Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

crestinul si tehnologia crestinul si stiinta

crestinul si biserica 640Creștinul și Biserica - Biserica lui Hristos a fost chemată să iasă afară și să „facă ucenici.” dar de multe ori s-a dovedit pasivă și a pierdut contactul cu realitatea problemelor relevante pentru lumea din jur. Există însă și biserici care au înțeles că mesajul dragostei lui Dumnezeu trebuie manifestat față de aproape în diverse moduri. Această secțiune discută despre Biserica vie spiritual și cu impact în societate, tratând și cum ar trebui să ne raportăm noi, ca și credincioși, la Biserică, atât ca instituție cât și ca comunitate de creștini.

Reforma Bisericii și societatea - de Ștefan Coman, eLiberare

Reforma a schimbat lumea, iar lumea nu va mai fi niciodată la fel. Iar când spunem că a schimbat “lumea”, ne referim la toată ”lumea”. Reforma a schimbat modul în care oamenii văd binele și răul, fie că erau credincioși sau nu. Reforma a schimbat înțelesul închinării, dar și al căsătoriei, al muncii, al capitalului. Reforma s-a întâmplat în Biserică, însă Biserica a schimbat orașul, orașul a schimbat țara, țara a schimbat regiunea iar regiunea a schimbat sistemele economice și sociale de pe întreg mapamondul.

Max Weber a propus teoria conform căreia Occidentul este deosebit de toate celelalte societăți și mai dezvoltat economic, tocmai din cauza Reformei. În Etica protestantă și spiritul capitalismului, a trasat o linie diagonală peste Europa, pornind de la cea mai dezvoltată și tehnologizată societate de atunci, Marea Britanie, către Peninsula Balcanică, ce conținea cele mai puțin dezvoltate țări din Europa. Iar el a pus diferența aceasta în seama eticii protestante.

Martin Luther s-a declarat dezamăgit de faptul că Reforma demarată de el nu și-a lăsat amprenta asupra moralității oamenilor, că nu a avut un impact mai mare în societatea germană. Desigur, lumea e plină de contradicții și paradoxuri. Și părinții constituției Statelor Unite ale Americii au dat lumii un sistem legislativ în care libertatea individului era mai presus decât în orice altă țară, în timp ce ei încă dețineau sclavi. Însă ca să îl parafrazez pe Tolkien și pe personajul Treebeard din Stăpânul Inelelor, dacă un lucru nu durează mult ca să ia ființă, înseamnă că poate nu merita să se întâmple. Atât abolirea sclaviei în SUA cât și reforma societății vestice au avut ulterior loc.

Dar acum apare adevărata problemă: S-a terminat reforma? Unii ar spune că nu. Ar spune că reforma trebuie să aibă loc în mod continuu în biserică. Însă cum mai aduce astăzi Biserica schimbare în oraș, în țară, în lume? Ce anume s-a pierdut? De ce este reforma de azi diferită față de cea de acum 500 de ani?

Nu sunt un expert sau un profesor în aceste aspecte, ci mai degrabă un student și un om care își pune problema asta de ceva vreme. Nu cred că am un răspuns clar, dar vă împărtășesc o parte dintr-o ipoteză. Unii mai deștepți decât mine au făcut cercetări pe caracterul trezirilor spirituale din secolele XVIII și XIX, ajungând la opinia că ele au avut 3 dimensiuni: una spirituală, una etică și una socială. Și schema aceasta ne ajută să înțelegem ce disfuncții poate suferi o mișcare religioasă, un cult, o biserică, un grup de credincioși.

evanghelia 3 fatete

Atunci când lipsește dimensiunea spirituală avem de-a face cu o evanghelie socială, o mântuire fără mântuitor. Când lipsește dimensiunea etică, avem un har ieftin, o viață care e prea puțin transformată, neconvingătoare și superficială. Iar când lipsește latura socială avem o biserică elitistă, eclectică, un club de sfinți care așteaptă să vină lumea la ei pentru mântuire. Nici una din aceste biserici nu arată însă așa cum a arătat viața lui Isus. Clasificarea surprinde însă, din păcate, anumite biserici în anumite perioade. Asta e unul din motivele pentru care biserica are nevoie constantă de reformă.

Ori de câte ori am întrebat un grup de credincioși ce dimensiune cred ei că a fost neglijat de bisericile pe care le cunosc, au spus că e vorba de cea socială. Și dacă așa este, care este păcatul din spatele păcatului? Noi ne uităm la ce izbește ochiul, dar de multe ori ceea ce noi numim păcat este un simptom al adevăratului păcat, ruperea de Dumnezeu din interiorul nostru. Și eu cred că din punct de vedere colectiv, confundarea întâlnirii de duminică a bisericii cu Biserica în sine este unul din păcatele colective majore de azi și de demult.

Dacă cineva te întreabă cum îți manifești credința la locul de muncă, unde petreci cea mai mare parte a timpului, ce răspunzi? Cred că mulți dintre noi ne-am gândi să spunem că e vorba despre cum împărtășim credința noastră cu alții, cum ne rugăm sau ce predici ascultăm la radio, ca să audă și colegii noștri. Ori poate vorbim despre lucrurile pe care colegii noștri le fac și noi nu le facem. Dar asta s-ar traduce printr-un obicei în care aducem întâlnirea de duminică în celelalte zile ale săptămânii. E un alt fel de a fi credincios de duminică. Modul ăsta de a privi închinarea, munca, capitalul și orice alt lucru creat de Dumnezeu cu care nu interacționăm duminica ne limitează închinarea. Dacă reducem credința la aspecte spirituale și etice, dragostea pe care o manifestăm pentru cei din jurul nostru se poate dovedi a fi cam superficială, egoistă sau îngustă. Isus a fost acuzat de multe ori că se preocupă prea mult de lucrurile practice, neglijându-le pe cele spirituale sau etice. A fost acuzat că stătea cu păcătoșii sau că vindeca în ziua de sabat. Iar pentru noi, azi, o consecință a faptului că uităm de aspectul social e că pierdem o luptă de convingere cu cei din jur.

Eu cred așadar că pentru a avea influență, trebuie să redescoperim ce înseamnă să fim mai implicați în societate. Și cred că dimensiunea acesta socială are și ea două dimensiuni: slujirea orașului și modul în care ne facem munca. Nu oricine poate ajuta oameni în nevoie. Dacă tu nu crezi în dreptate dincolo de lumea aceasta, să empatizezi cu cineva în suferință sau dificultate poate fi o povară prea grea de cărat. Atât oamenii care suferă, cât și ceilalți au nevoie să fie inspirați de oameni care să dea un exemplu de iubire practică.

Iar în ce privește munca, Martin Luther, în comentariile lui pe Psalmi spunea că Dumnezeu are grijă de creația lui prin muncă. Și nu oricum, ci prin orice muncă depusă de orice om. Munca e modul în care Dumnezeu se îngrijește de noi, așa că modul în care ne achităm de sarcinile noastre este o formă foarte importantă de închinare. Asta ar însemna că a fi un bun credincios înseamnă să îți faci treaba foarte bine, să fii un excelent profesionist.

Un om care este foarte priceput în ceea ce face și care are o pasiune pentru oameni, căreia îi pasă cu adevărat de cei din jur, e un om cu influență. E un om care va face automat ucenici, pentru că oamenii vor dori să îl imite. E un om care va schimba modul în care cei din jur văd lumea, va schimba modul în care vor munci, vor relaționa și va schimba lucrurile în care ei cred. Sigur, asta nu înseamnă ce celelalte lucruri trebuie ignorate, însă aș vrea să văd mai mulți oameni credincioși prezenți în treburile cetății, îndeplinindu-se cu cinste de sarcinile lor și aducând reforma din viețile lor în spațiul public, pentru a fi martori că Isus este viu.

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 7.6 - Nevoia de reformă continuă a Bisericii (noiembrie-decembrie 2017). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

Alfa Omega TVSusține publicarea materialelor creștine

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți mai multe articole de acest gen, dați click aici pentru a afla despre modalitățile prin care ne puteți ajuta. Dorim să ajungem la cât mai mulți oameni cu mesajul Evangheliei, dar nu putem face aceasta fără ajutorul vostru! Ajutați-ne financiar să continuăm!