Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

crestinul si tehnologia crestinul si stiinta

crestinul si biserica 640Creștinul și Biserica - Biserica lui Christos a fost chemată să iasă în afară și să „facă ucenici.” Biserica de astăzi se confruntă însă cu o pasivitate și o atitudine închisă vis-a-vis de problemele curente ale societății din ziua de azi. De multe ori Biserica s-a dovedit mai mult preocupată de păstrarea unor tradiții interne și parcă a pierdut contactul cu realitatea problemelor relevante pentru lumea din jur care se degradează. Cu toate acestea, există și biserici care au înțeles că mesajul dragostei lui Dumnezeu trebuie manifestat față de aproapele nostru în diverse moduri. Această secțiune prezintă diversele moduri în care Biserica a înteles mandatul Marii Trimiteri în contextul societății de azi, precum și caracteristicile unei biserici sănătoase.

Provocările Bisericii în marile orașe - Adiel Bunescu, pastor, București

Dacă mă refer la provocările Bisericii în contextul urban, în mod special în București, cred că văd aglomerație; dincolo de aglomerația din trafic, aglomerația vieților oamenilor. Suntem într-o vreme în care totul se desfășoară rapid. Încercăm să ne aglomerăm agendele cu multe lucruri, slujbă, uneori slujbă extinsă, drumul de acasă până la serviciu și invers. Aglomerația și stresul pe care aceasta îl cauzează este o provocare semnificativă pentru ca biserica să funcționeze sănătos, să îți rămână resurse, energie, timp, pentru a putea gândi, pentru a putea să te întâlnești cu oamenii, să citești, să te alimentezi, să te aduni cu alții care au aceeași credință ca și tine, încurajându-te în acest sens. Ritmul de viață alert cred că este o provocare. Cred că noi ca și creștini ar trebui sa fim și aici contraculturali.

Este greu. Nu spun că noi reușim foarte bine să facem asta, dar este o dorință. Nu ar trebui să ne lăsăm târâți în ritmul în care merge cultura noastră, dacă ritmul este nesănătos. Aceasta înseamnă niște decizii semnificative, care s-ar putea să ne coste.

De exemplu, s-ar putea să însemne să ne limităm stilul de viață sau ar putea fi costul renunțării la anumite „privilegii” cumpărate cu niște bani care cer multă muncă și extenuare ca să îi obții. Apoi, idolii culturii tind să devină sau sunt deja ispite pentru biserică. Materialismul este unul din aceștia. Trăiești în oraș și ai posibilitatea unei slujbe bine plătite. Atunci te angajezi, îți pui viața pe altarul muncii, pentru a putea obține mai multe lucruri materiale ca să poți avea o viață confortabilă, călătorii mai frecvente în locuri mai îndepărtate și mai exotice.

Acestea sunt lucruri frumoase de altfel. Dumnezeu a creat această lume și merită să ne bucurăm de ea. Nu e nimic rău în sine, însă atunci când goana după lucrurile materiale ocupă locul priorităților care au de-a face cu mandatul lui Dumnezeu, trăirea împreună cu El, trăirea împreună cu comunitatea de ucenici, atunci e o problemă. În acel moment, aceste lucruri devin un bruiaj la ceea ce ne cheamă Dumnezeu să fim. Diversitatea poate fi atât un avantaj, cât și un obstacol. Nu știu dacă pot spune că există o cultură a Bucureștiului, pentru că acesta reprezintă o sumă de subculturi.

Bucureștiul are oameni de diverse vârste, proveniențe, interese, gusturi, deci nu știu dacă pot vorbi despre o muzică a culturii noastre. Oamenii ascultă diverse tipuri de muzică, cum ar fi: populară, manele, rock, pop, alternative. Nu e un stil de muzică, e diversitate. Fragmentarea culturii cred  că este o provocare. Nu știu biserici care să se adreseze tuturor acestor fragmente ale culturii, cu toate ca eu cred că acesta este dezideratul, să ajungem cu aceeași Evanghelie și să formăm comunități de oameni care sunt diferiți.

E ușor să formezi un club. Un club înseamnă un grup de oameni care sunt uniți de interese comune, de afinități, de elemente pe care le au în mod natural în comun. Biserica ar trebui să fie mai mult decât un club. Biserica ar trebui să fie o colectivitate de oameni foarte diverși ce sunt strânși de elementul comun, care este Hristos, Evanghelia.

Cred că biserica din Antiohia este elementul la care mă gândesc cel mai des când este vorba de diversitate. Acest lucru a atras atenția lumii de atunci și apostolilor de la Ierusalim. Istoric vorbind, Antiohia era un oraș extrem de divers și împărțit în cartiere etnice. Aceste cartiere etnice erau separate de ziduri între cartierul grecesc, roman, evreiesc, fenician, pentru a nu exista conflicte între oameni. Minunea care se întâmplă acolo este că, odată ce Evanghelia pătrunde, acești oameni încep să traverseze granițele și să se adune împreună ca Biserică a lui Hristos în diversitate. Dacă ne uităm de exemplu în cartea Faptele Apostolilor, numele prezbiterilor bisericii din Antiohia, arată proveniența lor extrem de diversă. Aceasta arată diversificarea celor ce compuneau biserica din Antiohia.

Cred că în orașele mari din România va crește diversitatea. Provocarea Bisericii este modul în care suntem noi ca și comunitate împreună, mânați de valori comune și aduși împreună de Evanghelie în ciuda diferențelor dintre noi.

De exemplu, eu sunt parte dintr-o comunitate foarte diversă acum, o comunitate misionară ce reprezintă o parte din biserica noastră. Este o familie de oameni care au ajuns să Îl cunoască pe Isus în ultimii ani, la vârsta la care copiii lor nu mai sunt acasă (50+ani). Apoi suntem noi o familie (30+ani) cu copii între 5-11 ani, având ca și ambient un mediu creștin, crescuți în familii evanghelice. De asemenea, mai avem o familie tânără cu un ambient evanghelic, care nu au copii. O mamă singură adoptivă ce a ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu acum câțiva ani, face și ea parte dintre noi. O soție a cărui soț își pune întrebări vis-a-vis de Dumnezeu, viață sau existență este de asemenea cu noi. Mai avem o femeie necăsătorită care a crescut în insituții precum centrele de plasament.

Suntem o comunitate foarte diversă și în același timp e o experiență unică să vezi cum oameni cu proveniențe foarte diverse, cu etape de viață tot foarte diverse, sunt aduși împreună de Hristos. Toate aceastea din dorința noastră de a-L urma împreună pe El, de a ne ajuta împreună unii pe alții pentru a  fi ucenici mai buni ai Lui și de a face ucenici din oameni care încă nu sunt urmași ai Lui.

Afla mai multe: http://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea

 

Etichete: biserica, crestinul si societatea, biserica si societatea, adiel bunescu, oras, urban, cultura