Donează     Rugăciune       TV LIVE                          
100-steaua
100-istoric
100-teologia
100-pace
100-stiri
100-roaga-te
100-conferinta

Misterul maslinului

Dacă toată lumea ar cunoaşte capitolul 11 al epistolei către Romani, din Noul Testament, misterul Israelului ar putea fi înţeles mai uşor. Nu încetează să mă uimească numărul oamenilor duhovniceşti care nu au nici cea mai mică idee la ce se referă Romani 11. Când îi întreb despre el, printr-o anchetă făcută în stilul meu propriu, majoritatea spun că nu l-au citit.

Dar, am fost înviorată să citesc în numărul din 2 septembrie 1991 al revistei Time Magazine, că Arhiepiscopul de Canterbury a spus: „Dacă vă uitaţi la Romani, de la capitolul 9 la 11, veţi vedea că nu am fi putut fi creştini, dacă nu ar fi fost evreii; şi le datorăm atât de mult lor, Vechiului Testament, Torei, Profeţilor. Ei [evreii] ni L-au dat pe Mesia, pe Isus Hristos.”

În Romani 11, Pavel explică faptul că rolul binecuvântărilor şi al legămintelor cu Dumnezeu este asemenea unui măslin. Israelul a fost copacul originar, reprezentând binecuvântările şi legămintele lui Dumnezeu. Dar, datorită necredinţei, unele –nu toate – din ramurile ei au fost tăiate, şi noi, Neamurile, ramuri sălbatice ale unui măslin sălbatic, am fost altoiţi cu milă în copacul ebraic al binecuvântării şi al salvării, alături de ramurile care nu au fost tăiate.

Faptul că au rămas câteva ramuri ebraice, dovedeşte că Dumnezeu nu a respins în totalitate Israelul, El păstrându-şi până astăzi o rămăşiţă de credincioşi evrei. Printre aceste ramuri originare vii vom putea altoi înapoi întreaga naţiune, în viitor. Este important ca cititorul să observe că Israelul a fost orbit sau tăiat doar parţial şi nu în totalitate. Aceasta ar trebui să reducă la tăcere o dată pentru totdeauna argumentul urât cum că Dumnezeu nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu poporul Israel.

Extras din cartea:
 Alfa Omega TV
Comandă cartea

Observaţi de asemenea şi că rădăcina ebraică a copacului nu este moartă şi că, Pavel spune că, de fapt, rădăcina le ţine pe Neamuri în copac !

Dacă faci parte din Neamuri şi ai fost salvat prin har, ar trebui să te smereşti în urma acestei descoperiri. Fiecare ne-evreu care se încrede în Isus pentru mântuire, fie că vrea sau nu să admită acest fapt, este îndatorat rădăcinii evreieşti vii.

Dacă mândria nu te lasă să înghiţi acest lucru, îţi sugerez să citeşti din nou Romani 11 şi să îţi aminteşti că 2 Timotei 3:16 spune:

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.”

Chiar dacă Dumnezeu a divorţat în mod oficial de Israel şi a lăsat aceasta şi în scris, în Scriptură, apoi S-a întors spre o altă naţiune (Biserica, Matei 21:43, 1Petru 2:9), care va aduce roade acestui copac, totuşi, El nu a uitat rădăcina care ţine Biserica. De fapt, în Noul Testament, El numeşte această rădăcină ebraică „sfântă”, (Romani 11:16), iar noi, Neamurile, „măslinul sălbatic”, am fost altoiţi în locul binecuvântărilor lor. Dar, este mai nenatural pentru noi, lăstarii de măslin sălbatic, să fim ţinuţi de rădăcină, decât pentru ramurile naturale (evreii).

Pavel ne-a avertizat: „Nu te făli faţă de ramuri [evreieşti]. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine” (Romani 11:18).

OSPITALITATEA EBRAICĂ FAŢĂ DE NEAMURI

De aceea, noi, Neamurile, suntem într-o poziţie mai delicată decât Israelul. Nu putem decât să fim foarte umili faţă de Dumnezeu şi, mai ales, faţă de binefăcătorii noştri din măslin. Nu putem decât să Îl lăudăm veşnic pe Dumnezeu pentru minunea mântuirii noastre şi să onorăm rămăşiţa poporului antic Israel, pentru ospitalitatea lor în „copacul” lor (adică locul binecuvântărilor şi al legămintelor).

Dacă ai sta în casa cuiva şi i-ai mânca toată mâncarea din frigider, dacă le-ai creşte factura la curent, dacă ai da telefoane lungi în străinătate, dacă ai profita de tot luxul şi confortul acelei case, nu ai fi nerecunoscător dacă nu ai spune un cuvânt de mulţumire stăpânilor ei ?

Ei bine, Neamurile care sunt salvate de Mântuitorul evreu, stau în măslinul evreiesc, luând parte la toate binecuvântările şi la toate promisiunile legămintelor lor. Ce fel de persoane răscumpărate am fi noi, Neamurile, dacă nu ne-am plăti datoria faţă de poporul evreu, sau dacă nu le-am arăta bunătate, sau dacă nu le-am împărtăşi cu adâncă umilinţă Evanghelia ?

Pavel a spus că tăierea şi căderea unora dintre ramurile evreieşti au însemnat bogăţie pentru Neamuri. Ne-am bucurat de bogăţiile lor spirituale ca şi copii ai credinţei din sămânţa lui Avraam. Dar Pavel spune că atunci când Israelul, cândva în viitor, va intra în numărul lui deplin, aceasta va însemna şi mai multă bogăţie pentru lume.

SCRISOARE DE MULŢUMIRE

Urmează un exemplu de scrisoare de mulţumire pe care Neamurile ar trebui să o adreseze poporului evreu pentru ospitalitatea lui:

Dragă poporule evreu,

Cele mai calde salutări în Numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac, Iacov, David şi Isus Hristos !

Aceasta este o scrisoare de mulţumire foarte târzie. Am fost foarte neglijenţi. Trebuie să îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut pentru noi, Neamurile. Nu numai că ai păstrat în scris Scripturile, care ne-au descoperit mântuirea, dar ai furnizat şi linia de sânge din care S-a născut Mântuitorul lumii, pentru toţi oamenii: o Lumină care să lumineze Neamurile şi gloria ta, a poporului Israel. Oamenii tăi au mai păstrat cu credincioşie şi Noul Testament, cu toate promisiunile lui minunate, fără de care am fi pierduţi.

Fraţii tăi evrei, primii creştinii, au fost foarte îngăduitori faţă de noi, Neamurile. Ne-au permis să devenim membri ai Bisericii fără a fi nevoiţi să fim circumcişi, sau să ne supunem altor legi alimentare şi ceremoniale. Dar noi nu am fost la fel de sensibili faţă de voi. Când un evreu a devenit un credincios al lui Isus, noi, Neamurile, nu am fost înţelegătoare faţă de el, ci l-am făcut să adopte cultura noastră şi să renunţe la a lui.

Pe deasupra, ne pare foarte rău că atunci când voi eraţi împrăştiaţi, prin diferite planuri de exterminare şi holocausturi, în toată lumea, noi savuram binecuvântările şi legămintele voastre. Recunoaştem cu ruşine că ne-am făcut de cap cu binecuvântările acestea şi am fost foarte lacomi, şi că nu ne-am gândit la tine când treceai prin dureri. Niciunul dintre noi nu i-am certat pe falşii creştini care te-au omorât şi rănit pe tine şi copiii tăi, uneori, uimitor, chiar în Numele lui Isus şi în semnul Crucii! Per ansamblu, L-am reprezentat greşit pe Regele iudeilor, care nu a încetat niciodată să te iubească; nu, nu a încetat nici o secundă să te iubească! Am beneficiat de ospitalitatea ta, în măslinul tău; ne-am construit în copac o căsuţă confortabilă, susţinută de rădăcina ta, dar cei mai mulţi dintre noi nu ţi-am oferit nici măcar o cană cu apă rece ca mulţumire.

Am acceptat alinarea Iubitului tău Rănit şi ne-am bucurat de toate binecuvântările şi legămintele Lui, fără să ne gândim la ce ai pierdut tu, fără a avea vreo intenţie de a-ţi răsplăti. Ne-am bucurat de roadele rădăcinii tale, fără a ne păsa de starea ta eternă. Am fost atât de insensibili faţă de tine şi de respingerea ta, încât L-am întristat adânc pe Iubitul tău Rănit.

Ne cerem iertare pentru aceste lucruri pe care le-am făcut sau le-am lăsat nefăcute şi sperăm ca Dumnezeu să ne dea o modalitate de a ne plăti această datorie indescriptibilă faţă de tine. Ştim că nu putem desface tot răul făcut împotriva ta şi împotriva înaintaşilor tăi, uneori chiar în Numele lui Isus şi în semnul Crucii. Am profanat Numele Iubitului tău Rănit, adăugând suferinţă la rănile şi pedepsirea ta. Dacă am fi turnat untdelemnul Duhului Sfânt peste rănile tale, Iehova ar fi fost foarte mulţumit, pentru că nu te-a uitat şi nu Şi-a scos „verigheta” de pe degetul tău.

Dar ochii noştri au fost deschişi în privinţa antisemitismului, şi ne dedicăm acum pentru împlinirea, binecuvântarea şi restaurarea ta viitoare şi credem că Dumnezeu îţi va restaura bogăţiile. În ziua aceea ne vom bucura nespus pentru tine.

Este adevărat că L-ai respins pe Iubitul Rănit, deşi El a venit chiar în carne şi oase să te sărute şi să te îmbrăţişeze şi chiar să moară pe cruce pentru a-ţi răscumpăra păcatele. Dar te-am pedepsit mult prea mult pentru această scăpare şi greşeală groaznică. Şi noi am rănit inima lui Dumnezeu prin refuzul nostru de a avea milă de tine şi prin refuzul nostru de a-ţi împărtăşi Evanghelia în dragoste şi smerenie.

Cumva, prin harul lui Dumnezeu, ai putea să ne ierţi vreodată ?

Ai tăi sinceri şi cu umilinţă adâncă,

Neamurile care cred în Yeshua HaMasiach (Isus Mesia)

IARTĂ ŞI UITĂ

Fie ca poporul evreu să aibă într-adevăr harul de a-i ierta pe creştini, aşa cum Dumnezeu este destul de îndurător încât să ne ierte pe toţi de greşelile noastre din trecut. Multe cupluri înstrăinate nu pot ierta şi uita, pentru că nu au capacitatea, maturitatea sau tăria de caracter necesare. Dar, spre deosebire de majoritatea soţilor încornoraţi respinşi, DOMNUL este destul de mare încât să fie dornic să ierte până la capăt.

„Şi atunci tot Israelul va fi mântuit...” (Romani 11:26)

Articol de Christine Darg, Exploits.

Etichete: israel, biserica, antisemitism

Doneaza - sustine Alfa Omega TV
stiri din israel ultimele reclama