei'', care include mai multe specii. Dacă asociem soiurile create cu familiile științifice, numărul animalelor din arca lui Noe poate fi estimat la mai puțin de 2 000 de soiuri care științific corespund la până 16 000 de familii (animalele curate au venit în număr de câte șapte perechi) din cauza lipsei de spațiu. Speciile s-au înmulțit pe pământ în urma potopului și au apărut noi schimbări. Totuși, informațiile existente la speciile caracteristice creației din Genesa au continuat în timp ce speciile s-au adaptat și s-au schimbat.

Fertilizarea cu succes în urma polenizării unei plante cu flori produce apariția semințelor și a fructelor. Deși unele plante au nevoie de vânt (porumb, grâu, orez, ovăz, orz) sau de apă (anumite plante acvatice) pentru a transfera polenul de la o floare la alta, majoritatea (aproape 90%) speciilor de plante au nevoie de ajutorul animalelor pentru polenizare.

Polenizatorii joacă un rol important în menținerea diferitelor comunități de plante care oferă hrană pentru animalele sălbatice și asigură polenizarea pentru aproximativ 35% dintre plantele care sunt sursă de hrană în lumea întreagă.

Fermierii din Statele Unite se bazează pe polenizatorii plantelor pentru a produce o varietate de fructe și legume printre care: mere, migdale, cireșe, castraveți, pepeni, dovlecei și floarea soarelui. Aceste fructe și legume polenizate cu ajutorul insectelor și produsele care rezultă în urma procesării acestora (cum ar fi laptele de la vacile care se hrănesc cu lucernă) reprezintă între 15%-30% dintre produsele consumate în Statele Unite. Acum, că știm care este importanța polenizării plantelor cu ajutorul animalelor pentru a întreține plantele care sunt sursă de hrană, să examinăm mai detaliat câteva relații dintre plante și polenizator.

Începând cu Biblia, știm că plantele și copacii care au flori au fost creați în ziua a treia și animalele cu rol polenizator au fost create în ziua a cincea (păsările, liliecii, insecte zburătoare) și în ziua a șasea (animale târâtoare).

Dumnezeu a creat totul într-o așa manieră încât parteneriatul a putut să ia naștere cu ușurință între membrii unor soiuri diferite de plante și de animale în săptămâna creației și să producă semințe și multe fructe. Deoarece Dumnezeu a creat soiurile pentru a fi deplin capabile să se adapteze la medii noi, aceste parteneriate de polenizare au fost restabilite, probabil în moduri noi și uimitoare, în timp ce planta și soiurile de polenizatori s-au împrăștiat pe pământ în urma potopului (Genesa 8:17).

Simbioza este o relație ecologică apropiată între două sau mai multe plante. Fiind create cu capacitatea de a se adapta poate duce la o simbioză unică. Simbioza este relație ecologică apropiată între două plante (sau mai multe) ce aparțin unor specii diferite. Uneori, o relație simbiotică este în beneficiul ambelor specii, uneori una dintre specii are mai mult de câștigat, iar în alte cazuri nu are de câștigat niciuna dintre specii.

Să discutăm despre cerințele polenizării plantelor când ambele specii beneficiază în urma acestei relații. Ecologiștii numesc această relație simbiotică drept mutualism. Capacitatea fiecărei plante de a se adapta a condus la nenumărate schimbări ale structurii fizice potrivite să împlinească funcții specifice sau schimbări chimice pentru a atrage anumite insecte. Minunata varietate a culorilor, formei, structurii și a mirosului pe care o observăm la flori este rezultatul direct al asocierii intime a florilor cu partenerul polenizator. Să examinăm câteva dintre aceste relații unice pe care le găsim în prezent.

Mirosurile florale sunt produse de uleiurile care se găsesc în plante. Florile care folosesc mirosuri ca să atragă polenizatorii pot avea culori șterse, sunt de obicei albe, mov sau roșu-maroniu închis și elimină mirosuri foarte puternice care pot fi detectate de la distanțe de 1-3 km. Polenizatorul florii detectează mirosul și urmărește concentrația substanței chimice până ajunge la floare. Viespile sunt polenizatori foarte importanți și intră în aceeași categorie cu albinele și furnicile. Totuși, viespile nu sunt acoperite cu puf ca să poată purta polen asemeni albinelor. Viespile pot fi mai puțin eficiente în polenizarea florilor, dar totuși au roluri importante. Furnicile sunt niște insecte asociate într-un fel sau altul cu plantele. Furnicile formează uneori relații mutualiste cu plantele. Plantele pot beneficia în urma acțiunii furnicilor, în urma împrăștierii semințelor. Furnicile au corpul neted și polenul nu poate sta pe el, iar distanța parcursă nu este la fel de mare ca cea a polenizatorilor care zboară. Dar furnicile sunt numeroase și de obicei se întorc la locurile lor preferate de unde se hrănesc, și anume la florile care produc nectar. Uneori, florile își scot nectarul la suprafață pentru a atrage furnicile ca să îndepărteze alte insecte care fură nectarul. Multe plante tropicale au o structură a florii care îngreunează accesarea polenului intern de către albine și alți polenizatori. Aparent, aceste plante au o substanță chimică ce împiedică furnicile ca să nu intre în floare și le răsplătește cu nectar pentru că protejează exteriorul florii. Furnicile pot fi niște polenizatori eficienți pentru plantele mici cu flori multe și pentru cele care cresc în zona mediteraneană și alpină unde rata vizitelor făcute de furnici poate fi mai mare decât a altor insecte.

Printr-o relație mutuală, planta consumă mai puțină energie în producerea polenului și în schimb produce flori, nectar și/sau mirosuri. O floare care atrage de regulă anumiți polenizatori poate să piardă mai puțin polen, comparativ cu o floare care atrage polenizatori ocazionali. Polenizatorul are de câștigat atunci când își dobândește propria sursă de hrană, astfel nu este nevoit să-și consume energia în competițiile dintre specii. Planta îi oferă o recompensă, nectar și polen; o floare colorată sau un miros puternic; un mecanism pentru transferul polenului. Planta și polenizatorul s-au obișnuit împreună sub designul original al lui Dumnezeu. Unele specii au relații unice și armonioase care nu ar fi putut să apară din întâmplare. Diversitatea fiecărui lucru creat de Dumnezeu este cu adevărat uimitoare.

sursa: Answers in Genesis  Foto: Wikipedia

Doneaza - sustine Alfa Omega TV