Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Septembrie - luna Științei și creației!

Descoperă compatibilitatea între știință și credință în cadrul Lunii Creaționiste, unică în România, la Alfa Omega TV!

 

Preocuparea AOTV pentru creaționism

De la început, Alfa Omega TV a promovat în mod special alternativa creaționistă, sub genericul Verdictul științei: Creație!

De unde știu că există Dumnezeu - de Vlad Crîznic

Aproape fără excepție, o discuție despre Dumnezeu sau creștinism începe fie de la existența lui Dumnezeu, fie de la veridicitatea Bibliei. Întrebările pornesc de aici și, dacă trecem de acest obstacol, putem discuta despre modul în care răspundem la celelalte întrebări pe care le au. De aceea, am ales ca primul capitol al acestei cărți să abordeze existența lui Dumnezeu. În următoarele capitole veți putea observa alte teme abordate de colegii mei autori, teme care practic decurg din acest capitol.

Vreau să îmi afirm de la început dorința de a face acest capitol cât mai ușor de înțeles, chiar dacă tema lui nu este una ușoară. De asemenea, tot aici trebuie să îmi exprim o oarecare reticență cu privire la abordarea unui asemenea subiect într-o discuție cu un copil care încă nu a ajuns la clasele gimnaziale. În aceeași măsură cred că tocmai în clasele gimnaziale copiii noștri vor veni acasă cu o mulțime de întrebări cu privire la existența lui Dumnezeu. Ca părinți, trebuie să fim blindați cu privire la informațiile pe care le vor primi la ora de biologie, chimie, fizică și filosofie.

Această carte nu se adresează doar părinților, astfel că voi aborda acest capitol în așa fel încât orice licean să îl poată citi pentru sine și să poată folosi informațiile găsite aici pentru a fi sigur de credința lui, dar să și poată începe o discuție despre Dumnezeu, având la îndemână toate informațiile esențiale.

Pentru capitolul de față, voi selecta câteva argumente pentru existența lui Dumnezeu – argumentul cosmologic, argumentul teleologic, argumentul moral și argumentul din dorință. Argumentele sunt asemenea drumurilor: încep din puncte diferite, însă toate ajung în același loc. Înainte de a le lua pe rând, trebuie însă să facem deosebirea între argumentele pentru existența lui Dumnezeu și căile prin care Îl putem cunoaște pe Dumnezeu (căi care presupun deja existența Lui).

Aceste căi sunt enumerate de apologetul, filosoful și profesorul Peter Kreeft. El spune că „modul final, complet și definitiv de a-L cunoaște pe Dumnezeu este prin Isus, Dumnezeu întrupat. Biserica sau Trupul lui Cristos este al doilea mod, iar Biblia este a treia modalitate. Natura este o altă cale. Arta Îl arată de asemenea pe Dumnezeu. Conștiința este a șasea cale, ea fiind numită și vocea lui Dumnezeu. Ea este absolută, nu vorbește prin dacă și dar, ci vorbește la obiect. Rațiunea este a șaptea cale. Dacă ne uităm la primele șase căi, vom vedea că dacă le folosim alături de argumente filosofice puternice, rațiunea ne va arăta că trebuie să existe Dumnezeu. Dumnezeu poate fi cunoscut și prin experiența zilnică. Cu siguranță Îl poți vedea pe Dumnezeu în viața ta, prin intervenția Lui zilnică. Experiența colectivă sau comunitară este un alt fel prin care Îl poți vedea pe Dumnezeu. De exemplu, Îl putem vedea pe Dumnezeu în istoria lumii, a creației sau a Bisericii. Oamenii numiți sfinți sunt atât de aproape de Dumnezeu, încât atunci când le vezi felul de a trăi, nu ai cum să nu Îl vezi pe Dumnezeu. Viața de zi cu zi în care faci voia lui Dumnezeu, ți-L va descoperi pe Dumnezeu. În ultimul rând, al 12-lea, rugăciunea ni-L descoperă pe Dumnezeu. Este vorba despre rugăciunea obișnuită și personală. Noi trebuie să experimentăm cât mai multe dintre aceste căi laolaltă; una nu se exclude pe cealaltă.”

Aș dori acum să aruncăm o privire asupra a patru argumente care ne pot conduce la conștientizarea existenței lui Dumnezeu. Cred că aceste argumente pot facilita credința, însă nu mă aștept ca cineva să ajungă la credința în Dumnezeu după simpla citire a acestui capitol.

Argumentul cosmologic pentru existența lui Dumnezeu este un argument vechi de aproape 2.000 de ani. Termenul „cosmologic” își are rădăcina în cuvântul grecesc cosmos, care înseamnă „lume” sau „Univers”. Cu alte cuvinte, argumentul cosmologic se bazează pe începutul Universului. Se presupune că ceva există și, plecând de la acea existență, se ajunge la o Cauză Primară. Argumentul poate fi formulat în modul următor:

1. Tot ce are un început are o cauză.
2. Universul a avut un început.
3. Prin urmare, Universul are o cauză.

Pentru ca un argument să fie adevărat, trebuie să fie valid din punct de vedere logic și trebuie ca premisele lui să fie adevărate. Argumentul acesta are o logică validă și concluzia decurge corect din premise, ceea ce înseamnă că greutatea argumentului stă în validitatea premiselor. Prima premisă - tot ce are un început are o cauză - este bazată pe legea cauzalității, care este un principiu științific fundamental. Această lege este considerată în mod evident adevărată, ea fiind confirmată de experiența noastră. Binecunoscutul teolog și filosof creștin William Lane Craig, care folosește deseori acest argument în dezbateri și în scrierile sale, argumentând în favoarea acestei premise, afirma următoarele: „A afirma că pot să apară lucruri din senin fără a fi cauzate de nimic înseamnă a renunța la o metafizică serioasă și a recurge la magie. În al doilea rând, dacă lucrurile ar putea să apară, în mod real, necauzate de nimic, atunci este inexplicabil de ce nu apar toate lucrurile pur întâmplător sau fără o cauză anume.”

De exemplu, nimeni nu crede că în momentul când va ajunge acasă va găsi un cal apărut din senin pe mocheta din sufragerie. Un șofer nu crede că mașinile apar pur și simplu din neant în fața lui, fără un alt șofer în spatele volanului acelor mașini, adică fără o cauză. Deși mulți polițiști aud deseori asemenea relatări, știm cu toții că nu sunt deloc adevărate.

Aici este posibil să apară următoarea întrebare: „Dacă toate lucrurile au o cauză, cine sau ce L-a cauzat pe Dumnezeu?” Această întrebare demască o neînțelegere a argumentului. Prima premisă nu afirmă că toate lucrurile au o cauză, ci că toate lucrurile care au un început trebuie să aibă o cauză. O întrebare similară ar fi: „Care este soția burlacului?”, însă o asemenea întrebare este greșită pentru că, prin definiție, un burlac este o persoană necăsătorită. În același fel, Dumnezeu, prin definiție, este o ființă fără început, deci El nu are nevoie de o cauză pentru existența Sa. Prin urmare, întrebarea devine una invalidă.

Cea de-a doua premisă este faptul că Universul a avut un început. Dacă avem suficiente motive întemeiate să acceptăm prima premisă, ce putem spune despre cea de-a doua? Aceasta poate fi demonstrată din două puncte de vedere: cel filosofic și cel științific.

Filosofic vorbind, nu există un regres infinit de evenimente trecute. Cu alte cuvinte, seria de evenimente trecute sau istoria trebuie să aibă un început undeva în spațiu și timp. Argumentul se bazează pe faptul că în realitate apar o serie de probleme legate de infinit. În primul rând, conceptul de infinit din matematică nu poate fi utilizat în lumea reală, adică teoretic poți să ai o mulțime infinită, dar nu poți să ai o mulțime infinită concretă. Să încercăm să ilustrăm acest lucru. Să presupunem că am o mulțime infinită de bile și vreau să-ți dau câteva. Să spunem însă că vreau să ți le dau pe toate, așa că îți dau toată grămada de bile. Tu ai acum o infinitate de bile și eu nu mai am niciuna. Dar să spunem că nu vreau să ți le dau pe toate, ci doar pe cele cu număr impar. Acum și tu ai o infinitate de bile și și eu am o infinitate de bile. Mai mult, pot spune că am tot atât de multe ca la început, dar și tu ai acum la fel de multe bile ca mine. Dar să presupunem că îți dau toate bilele de la numarul 4 în continuare. Acum tu ai o infinitate de bile, iar eu am rămas cu 3.

În primul caz, ∞-∞=0, în al doilea caz ∞-∞=∞ și în al treilea caz ∞-∞=3, însemnând că, în trei cazuri, aceeași operație are trei rezultate diferite. De aceea, în legile aritmeticii nu se folosesc operațiile cu infinitul. A opera cu infinitul în viața reală conduce la o serie de absurdități. David Hilbert, probabil unul dintre cei mai mari matematicieni ai secolului XX, afirma că „infinitul nu este de găsit nicăieri în realitate. El nu există în natură și nici nu asigură o bază legitimă pentru o gândire rațională. Singurul rol care îi rămâne infinitului este acela al unei idei.”

În al doilea rând, nu poți ajunge la o mulțime infinită adunând element cu element, pentru că indiferent câte numere aduni, tot vei mai putea aduna cel puțin un singur număr. Acest lucru implică faptul că nu poți traversa infinitul pas cu pas, pentru că nu poți atinge capătul.

Dacă ar fi să ignorăm această idee, ar fi ca și cum am afirma că cineva a reușit să numere toate numerele de la minus infinit până la zero și acum termină: ... -3, -2, -1, 0. Întrebarea pe care ar trebui să o adresăm ar fi: De ce nu a terminat ieri sau săptămâna trecută sau anul trecut? Până atunci ar fi trecut deja o infinitate de timp.

Haideți să ne imaginăm axa timpului, considerând că la valoarea 0 este ziua de astăzi și trecutul se întinde până la minus infinit. De vreme ce este imposibil să numeri de la minus infinit până la zero, ar însemna că nu am fi putut ajunge până la ziua de azi, ceea ce este absurd, pentru că iată-ne aici. O gândire riguroasă ne forțează să acceptăm faptul că nu poți merge înapoi în timp până la infinit, ci trebuie să existe un moment prim sau inițial. Din punct de vedere științific, argumentarea se bazează pe modelul cosmologic cunoscut sub numele de „Big Bang”. Dar înainte de a continua, este important să precizăm că argumentul nu se referă la cum s-a format Universul, ci la ce a cauzat marea explozie. Nu este important mecanismul de formare a Universului, a galaxiilor sau a planetelor, ci faptul că știința însăși indică clar spre un început al tuturor lucrurilor. Ceea ce afirmăm noi aici este că Universul a avut un început, fie printr-un Big Bang, fie prin alt eveniment.

Vreme de sute de ani, materialiștii au susținut ideea unui Univers etern sau veșnic, luând în batjocură credința creștinilor într-un început al tuturor lucrurilor. Dar iată că, în ultimul secol, cei care țineau în mână „arma” științei au văzut-o îndreptându-se împotriva lor, credința populară devenind subminată de știință, în timp ce credința biblică este din ce în ce mai des confirmată de aceasta.

Norman Geisler menționează faptul că teoria aceasta este una incomodă pentru cei care vor să evite începutul Universului, încercând să evite astfel prima cauză. El spune că „este important să înțelegem că Universul nu se extinde într-un spațiu vid, ci că spațiul însuși se extinde – înainte de Big Bang nu a existat spațiu. Este de asemenea important să înțelegem că Universul n-a apărut dintr-un material preexistent, ci din nimic – înainte de Big Bang nu a existat materie. De fapt, din punct de vedere cronologic, nu a existat un «înainte» de Big Bang, deoarece în afara timpului nu există «înainte», iar anterior Marii Explozii nu a existat timp. Timpul, spațiul și materia au intrat în existență odată cu Big Bang-ul.”

Tot în cartea lui Norman Geisler, Robert Jastrow, fost director al Observatorului Astronomic de la Mount Wilson și fondatorul Institutului Goddard pentru Studii Spațiale de la NASA, un om de știință cu acreditări impecabile, deși s-a declarat agnostic, a afirmat următoarele, după ce a fost pus față în față cu dovezile privind originea Universului: „Vedem acum că dovezile astronomice duc la o concepție biblică despre originea lumii. Detaliile diferă, dar elementele esențiale din teoriile astronomice și din relatările biblice conținute în Genesa sunt aceleași: lanțul evenimentelor care au dus la apariția omului a început brusc și dramatic la un moment definit în timp, printr-o străfulgerare de lumină și energie.”

Acestea fiind spuse, avem motive rezonabile să credem că există o Cauză Primară în spatele existenței Universului, știința putând confirma religia. Cu alte cuvinte, privind la efectul existent – Universul, putem descoperi câteva caracteristici ale Primei Cauze: pentru că nu a existat spațiu și timp, această cauză trebuie să treacă dincolo de timp și spațiu, prin urmare ea există în afara timpului și în afara spațiului. Putem spune că este fără început și fără cauză. Pentru că a cauzat Universul fără a folosi vreun material, trebuie să fie inimaginabil de puternică și să se situeze deasupra materiei, deasupra legilor naturii. Un efect finit, provenit de la o cauză din afara timpului, poate fi obținut doar printr-un agent personal, care alege în mod liber să creeze Universul în timp, pentru că o forță fizică nu poate lua o decizie personală. Acest agent nu se bazează pe religia sau experiența cuiva, ci se deduce din dovezile științifice și filosofice prezentate.

O astfel de Primă Cauză imaterială, atemporală, necauzată, inimaginabil de puternică și personală este ceea ce teologii au numit de-a lungul secolelor „Dumnezeu”.

Norman Geisler își încheie capitolul legat de acest argument din cartea Nu am destulă credință ca să fiu ateu în felul următor: „«Dacă nu există Dumnezeu, de ce există ceva în loc să nu existe nimic?» este o întrebare la care toți va trebui să răspundem. Și pe baza dovezilor existente ne rămân doar două opțiuni: fie că nimeni nu a creat ceva din nimic, fie că cineva a creat ceva din nimic. O gândire rațională rezonabilă nu poate crede faptul că nimicul a cauzat ceva; prin urmare, dacă nu poți să crezi că nimicul a cauzat ceva, atunci nu ai destulă credință ca să fii ateu!”

La finalul acestui argument, trebuie să notăm trăsăturile acestei Cauze Primare și să le ținem minte pentru finalul întregului capitol: fără început și fără cauză, necreeat, dar cu forță creatoare, transcendent, atotputernic și personal.

aijm carte cover(…)

Cele patru argumente pentru existența lui Dumnezeu ne-au adus la final, și dacă am recapitula concluziile fiecărui argument în parte, am observa că putem obține câteva caracteristici foarte asemănătoare descrierii lui Dumnezeu, așa cum Îl avem descris de Biblie, și a vieții veșnice, prezentată tot de Scripturi. Caracteristicile Cauzei Primare descrise de argumentul cosmologic, alăturate caracteristicilor Designerului descoperit de argumentul teleologic, urmate de dreptatea și ordinea generate de un Legiuitor revelat de argumentul moral, puse împreună cu eternitatea și veșnicia descrise de C.S. Lewis în argumentul său pentru dorință totalizează suficiente aspecte ale unui Dumnezeu viu, personal, atotputernic și atotcunoscător, pentru ca o persoană care vrea să Îl găsească pe acest Dumnezeu să Îl și găsească, ajutat fiind, evident, de credință!

n.red. Articol de Vlad Crîznic, director RZIM România, filiala locală a Ravi Zacharias International Ministries. Citiți celălalte 3 argumente pentru existența lui Dumnezeu în capitolul 1 al cărții Apologetică în jurul mesei – conversații pentru întreaga familie, din care a fost extras acest material. Cartea Apologetică în jurul mesei este editată de Vlad Crîznic și conține răspunsuri creștine din partea a 10 autori români, la 10 mari întrebări esențiale despre credința creștină, pentru ca orice părinte, student sau elev să găsească nu doar un tipar după care să croiască la rându-i un răspuns, ci și uneltele necesare pentru a deveni un creștin mai bine informat, cu o credință puternică, fundamentată atât pe Scripturi, cât și pe rațiune, filosofie, literatură și artă. Comandă această carte la o serie de librării creștine din România.

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 7.5 - E compatibil crestinismul cu stiinta (septembrie-octombrie 2017). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

x

Proiectul evanghelistic Cartea Cărților

Din toamna 2016, ne concentrăm pe generația tânără, dezvoltând proiectul de evanghelizare pentru copii Cartea Cărților. Ajungem la mulți copii cu Evanghelia, prezentată prin desene animate, prin televiziune, prin site-ul www.carteacartilor.tv, prin resurse tipărite și prin evenimente. Să investim împreună în generația de mâine!. Urmărește reportajul!