Donează     Rugăciune       TV LIVE                          
100-steaua
100-istoric
100-teologia
100-pace
100-stiri
100-roaga-te
100-conferinta

Prezentarea judecatii de apoi a natiunilor in cartea profetului Ioel

Găsim o descriere detaliată a judecății de apoi a națiunilor în capitolul al treilea al cărții profetului Ioel. Să citim versetele 1-2 și 14-16.

„Căci iată că în zilele acelea și în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea.”

„Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea.  Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel.”

Subiectul este menționat la început: judecata lui Dumnezeu în ceea ce privește Israelul. Este menționată și locația: valea lui Iosafat, la care se face referire în versetul 14 ca „valea judecății”.

Extras din cartea:
coperta-israel-natiunile-si-valea-judecatii
Comandă cartea Capitol gratuit

Valea judecății

Erudiții sunt indeciși când vine vorba de care vale, de locația despre care se vorbește aici. Unii cred că se referă la valea lui Himon, chiar sub vechiul oraș al Ierusalimului. Zona aceasta cu dealuri nu ar putea oferi spații prea mari pentru armate însemnate. Unii asociază această luptă cu lupta Armaghedonului (Har Megiddo - muntele Meghido). Meghido este situat în valea lui Izreel (aproximativ 380 km²) în nordul Israelului, de la Marea Mediterană la sudul orașului Haifa și Marea Galileii. Această vale a fost deseori scena unor bătălii decisive în vremurile străvechi. Alți erudiți susțin că acest pasaj se referă la partea de sud a Văii Iordanului. Este imposibil să spui cu exactitate la care dintre locuri se referă. Ceea ce ne rămâne este faptul că o bătălie va avea loc în „Eretz Israel”, țara lui Israel, în vremurile de pe urmă.

Timpul hotărât

Există numeroase indicii clare în acest capitol că această profeție se referă la un scenariu care va avea loc în viitor. Cele mai importante indicii sunt după cum urmează:

Versetul 1a: „Căci iată că în zilele acelea și în vremurile acelea…”. Trebuie să ne punem întrebarea la ce zile și ce vremuri se referă aici. Cea mai evidentă referință e cea la zilele și vremurile menționate în capitolul anterior. Acest capitol se referă la zilele în care va avea loc revărsarea Duhului Sfânt (vezi Ioel 2:28ff). Potrivit cuvântării lui Petru din ziua Cincizecimii, împlinirea acestei profeții a început odată cu revărsarea Duhului sfânt în ziua Cincizecimii:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise!  Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Faptele Apostolilor 2:17-21)

A început la Rusalii, dar împlinirea finală nu va avea loc până când nu va fi împlinită marea trimitere cu privire la națiuni și până când „întreg Israelul” nu va fi mântuit. În orice caz, știm că „acele zile și acele vremuri” se referă zilele și vremurile Noului Testament.

Versetul 1b: „… când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului…”. Aici, timpul este menționat cu exactitate. Când în vremurile Noului Testament, soarta lui Iuda și a Ierusalimului s-a schimbat înspre bine? Cu siguranță lucrul acesta nu a avut loc în cei aproape două mii de ani ai diasporei evreiești. Numai în ultimele decenii, odată cu întoarcerea evreilor, cu stabilirea Israelului ca stat, cu restaurarea poporului și pământului în teritoriile biblice și istorice, cu restaurarea prevestită de Isus (și care încă nu este completă) în ceea ce privește Ierusalimul sub domnia evreiască, a început „o restaurare a sorții” de proporții istorice. Totuși, Ioel se referă la sfârșitul vremurilor de pe urmă: perioada căreia i se atribuie de mai multe ori în Noul Testament cuvântul „până la” ca moment al unei răsturnări de situație în istorie.

Textul din jurul acestei profeții conține și anumite referiri la alte cuvinte cheie sau evenimente care au legătură cu vremurile de pe urmă:

Ioel 2:31: ziua Domnului.

Ioel 3:15: semnele din ceruri ale zilelor de pe urmă

Ioel 3:16: nu trebuie să omitem faptul că în Psalmul 2 și în Matei 25:31ff este menționat că Mesia intră în acțiune amenințând națiunile ostile din Sion.

Ca să concluzionăm, putem să spunem că acest pasaj conține numeroase indicii că „valea judecății” se referă la un eveniment care va avea loc în viitor. Cu alte cuvinte, la timpul hotărât, toate națiunile se vor confrunta cu o ultimă decizie, cu o decizie irevocabilă în ceea ce privește relația lor cu Israel.

intelegereavremurilor 20Cele trei criterii ale judecății

Criteriile decisive pe baza cărora lumea va trece de judecata națiunilor sunt menționate în Ioel 3:2-3:

„… voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea. Au tras la sorți pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă și au vândut fata pe vin, și l-au băut.”

Mi-au împrăștiat poporul printre națiuni: Acest lucru s-a întâmplat în mod repetat pe parcursul istoriei Israelului. Evreii au fost puternic dezrădăcinați din pământul lor de către alte puteri străine. Acest lucru s-a întâmplat sub stăpânirea asiriană, babiloniană și persană (s-a prevăzut întoarcerea din robia babiloniană), într-o formă puțin mai diferită sub stăpânirea Greciei și apoi, cel mai decisiv și cu consecințele cele mai durabile, sub stăpânirea romană care a urmat celor două revolte din jurul anilor 70 și 135 d.H. Nu trebuie să uităm că au avut loc expulzări violente ale poporului evreu în diaspora - au fost alungați nu din propria țară, ci din propria casă. Cea mai mare migrare forțată, de acest tip, a avut loc în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și în timpul acestuia. Dintre cele 12-13 milioane de evrei din Europa în jurul anului 1040, aproape 6 milioane și-au pierdut viața. Aproape toți ceilalți au fost forțați să plece, într-un fel sau altul.  

Mi-au împărțit țara: Aici deschidem un subiect de mare interes - separarea de către puterile non-evreiești a țării pe care Dumnezeu a alocat-o poporului evreu. Liga Națiunilor (între Primul și al Doilea Război Mondial), Națiunile Unite (până la al Doilea Război Mondial) și multe alte națiuni, atât musulmane, cât și laice, sunt vinovate că tratează greșit Israelul și pe Dumnezeu, chiar și până în ziua de astăzi. Unele dintre ele au motive diabolice, în timp ce altele fac lucrul acesta pe baza credinței. Acest lucru nu schimbă faptul că națiunea sau guvernul care nu respectă statutul unic al țării ca aparținând din punct de vedere spiritual și istoric poporului evreu, se situează în opoziție cu Dumnezeu și hotărârile Sale.

Au atribuit o valoare scăzută vieții evreilor: Acesta este un mod prin care poți rezuma versetul care se referă la curve și vin. Acele națiuni care acordă o valoare scăzută vieții evreilor - nu mai mult de prețul unui curve ieftine sau de prețul unui vin ieftin - trebuie să se confrunte cu judecata lui Dumnezeu. Pe parcursul istoriei Europei, și bineînțeles din perioada cruciadelor, aceasta a fost situația predominantă. În timpul Holocaustului, viețile evreilor au fost puse și mai mult în pericol! Și mai mult de atât, odată cu întemeierea statului Israel, dacă nu și înainte, viața evreilor a fost amenințată tot mai mult de lumea musulmană.

În ceea ce privește criteriile judecății lui Dumnezeu, putem să facem două observații:

În primul rând: cele trei preocupări pe care Dumnezeu le plasează în mod explicit sub protecția Sa sunt cele care corespund chemării principale pe care Dumnezeu o face lui Avraam, Isaac și Iacov. Aici vorbim despre 1) protecția poporului evreu, 2) protecția țării, și legat de aceasta, legătura unică între oameni și țară, și 3) alegerea și chemarea pe care Dumnezeu i-a dat-o Israelului ca sursă de binecuvântare pentru națiunile lumii. Cu alte cuvinte, vorbim despre trăsăturile cheie ale chemării date lui Avraam (Genesa 12) pecetluite de Dumnezeu în legământul avraamic (Genesa 15): promisiunea cu privire la țară, la urmași și la chemarea de a fi o binecuvântare pentru națiuni - în legătură cu provocarea națiunilor, pentru partea lor, de a onora și binecuvânta Israelul.

În al doilea rând: în esență, al treilea criteriu, avertizarea națiunilor împotriva faptului că disprețuiesc viața evreilor, corespunde criteriului central menționat în Matei 25:31ff în ce privește separarea „națiunilor oi” de „națiunile capre”. Națiunea care nu îi va ajuta „pe cei mai neînsemnați frați ai lui Isus” în perioadele grele, de necaz (sau sunt chiar cauza necazului) vor fi respinse de Judecătorul lumii - Isus.

Putem să rezumăm spunând că, din perspectiva oferită de Ioel, informația pe care o primim în Matei cu privire la judecata națiunilor este confirmată, este mult mai concretă și mai elaborată. Scenariul este prezentat și mai grafic dacă examinăm ultimele trei capitole ale profetului Zaharia.

autor: Harald Eckert

Etichete: israel, intelegerea vremurilor, sfarsitul vremurilor, escatologie, ierusalim, biblia, harald eckert

Doneaza - sustine Alfa Omega TV
stiri din israel ultimele reclama