Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

crestinul si tehnologia crestinul si stiinta

crestinul si stiinta educatia cultura 640Creștinul si Știința-Educația-Cultura - Știința și educația pe de-o parte, și credința de cealaltă parte, au fost inițial complementare și prietene. O serie de mari oameni de știință au fost în același timp creștini devotați. Odată cu apariția iluminismului și a secularizării științei, s-a produs o ruptură în percepția societății între intelect și credință. Însă Isus spune că cea mai mare poruncă este să-l iubești pe Dumnezeu, inclusiv cu mintea ta. (Matei 22), iar apostolul Pavel scrie că însușirile lui Dumnezeu se văd deslușit în creație (Romani 1). Cum reconciliem intelectul nostru cu viața spirituală, în contextul în care Biblia afirmă clar faptul că mintea este câmpul de bătălie? Ce vom crede noi ca fiind adevăr? Vă încurajăm să căutați adevărurile lui Dumnezeu și înțelepciunea Lui în toate lucrurile, studiind și învățând perpetuu despre adevăr. Dacă Dumnezeu este real și adevărat, oare nu va fi găsit de un om care caută răspunsuri cu mintea deschisă? În această secțiune vă prezentăm materiale care să vă ajute în această direcție, și exemple de creștini implicați în aceste domenii.

Știința și credința. Credința și știința - de dr. Cristian Barbosu, pastor, Harvest Metanoia, Arad

1. Ştiinţa şi Credinţa

Crescând în comunism şi fiind implicat în UTC, ţin minte cât de interesat eram de subiectul relaţiei dintre ştiinţă şi religie. Chiar dacă în acele vremuri, nu îl cunoşteam pe Dumnezeu, eram curios vizavi de aceste subiecte. Perspectiva comunistă era destul de clară. Nicolae Ceauşescu într-un eseu intitulat Literatură şi Ateism, scria: “Persistenţa unor concepţii mistice, retrograde în gândirea unor oameni frânează afirmarea lor plenară în viaţa societăţii. Este un anacronism ca în epoca marilor cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, a cunoaşterii, când poporul se afirmă ca un creator conştient al tuturor valorilor materiale şi spirituale, să existe oameni, chiar membri de partid, care mai cred în forţe supranaturale.”

Pe de altă parte, după ce l-am cunoscut pe Dumnezeu şi am ajuns implicat în slujire ca şi pastor, am fost mirat să simt în cercuri creştine, ba chiar şi între slujitori creştini, o reticenţă intenţionată înspre ştiinţă, literatură şi cercetare seculară. Şi asta iarăşi m-a dat peste cap, fiindcă găseam acelaşi fanatism şi paradigmă de gândire îngustă şi rigidă ca şi în comunism, atâta doar că era la cealaltă extremă...

Studiind Scriptura însă, mi-am dat seama că între ştiinţă şi religie, sau mai bine spus, între Biblie şi ştiinţă, nu există adversitate, decât cu mici excepţii. De aceea am încercat să văd ce răspuns pot da acestei dileme, antiteze promovate în ambele tabere. Poate credinciosul să aibă deschidere înspre ştiinţă? Dar omul de ştiinţă înspre credinţă? În prima parte a acestui articol voi încerca să dau răspuns uneia din aceste provocări.

Cu ani în urmă am prins un eseu, scris de un gânditor român pe care-l apreciez, în care Patapievici scria: “una dintre cele mai ridicole inepţii ale moştenirii voltariene este teza necesarei adversităţi dintre religie şi ştiinţă.” Şi din acel moment mi s-a stârnit curiozitatea – există într-adevăr adversitate între religie şi ştiinţă? Şi m-am mirat mai apoi de ce am constatat.

Studiind în şcoli fizică, chimie, biologie, matematică, am reţinut numele unor oameni de ştiinţă ale căror teoreme şi legi mi-au dat mare bătăi de cap, precum Kelvin şi Boyle (în chimie/fizică), John Napier (matematică), Isaac Newton (termodinamică), Kepler (astronomie), Louis Pasteur (biochimie), Mendel (genetică). Am descoperit, mai apoi, că fiecare dintre aceştia au îmbinat cercetarea ştiinţifică cu credinţa lor în Dumnezeu, în ciuda afirmaţiilor voltariene. Robert Boyle, spre exemplu, a văzut un acord perfect între filozofia experimentală şi religia creştină. Thomas Sprat, primul istoric al celei mai renumite organizaţii ştiinţifice de atunci, Royal Society din Londra, a îmbinat cercetarea ştiinţifică cu studiul Scripturii, astfel încât a devenit şi episcop anglican. Robert Hooke, fizician de renume, profesor de geometrie la Oxford, savant al lui Royal Society, alterna în notiţele sale probleme de fizică şi geometrie cu analize inductive din textele biblice.

John Napier, inventatorul logaritmilor, şi-a făcut timp să redacteze comentarii pe Apocalipsa, pe care, le considera el, (atenţie), mai importante decât rezultatele sale matematice! Sir John Newton, probabil cel mai cunoscut savant contemporan cu Voltaire, cel ce a descoperit legea gravitaţiei, legile termodinamicii, contribuţii fără de egal în optică şi algebră, are scris pe monumentul funerar ridicat deasupra mormântului său din Westminster: “Aici odihneşte acel interpret sârguincios, înţelept şi corect, iubitor al naturii şi a Sfintelor Scripturi, Sir Isaac Newton, care prin filozofia sa a afirmat şi dovedit măreţia lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său a exprimat simplitatea evanghelică.”

Ceea ce este mai interesant sau poate de-a dreptul ciudat, e că mulţi dintre ei au fost contemporani cu Voltaire, şi nu orice nume, ci savanţii pe umerii cărora s-a clădit ştiinţa modernă şi dezvoltarea tehnologică actuală. Ce-mi transmite mie lucrul ăsta? Îmi arată falsitatea afirmaţiilor voltariene care pretind că între Biblie şi ştiinţă există o necesară contradicţie. Ori Voltaire era ignorant de ce se întâmplă în jurul său, ori răuvoitor, reacţiile sale fiind probabil motivate de anumite experienţe negative pe care el însuşi le-ar fi avut cu biserica de atunci, aşa cum des întâlneşti în vieţile celor mai mulţi atei.

Adevărul este că Cel care a rânduit legile fizicii, chimiei, legile biologice, mişcările astrelor, divizarea celulelor, multiplicarea ţesuturilor, Cel ce a dat de lucru savanţilor, nu este Altul decât Cel ce a inspirat şi această carte, Cartea care te apropie de El şi Ţi-l face cunoscut - Sfânta Scriptură, care stă la baza creştinismului.

Studiind şi Biblia şi ştiinţa, ambele te vor smeri, revelându-ţi măreţia Creatorului care stă în spatele lor.

Spunea Blaise Pascal, inventatorul calculatorului şi altor legi în fizică şi matematică: „cu cât studiez natura, cu atât sunt mai uimit de măreţia Creatorului.” Şi acesta este adevărul. Eu personal, am fost cercetat de Dumnezeu pentru prima dată nu în vreo biserică sau ascultând vreo predică, ci în natură, în Retezat, privind cerul înstelat şi minunându-mă de măreţia Creaţiei Lui. Prin revelaţia generală, Dumnezeu mi-a vorbit atât de clar! Am simţit ceea ce Albert Einstein, socotit a fi cel mai mare om de ştiinţă al secolului XX, a pus în cuvinte când a scris: “Religia constă în acea admiraţie umilă a spiritului infinit superior ce se revelează pe sine în puţinul pe care-l putem cunoaşte din realitate, folosindu-ne de raţiunea noastră slabă şi trecătoare.”

Exact ceea ce însuşi Dumnezeu afirmă în Epistola către Romani 1:19-20: „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”

Acelaşi Einstein, mai face o afirmaţie importantă spunând că “ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă.” Şi personal cred lucrul acesta. De ce? Voi încerca să-l argumentez în cele ce urmează dar şi în articolul următor.

De ce ştiinţa fără religie este şchioapă? Fiindcă Biblia, deşi nu este o carte de ştiinţă, face afirmaţii ştiinţifice care ajută ştiinţa. Secole la rând omenirea a fost handicapată din acest punct de vedere, fiindcă mult timp, Biserica, în loc să studieze Scripturile, s-a axat pe tradiţie şi ritualuri şi, ignorând Scriptura, a trecut cu vederea adevăruri ştiinţifice pomenite în ea. Spre exemplu, Chiril al Ierusalimului şi Diodor din Tars, lideri ai bisericii bizantine din sec IV d.H. au scris şi proclamat că pământul este plat, drept, neted, preluând teorii răspândite din antichitate de Thales sau Tacit, afirmaţii contrare Scripturii. Proorocul Isaia scrie negru pe alb în cap. 40:22 că El, Dumnezeu, şade deasupra cercului, sferei pământului. O exegeză simplă a cuvântului din ebraică clarifică şi mai mult lucrurile. Cuvântul khug era folosit în a descrie sfericitate, rotunjime.

Tot aşa, până acum câteva sute de ani, se credea că pământul nu numai că ar fi plat, dar că se şi sprijină pe ceva. Grecii antici au trăit convinşi fiind că puternicul Atlas, fratele lui Prometeu ţine pământul pe spatele său. Hinduiştii nu cu mulţi ani în urmă au renunţat la credinţa lor că pământul este susţinut de un elefant uriaş pe nume Maha-Pudma, iar acel elefant de fapt stă pe o broască ţestoasă uriaşă numită, Chucwa. În Scriptură însă, în cartea Iov 26:7 scrie că Dumnezeu spânzură pământul pe nimic. Ce-mi spun mie aceste lucruri? Că Biblia nu contrazice ştiinţa, ci din contră, ştiinţa ar avea de învăţat dacă ar studia Scriptura.

Astfel, William Dembsky, un om cu două doctorate, în matematică şi în filozofie, studiind la MIT, Princeton Univ. of Chicago, acum câţiva ani a căzut de la credinţă, din credinţa evoluţionistă, dându-şi seama ce greu este să-ţi menţii o asemenea credinţă care îţi aduce dovezi trunchiate, confuze, incomplete, şi mai ales manipulate înspre a forma o linie logică. Şi-a dat seama că toate ipotezele evoluţiei sunt incomplete, ba mai mult, că viaţa şi formele ei nu au apărut ca urmare a hazardului şi accidentelor genetice, ci totul are un scop, un design bine definit, încadrat în legi fixe, clar delimitate, recunoscute de orice om de ştiinţă actual. Şi Dembsky a scris o carte, intitulată “Intelligent Design,” dezvoltând ceea ce ştiinţa azi afirmă în mod incontestabil, designul extraordinar, uimitor, inteligibil, al tuturor mecanismelor vii. Un design inteligent, susţine Dembsky, creat de o fiinţă inteligentă.

Creştinismul, Scriptura nu ne limitează zborul empiric înspre cercetare şi ştiinţă. Creştinismul, Scriptura, este o punte de lansare în acea direcţie. În Coloseni 2:3 e scris, că în El, în Hristos, Dumnezeul întrupat, “sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” Apropiindu-te de Dumnezeu, te apropii de Sursa cunoaşterii holistice, a cunoaşterii complete, a cunoaşterii adevărate, de Cel ce te poate ajuta să devii un om de ştiinţă mai bine echipat şi echilibrat, atât intelectual cât şi spiritual. De aceea cred că Biblia ajută ştiinţa şi de aceea, omul de ştiinţă n-ar trebui să fie reticent, ci deschis înspre credinţă, înspre Cel care îi dă zilnic obiectul cercetării lui ştiinţifice.

Dacă Ştiinţa ar trebui să aibă deschidere înspre credinţă, oare credinţa, credinciosul, nu ar trebui să fie deschis înspre ştiinţă?

stiinta credinta2. Credinţa și Ştiinţa

Eram încă în seminarul teologic pregătindu-mă să devin pastor, când am dat peste un verset care mi-a stârnit curiozitatea dar mi-a provocat şi responsabilitatea.

„Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătura, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.” (Maleahi 2:7)

Era vorba de mine, fiindcă eu mă pregăteam să devin un slujitor vocaţional! Şi am rămas surprins fiindcă, dincolo de îndemnurile păzirii Cuvântului lui Dumnezeu, iată un verset care are de-a face cu ştiinţa, cunoştinţa acumulată din cercetare, şi responsabilitatea mea ca pastor/preot de a o păzi! Ba mai mult, aşteptarea din partea Domnului de a da învăţătură, care evident trebuie să fie corectă şi bine fundamentată, oarecum corelată cu ştiinţa de care se pomeneşte în acelaşi verset. Despre frământarea stârnită în mine de acest verset aş dori să vă scriu astăzi aici.

Pe de o parte, vreau să liniştesc anumite spirite care, atunci când văd râvna mea pentru ştiinţă, trag frâna de mână. Este evident că nu poţi păzi orice fel de “ştiinţă,” fiindcă nu toate rezultatele ştiinţei sunt concrete şi corecte, şi nu toate sunt susţinute şi din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, evoluţia, deşi este atât de răspândită în lume, este doar o teorie, o ipoteză care nu este dovedită concret, datorită multor linkuri lipsa şi a inconsecvenţei argumentelor ei, şi în plus contradicţiei clare cu învăţătura Scripturii, care susţine creaţionismul, nu evoluţionismul.

Tot aici intră şi teoriile devenite propagandă, a mişcării homosexuale, care pledează pe ceea ce anumiţi geneticieni ar susţine (deşi studiile sunt foarte controversate şi inconclusive) că ar exista anumite gene care ar produce aceste deviaţii sexuale în anumiţi oameni. Homosexualitatea fiind păcat, este clar că Dumnezeu, Creatorul nu a intenţionat-o şi n-ar fi creat aceste gene. Discuţia e mai complexă, dar acum, ceea ce vreau să scot în evidenţă sunt contradicţiile care într-adevăr există între anumite concluzii ale ştiinţei şi credinţa creştină, bazată pe adevărul Scripturii. De aceea, credincioşii ar trebui să fie precauţi dar … (atenţie!) să nu respingă ştiinţa în întregime din cauza unor astfel de teorii care contrazic vădit Scriptura. Eu cred că există atâtea alte motive pentru care creştinul, ar trebui să fie deschis şi să beneficieze de ceea ce ştiinţa descoperă şi pune la îndemâna omenirii.

Dacă stai şi te gândeşti, vorba lui Einstein este adevărată. Fără credinţă, ştiinţa este şchioapă, iar fără ştiinţă, credinţa este oarbă. De ce este oarbă? Fiindcă un creştin, pentru a interpreta corect Biblia are nevoie şi de hermeneutică, ştiinţa de interpretare a textelor literare, care te învaţă anumite principii universal acceptate şi în lumea seculară, cum să o studiezi din punct de vedere literal, alegoric, istorico-social, gramatical, etimologic, etc.

Orice iubitor al Scripturii, mai ales propovăduitor sau învăţător al Scripturii nu are cum să le nege sau ignore, fiindcă fără de ele riscă să ajungă la interpretări şi concluzii aberante din Scripturi. Şi nu vreau să neg rolul Duhului Sfânt în interpretarea Scripturii, dar cred că acelaşi Duh Sfânt care a dat omului de ştiinţă descoperiri pentru a cunoaşte Universul, a dat şi omului literat aceste unelte pentru a putea interpreta corect texte, chiar şi pe cele ale Scripturii.

Da, este adevărat că pentru a interpreta corect este nevoie şi de o înţelepciune duhovnicească pentru a înţelege pe deplin, dar şi aceea tot Duhul Sfânt o dă. Fără hermeneutică, credinţa poate fi grav afectată şi poate duce la dezastre, aşa cum cei care cunoaşteţi istoria bisericii aţi putut constata – majoritatea ereticilor ajungând acolo din cauza lipsei educaţiei teologice sau hermeneutice.

De aceea Dumnezeu a ales oameni speciali pe care i-a pregătit în cele mai înalte şcoli seculare de atunci, ca după aceea să îi folosească cu putere în lucrarea Lui. Moise, omul cheie al Vechiului Testament, a scris într-o anumită perioadă de timp, unei anumite culturi (evreii) şi cu un anumit nivel de civilizaţie, după ce el însuşi a fost educat în cele mai înalte şcoli, în cea mai dezvoltată societate de atunci, la curtea lui Faraon, în Egipt.

Daniel a scris într-o altă epocă şi într-un alt context (babilonean), fiind şi el socotit între cei mai înţelepţi şi educaţi oameni ai vremii lui, dar educat şi el în cea mai dezvoltată civilizaţie a acelor vremi (Babilon). Apostolul Pavel a scris jumătate din Noul Testament, adresându-se unor mentalităţi total diferite din culturi total diferite (iudei, romani, greci), fiind el însuşi foarte educat – ucenicul celui mai reputat rabin al vremii lui (Gamaliel) şi provenind din Tars, oraş renumit datorită universităţii de acolo, unde se presupune că el ar fi studiat.

De aceea, credinciosul nu trebuie să se ferească de ştiinţă, din contră, să ceară înţelepciune şi discernământ pentru a putea selecta adevărul de minciună şi a putea folosi uneltele şi cunoştinţele ştiinţifice pentru Gloria lui Dumnezeu.

Apoi, credinciosul poate folosi ştiinţa în a-şi întări sau chiar expune credinţa. Când Dumnezeu a ales să se descopere omului, El nu a făcut-o doar prin revelaţia specifică, prin Scripturi sau persoana Domnului Isus, ci şi prin revelaţia generală, prin natură, dând capacitatea omului să observe, să cugete la designul perfect al Universului şi să-şi dea seama de existenţa Creatorului.

De aceea, credinciosul poate folosi ştiinţa, ca un mijloc apologetic/evanghelistic în a deschide ochii înspre credinţă celor care dintr-un spirit empiric, nu vor să creadă până ce nu văd.

Sunt destule argumente ştiinţifice care te pot ajuta să vezi, şi să crezi. Spre exemplu, cei care iubesc fizica, există o carte scrisă de unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă actuali Martin Rees din Cambridge, intitulată “Doar şase numere”, în care el descrie cele şase constante din fizică, care, dacă ar fi avut valori doar un pic diferite, viaţa, noi nu am fi putut exista.

Spre exemplu, constanta epsilon, care reprezintă proporţia din masa unui nucleu de hidrogen convertită în energie atunci când fuzionează, şi valoarea este 0,7%. Dacă ar fi fost 0,6%, fuziunea nucleară nu ar fi fost posibilă, protonul nu s-ar mai fi putut lega de neutron şi Universul ar fi conţinut numai hidrogen, nepermiţând viaţa. Dacă ar fi fost de 0,8%, fuziunea ar fi fost prea rapidă şi hidrogenul s-ar fi consumat şi viaţa nu ar fi putut exista. Tot aşa, constanta Omega, care reprezintă raportul dintre densitatea materiei din Univers şi de densitatea teoretică critică, ce ar iniţia implozia Universului sub acţiunea gravitaţiei.

Dacă ar fi fost mai mare, Universul ar fi colapsat deja, dacă ar fi fost mai mic, expansiunea ar fi fost prea rapidă şi galaxiile şi stelele nu s-ar fi putut forma. Exact la fel, toate celelalte 4 constante N, Lambda, Q sau D, dacă ar fi variat cu un singur procent vreodată, Universul nostru ar fi colapsat, explodat, paralizat, şi viaţa nu ar fi putut continua sau exista. Astea ne dau de gândit – cine le-a calibrat atât de fin încât să susţină întreg Universul, fără a oscila deloc în timp? Şi este doar un exemplu din multiplele pe care oamenii de ştiinţă le pot vedea şi cugeta – nu doar la legi ci şi la Legiuitor, Cel care le-a creat.

Nu la întâmplare unii dintre cei mai de seamă ateişti ai lumii încep să îşi schimbe credinţa, fiindcă tot credinţă e, de la negarea lui Dumnezeu, a unui Creator, la acceptarea Lui. Anthony Flew, este unul dintre ei şi mărturia lui a fost tradusă şi în limba română şi apărută sub forma unei cărţi, Există Dumnezeu. Credinciosul deci poate lua din ştiinţă ceea ce este bun şi poate chiar folosi materialul ştiinţific în apologetică, în evanghelizare.

Şi nu în ultimul rând, este important de reţinut, Scriptura nu trebuie privită ca o carte de ştiinţă. Scriptura este o carte al cărei scop este să-l apropie pe om de Dumnezeu. În ea se găsesc răspunsuri la problemele spirituale ale omenirii, dar nu neapărat răspunsuri la problemele şi dilemele ştiinţifice ale omenirii.

Scopul Bibliei este clar enunţat în 2 Tim. 3:16 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos (pentru ce) să înveţe, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (cu ce scop - fiţi atenţi) ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit ci cu totul destoinic.” Scopul Scripturii este desăvârşirea spirituală a omului, şi nu explicarea fenomenelor naturale, ştiinţifice sau tehnologice.

De aceea, atenţie la cum priviţi şi judecaţi Scriptura. Mulţi iau Biblia în mână şi o judecă în funcţie de standardele ştiinţei şi descoperirile actuale şi reacţionează spunând - Scriptura nu poate fi adevărată pentru că ea nu-mi vorbeşte despre clonare sau fizica cuantică.

Cineva a venit la mine şi m-a rugat să-i dau dovezi despre originea rasei negroide. De ce? Pentru că un vecin de bloc nu vrea să creadă adevărul Scripturii până ce nu găseşte în ea originea rasei negroide!

Dragul meu creştin, în Scriptură sunt date ştiinţifice dar, repet, Scriptura nu este o carte de ştiinţă. Scopul ei este altul. Nu în contradicţie cu ştiinţa, ci mai degrabă paralel cu ea atâta timp cât prin aceasta, prin cunoştinţele sau datele ştiinţifice prezentate aici, omul se apropie de Dumnezeu. De aceea şi limbajul Scripturii este unul simplu, nu arhaic, dar nici ultrasofisticat, ci acomodat omului, epocii în care a fost scrisă. De ce? Tocmai pentru a vorbi oamenilor cât mai clar, ca aceştia să poată înţelege mesajul ei.

Dacă eşti credincios – nu-ţi fie frică de ştiinţă. Din contră, studiază, caută, roagă-te ca Domnul să te folosească şi în domeniul ştiinţific, fiindcă Biserica are nevoie de oameni ca tine, şi ei, cercetătorii au nevoie de mărturii vii ale unor oameni ca ei, dar care dincolo de ştiinţă, au şi credinţă. Mulţi credincioşi intimidaţi sau cu prejudecăţi au evitat interacţiunea cu ştiinţa, şi au pierdut, fie o carieră binecuvântată prin care puteau fi o mărturie, fie o oportunitate de a lărgi Împărăţia lui Dumnezeu, folosind exact descoperirile ştiinţifice ca argumente înspre apropierea omului de Dumnezeu.

Eu personal, după ce mi-am predat viaţa în mâna Domnului, am vrut să urmez facultatea de biochimie în Cluj, tocmai pentru a mă pregăti să apăr credinţa mai eficient. Este evident că Domnul a avut alte planuri cu mine, dar deschiderea mea înspre ştiinţă şi cultură a rămas aceeaşi, fiindcă văd cât de mult mă ajută personal în lucrare, dar şi în propovăduirea Evangheliei şi câştigarea oamenilor pentru Hristos.

Aşa că, dacă ai înclinaţii înspre fizică, chimie, sau o altă ştiinţă, întăreşte-ţi credinţa şi abordează ştiinţa, studiind şi Cuvântul şi manualele de cercetare, crescând şi spiritual şi intelectual înspre Gloria Lui!

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 5.6 - Stiinta si credinta(noiembrie-decembrie 2015). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

creationism sectiune