Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

crestinul si tehnologia crestinul si stiinta

crestinul si relatiile 640Creștinul și relațiile - Dumnezeu a fost primul care a afirmat că „nu este bine ca omul să fie singur”. Am fost creați pentru a fi parte dintr-o comunitate, fie ea o comunitate nucleară – familia, fie o comunitate mai largă de prieteni și cunoscuți. Comuniunea cu alte persoane este un fenomen extraordinar de complex, și poate aduce atât momente extraordinare, cât și răni profunde. În această secțiune, ne propunem să abordăm diverse aspecte ale relațiilor inter-umane, fie soț-soție, fie părinte-copil, fie între prieteni sau cunoscuți, sperând că vă vor motiva să arătați practic dragostea față de cei din jur, dragoste pe care și voi ați primit-o când ați fost acceptați în comuniune cu Dumnezeu prin nașterea din nou.

Definiția biblică a abuzului

În primul rând , trebuie să ne uităm la definiția din Scriptură a abuzului. Mă adresam unui grup de doctori și le vorbeam despre un adăpost pentru victimele violenței domestice, deschis în regiunea lor, când unul dintre ei m-a rugat să definesc abuzul. Am rămas fără cuvinte. Nu mai auzisem definiția abuzului și eu ar fi trebuit să fiu „expertul”! Duhul Sfânt a vorbit inimii mele și a spus: „Toate lucrurile trebuie să fie pentru zidire”. Am recunoscut aceste cuvinte din 1 Corinteni 14:26 și știam că „zidire” înseamnă „a ridica”, deci am răspuns: „Abuzul este orice care doboară personalitatea umană, în loc să o ridice!” Aceasta a rămas definiția mea din acele momente. În cercurile creștine, prezint povestea de mai sus, în cercurile seculare, doar dau definiția. Ambele grupuri sunt de acord în mod unanim cu această definiție.”

Nu am găsit versete care să trateze în mod specific violența domestică. Totuși, Psalmii revelează tumultul emoțional pe care îl experimentează supraviețuitorii, în mod special prin cuvintele regelui David, care a trecut prin trauma de a fi trădat de cei mai apropiați lui!

Psalmii 55:4-8: „Imi tremură inima in mine şi mă cuprinde spaima morţii, mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii. Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă! Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc in pustiu. – (Oprire) Aş fugi in grabă la un adăpost de vantul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta.” O supraviețuitoare, căreia i-am arătat acest pasaj, a rămas înmărmurită de șoc și uimire asupra cuvintelor, spunând: „Dumnezeu și-a pus degetul pe pulsul sufletului meu!”

Psalmii 55:12-14 și 20-22: „Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică impotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! Noi, care trăiam impreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam impreună cu mulţimea in Casa lui Dumnezeu! Ei pun mana pe cei ce trăiau in pace cu ei şi işi calcă legămantul. Gura lor este dulce ca smantana, dar in inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decat untdelemnul, dar, cand ies ele din gură, sunt nişte săbii. Incredinţează-ţi soarta în mana Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.”

Putem vedea, în acest caz, că poate fi vorba despre o familie care merge la biserică în mod regulat. Nu este ceva neobișnuit ca atacatorul să fie într-o poziție de conducere! Fraza „își calcă legământul” din versetul 20 este vitală. Un legământ este bazat pe încredere; un contract este bazat pe lipsa încrederii.

A fost o perioadă în istoria acestei țări, când milioane de afaceri erau administrate pe baza unei strângeri de mână. Când doi oameni băteau palma pentru o afacere, ei intrau într-un legământ. Cuvântul lor era garanția. Mai degrabă ar fi murit decât să-și încalce cuvântul.În societatea de azi, cuvântul unui om nu mai valorează nimic. Avocații încheie contracte pentru a-ți proteja interesele.

Căsătoria este un legământ al încrederii, făcut înaintea lui Dumnezeu, că îți vei trăi viața pentru a împlini o altă ființă. Ce legământ minunat! Violența domestică este trădarea cea mai crudă, deoarece violează acest legământ sacru. Din păcate ar trebui să asemăn multe căsnicii cu relația care există între o căpușă și un câine. Căpușa nu este interesată de binele câinelui, este preocupată doar de ceea ce poate să extragă din el! Și din păcate există și astfel de căsnicii, unde sunt două căpușe și nici un câine; ambii vor să ia, dar nici unul să ofere! Versetul 22 descrie cuvintele lui ca niște săbii ascunse. Ce fel de abuz ar fi acesta? Așa este, abuz verbal, cea mai puțin recunoscută formă de abuz din țara noastră, în ziua de azi. Cântecul de copii: „Bețe și pietre îmi pot rupe oasele, însă cuvintele nu mă vor răni niciodată” este o minciună din adâncul iadului. Oasele rupte se pot vindeca; rănile cuvintelor pot avea efecte o viață întreagă!

Psalmii 64:1-4: „Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cand gem! Ocroteşte-mi viaţa impotriva vrăjmaşului de care mă tem! Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi! Ei işi ascut limba ca o sabie, işi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi ca să tragă in ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.”

Versetul 3 aseamănă limba abuzatorului cu o sabie, și cuvintele lui amare cu niște săgeți. Din nou, indică abuzul verbal. În versetul 1 David spune o rugăciune interesantă: „Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!” David nu se ruga pentru protecție împotriva dușmanului, ci pentru protecție împotriva fricii de dușman. De ce? Deoarece știa că dușmanul lui nu avea nici o autoritate asupra lui, doar dacă ar fi cedat de frică. Ca și băiat tânăr era neînfricat când l-a confruntat pe Goliat, care era uriaș. Tot Israelul se uita la acest uriaș cu teroare și spunea: „este prea mare să-l lovim.” David s-a uitat la el prin credință și a spus: „este prea mare să-l ratez.”

Oricum, în Psalmii 64:1 David realizează că este prins în lațul fricii. Și când ești prins în lațul fricii ești prins de o forță spirituală care nu este de la Domnul.  2 Timotei 1:7 ne spune: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”

Frica este opusul credinței. Evrei 11:1 spune că, credința este esența lucrurilor nădăjduite, o dovadă a lucrurilor nevăzute. Deci, frica este esența lucrurilor teribile, o dovadă a opresiunii nevăzute. Îmi place să definesc frica ca pe o cameră întunecată a vieții tale în care toate negativele sunt developate. Cum distrugi negativele? Simplu, le expui la lumină. Și distrugi negativele din camera întunecată a vieții tale expunându-le la lumina Cuvântului glorios al lui Isus Hristos, mai specific a dragostei Sale.

1 Ioan 4:18 proclamă: „In dragoste nu este frică; ci dragostea desăvarşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvarşit in dragoste.”

Pe măsură ce experimentezi realitatea dragostei lui Dumnezeu în viața ta, ea va distruge chinul fricii, chiar și chinul care este rezultatul relațiilor abuzive. Pe scurt, dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât chinul Satanei. Îndrăznește să te ridici, îndreaptă-ți umerii, uită-te drept în ochii satanei și proclamă-ți declarația de independență: „Satan, eu sunt copil de Dumnezeu. Lumina Lui mă înconjoară, dragostea Lui mă învelește, prezența Lui mă păzește, puterea Lui mă ocrotește, și oriunde m-aș duce, Dumnezeu merge cu mine!” Apoi începe să-L lauzi pe Dumnezeu și să-i mulțumești pentru dragostea Lui pentru tine. În timp ce vei face asta, realitatea dragostei Lui va distruge chinul fricii de orice formă, tip, fel din viața ta!

Material extras din cartea Conspirația tăcerii de Joseph Paluszak, un manual care tratează probleme sensibile ce țin de abuz fizic, emoțional sau sexual. Comandă varianta tipărită la 20 lei, sau accesează http://alfaomega.tv/viata-spirituala/abuz pentru a accesa cartea completă, gratuit online.

Etichete: familie, relatii, abuz, violenta, cuplu