Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Reincarnarea

Este reîncarnarea un concept crestin?

În acest timp când spiritismul, clarviziunea și alte forme de comportament metafizic sunt în vogă, lumea este bombardată cu afirmația repetată că reîncarnarea este atât o realitate cât și un concept aprobat de Biblie. Haideți să vedem ce este reîncarnarea și ce spune Biblia despre aceasta.

Ce înseamnă reîncarnarea

Reîncarnarea sau metempsihoza este o credință a transmigrației sufletului atât în viață ,cât și după moartea trupului. Această doctrină este foarte apropiată de cea a egiptenilor antici, a hindușilor, a budiștilor și multor alte secte religioase primitive. Istoria revelează că această idee niciodată nu a fost acceptată printre evreii din trecut. A fost respinsă de teologii creștini ortodocși și a fost îmbrățișată doar de unele secte gnostice din primul secol și de Manichei în timpul secolelor 4 și 5.

Practic, ideea este că sufletul este separabil de trup, și nu numai atât, dar în timpul somnului poate colinda și poate lua diferite forme ca cea a unei nevăstuici, șoarece, sau în India, insecte. Mai mult, la moarte, sufletul poate trece într-o insectă (Chang Nagas în India spune că soliștii devin „cicadas” și alții gândaci de bălegar); într-un huligan (în Borneo); într-un copac, o floare, sau chiar rouă (în Burma); și desigur, în alte trupuri. În unele grupuri se crede că sufletul devine rouă și așa intră în corpul uman. În alte școli se învață că sufletul devine ploaia care udă pământul, este absorbită de vegetale care la rândul lor sunt consumate de către om, și în final ajunge în pântecele femeii, de unde este renăscut. 

Interesant, hindușii antici aveau conceptul creștin că există un rai și un iad pentru sufletele celor morți. Ideea reîncarnării nu a apărut în gândirea hindusă până prin anii 600 Î.C. În prezent, gândirea hindusă este amestecată cu conceptul de karma (sau fapte), astfel reîncarnarea sufletului are loc în funcție de faptele din viața anterioară - cel rău se va întoarce ca insectă, cel bun ca om.  Practic, pentru ei viața este ca și conceptul budist al unei roți mari, un ciclu nesfârșit de impresii și suferințe repetate. Din ciclu se poate ieși doar pe baza unei complete negări a tuturor dorințelor și poftelor firii, și atunci procesul karmei, despre care se crede că ar fi legată de suflet, se oprește. Doar atunci nirvana, sau eterna fericire, poate fi garantată.  Doi din stâlpii reîncarnării trebuie să fie un număr fix de suflete în univers și crearea tuturor sufletelor înainte de apariția primei ființe umane.  

Reîncarnarea si crestinismul

Din discuțiile anterioare despre reîncarnare, orice persoană care studiază Biblia va observa imediat că doctrina despre reîncarnare este în opoziție cu următoarele principii biblice:

•        Natura și valoarea unică a fiecărui individ.

•        Conceptul imaginii lui Dumnezeu în om.
•        Conceptul despre crearea omului.
•        Conceptul de mântuire individuală prin Isus Hristos și ideea unei noi nașteri spirituale.
•        Conceptul despre înviere în general și învierea fiecărui individ care a trăit.
•        Conceptul despre judecată, răsplată și pedeapsă pentru fiecare persoană vie sau moartă.
•        Conceptul responsabilității omului față de Dumnezeu, pe o parte, și conceptul despre interacțiunea zilnică a lui Dumnezeu cu oamenii Lui, pe de altă parte. Pe scurt, ideea reîncarnării elimină întregul cadru al creștinismului biblic. În continuare, sunt câteva versete care sprijină punctele de mai sus, fiind aranjate în ordinea subiectului (există mii de versete): 

Natura și valoarea unică a fiecărui individ

1.      Dumnezeu a creat omul după chipul Său (Geneza 1:27).
2.      Omul nu este animal, și nu poate deveni unul, dar omului i s-a dat stăpânire peste toate animalele (Geneza 1:28).
3.      Isus a spus: "Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?" (Marcu 8:36,37).
4.      Psalmistul întreabă: "Ce este omul ca să te gândești la el? Și fiul omului ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puțin mai pe jos decât Dumnezeu, și l-ai încununat cu slavă și cu cinste" (Psalmul 8:4,5). 

Conceptul despre crearea omului

1.      Ni s-a spus că la creație Dumnezeu a luat pământ, a suflat în el, și omul a devenit un "nephesh" sau suflet viu. Sufletul sau ființa primului om a fost creată special de Dumnezeu după chipul Său. A doua ființă, Eva, a fost de asemenea creată special din substanța omului (Geneza 1și 2). Nu există nicio referință aici a vreunui suflet venit intrând în trupuri dintr-o rezervă preexistentă a sufletelor.
2.      Prima naștere a fost rezultatul alegerii libere a lui Adam și a Evei de a avea un copil. "Adam s-a împreunat cu soția sa Eva; ea a rămas însărcinată, și a născut pe Cain … " (Geneza 4:1). Dumnezeu a dat omului abilitatea de a avea copii după chipul lui Dumnezeu. Fiecare concepție după aceea a fost originea unui suflet unic. Biblic, nu există niciun individ anterior concepției.
3.      În Evrei, nu găsim conceptul de reîncarnare, ci doar de concepție specială, atunci când scriitorul, apostolul Pavel, vorbește despre Levi, care era în coapsa lui Avraam, strămoșul lui, când Melhisedec l-a întâlnit pe Avraam.4. Se mai poate spune că fiecare enumerare a unei genealogii specifice în Biblie neagă reîncarnarea. Pavel a spus: "Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin" (Romani 11:1). Genealogia lui Isus se întinde într-o succesiune neîntreruptă de cel puțin 4.000 de ani înapoi la Adam. Fiecare persoană menționată este un individ unic (Matei 1 și Luca 3). Cât de absurd este să concluzionezi că fiecare din aceste persoane nu sunt ceea ce Biblia spune că sunt, ci doar un corp ce găzduiește un alt "suflet"! 

Conceptul despre mântuire

Probabil că cel mai de seamă verset din Biblie este Ioan 3:16. Întreg conceptul creștin indică faptul că Isus a murit pentru ca fiecare persoană în parte să poate primi viața veșnică.

Evrei 2 prezintă măiestria aplicării unicului și întregului plan al mântuirii. Dumnezeu intenționează să aducă oamenii în gloria Sa ca fii individuali, prin suferința lui Isus care, prin moarte, a distrus puterea morții. El i-a eliberat pe aceia care, prin frică de moarte, au fost supuși sclaviei pe viață. Ce strigăt răsunător este acesta față de "roata destinului", de încetarea tuturor dorințelor și alte capcane ale religiilor non-creștine.

Conceptul lucrurilor de pe urmă

1) O afirmație accentuată a bazelor biblice despre finalitatea morții se găsește în Evrei 9:27: "Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. Garantat, nu a fost nimic neclar, care să lase loc unei credințe în a doua naștere fizică, într-o serie de vieți, sau orice alt concept similar. Viața pe pământ este o experiență unică și se terminată prin moarte. După moartea fizică este o continuare a vieții fie într-un loc al recompensei, fie al pedepsei. Isus a clarificat acest lucru în pilda despre Lazăr și omul bogat care se găsește în Luca 16:19-31.

În această relatare, Lazăr a murit și a fost purtat în sânul lui Avraam. Omul bogat a murit și el, a fost îngropat și și-a recăpătat cunoștința în iad. Fiind în chin, bogatul și-a ridicat ochii și, recunoscându-i pe Avraam și Lazăr într-o altă lume, a strigat după ajutor. Totuși, nu a putut primi niciun fel de ajutor pentru că Avraam a spus: “între noi și voi este o prăpastie mare așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată".

Luați aminte la următoarele elemente din această relatare:
a)      Stările separate a vieții, a morții, și viața dincolo de moarte.
b)      Identitatea continuă a indivizilor în aceste 3 stări.
c)      Cei morți sunt conștienți de identitatea lor și de relațiile lor cu oamenii din viața de după moarte și cea de pe pământ.
d)      Finalitatea absolută a condiției de după moarte în ce privește recompensa și pedeapsa, este cu neputință să treci din iad în rai sau din iad înapoi pe pământ.  Aceste principii au fost evidențiate în cuvintele apostolului Pavel în Epistola către Filipeni, unde cu îndrăzneală a afirmat: "Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig. Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup" (Filipeni 1:21, 23-24).

Apostolul Pavel a considerat doar două alternative. Una a fost o viață de slujire aici pe pământ pentru Isus Hristos, a doua a fost o viață după moarte în imediata prezență a lui Hristos. Pentru el nu a fost nici o altă alternativă. Ar trebui, bineînțeles, să subliniem faptul că au fost două excepții în Vechiul Testament și una în Noul Testament: Evrei 10:27. Enoh și Ilie nu au murit, ci au fost mutați fizic (înălțați la cer). Totuși, modul în care au ajuns acolo a fost puțin mai diferit, destinația lor a fost  locuința celor care au murit neprihăniți. Excepția Noului Testament desigur, va avea loc la a doua venire a lui Hristos când biserica vie este răpită instantaneu și trupul fiecărui membru este schimbat într-unul spiritual (1 Corinteni 15:51,52).

2) Desigur, toate relatările biblice despre învierea trupurilor, a lui Isus și a altor oameni, atât buni cât și răi, sunt direct opuse învățăturilor despre reîncarnare. Isus a murit, dar după trei zile a fost înviat din morți. El a avut, după înviere, un trup nou. Chiar dacă cu acest nou trup a putut să facă lucruri neobișnuite, cum ar fi trecerea printr-un zid solid, a fost recunoscut de toți cei ce-L cunoșteau. De fapt, trupul înviat a lui Isus a avut anumite răni din trupul Lui anterior.

Vă rog rețineți că după moarte, Isus a fost conștient de identitatea Sa continuă. La fel au fost și acei ucenici care au fost privilegiați să-L vadă. La fiecare apariție, a fost clar că Isus din Nazaret a fost încă viu. Niciodată nu a existat vreo sugestie că identitatea Lui a fost distrusă de moarte sau schimbată într-o altă formă de viață.

În 1 Corinteni 15, apostolul Pavel face o afirmație despre conceptul creștin al învierii pentru toate ființele umane. Într-adevăr, încă de la începutul discuției, a fost făcut clar că, așa cum spune Pavel: ”Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră… Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1 Corinteni 15: 13,14,19).

De aceea, potrivit cu afirmațiile lui Pavel, o doctrină ca cea a reîncarnării, dacă este adevărată, va distruge întreaga bază a revelației și inspirației creștine. Mai simplu spus, credința în învierea lui Isus Hristos este faptul central al credinței creștine. O persoană care crede în doctrina reîncarnării nu poate avea în mod simultan credința necesară pentru a fi creștin.

Doneaza - sustine Alfa Omega TV
x

Urmariti emisiunea speciala Impreuna Raspandim lumina, aflati despre modul miraculos în care Dumnezeu a susținut lucrarea Alfa Omega TV până în prezent, mărturiile și opiniile telespectatorilor români ce au primit Cuvântul lui Dumnezeu în casele lor prin intermediul AOTV.