Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Împărăția lui Dumnezeu - interviu cu Nicu Grămesc, pastor, Suceava

În lucrarea lui publică în această lume, Isus Hristos a avut trei teme majore la care s-a referit în mod constant și a revenit asupra lor. Una este calitatea de Tată a lui Dumnezeu. Poporul evreu nu Îl cunoștea decât ca și Dumnezeu unic. Apoi, a vorbit despre viață - viața veșnică, viața Dumnezeiască, pe care omul a ratat-o la început. El a venit să o aducă din nou și să o ofere omului. În al treilea rând, Isus a vorbit enorm de mult despre Împărăția lui Dumnezeu.

În Luca 4:43, atunci când oamenii doresc să Îl țină mai mult în cetate pentru că le-a vindecat bolnavii și le-a făcut mult bine, Isus spune: trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în celelalte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. E foarte clar definită trimiterea Lui pentru a vesti Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este planul Lui veșnic, planul inițial. Noi, în creștinismul evanghelic, avem o problemă în momentul de față - problema păcatului. Începem să citim Biblia din locul nepotrivit, adică din Geneza 3. Acolo omul deja are o problemă, fiindcă a păcătuit și a devenit păcătos. Dacă începem să citim de acolo, din moment ce omul are o problemă, o rezolvăm. Atunci ne adresăm păcatului, nevoii de răscumpărare ce este foarte reală. Domnul Isus care vine și ridică păcatul lumii întregi, așa cum zice Scriptura, îl salvează pe om, acesta zice rugăciunea păcătosului și așteaptă cu bagajele pregătite să plece în Cer la Domnul.

Dar ceea ce Biblia spune, este diferit. Dacă începem să citim Biblia de acolo de unde începe, din Geneza 1, vedem că primele două capitole din Geneza descoperă planul veșnic a lui Dumnezeu și înțelegem că Împărăția lui Dumnezeu care e veșnică (Ps.145), este făcută vizibilă.

O împărăție ca și definiție, are trei elemente principale: este un Împărat care domnește, este poporul peste care domnește și este un teritoriu. În Geneza capitolul 1, ne este relatată nu nevoia, ci dorința lui Dumnezeu ca din dragoste să creeze pe om, să creeze o entitate care să Îi poarte chipul și asemănarea. El creează toate lucrurile și în ziua a șasea face omul.

Biblia spune că l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, pentru a-I purta chipul și pentru a stăpâni peste creație. Acestea sunt două lucruri importante. Omul trebuie să aibă grijă de creație și să fie legătura dintre creație și Dumnezeu. Omul este acolo pentru a transmite înspre creație binecuvântarea lui Dumnezeu, purtarea Lui de grijă și a transmite înapoi spre El lauda și închinarea din partea creației.

În Geneza 1, avem prima manifestare a Împărăției invizibile a lui Dumnezeu. Avem Împăratul care domnește (Dumnezeu), îl avem pe om (doar Adam și Eva în acel context) care se supune de bunăvoie domniei lui Dumnezeu, ascultând de El în toate lucrurile. În ultimul rând, avem teritoriul, grădina Eden. În grădină este armonie între Dumnezeu și om, între om și creație, între Dumnezeu și creație. Astfel putem spune că în grădina Eden, în care este omul și stăpânește peste creație, voia lui Dumnezeu se împlinește în totalitate, este armonie deplină. Acolo este prima instaurare vizibilă a Împărăției invizibile a lui Dumnezeu. Omul din Geneza 1, care încă nu a ajuns la păcat și are neprihănirea lui Dumnezeu, primește prima mare însărcinare din Geneza 1:28: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și stăpâniți-l! Peste toate, Dumnezeu a dat omului stăpânire.

Prima Împărăție, din Eden, a fost dată omului, cu însărcinarea de a o extinde. Este intenționată să fie extinsă de către omul fără păcat, care este chemat să crească, să se înmulțească și să umple pământul cu oameni asemenea lui. Dacă omul ar fi făcut acest lucru, pe pământ ar fi locuit neprihănirea. De aceea vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu, pentru că planul a fost de la început instaurarea Împărăției Lui în această lume. De aceea, Isus ne-a învățat să ne rugăm: Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ.

Din păcate, această primă încercare din Eden de instaurare a Împărăției s-a sfârșit, pentru că omul, când a fost pus în fața alegerii, a căzut în neascultare. Adam, primul om creat, a fost un reprezentant al Împărăției nevăzute, în domeniul vizibil. Ca și orice ambasador, el trebuia să reprezinte interesele celor de acasă, interesele țării care l-a trimis. Practic, ceea ce Adam a comis când a ascultat de dușman, a fost trădare. De aceea, el a trebuit să moară.

Pe pământul Lui, din lumea stăpânită de cel rău, Dumnezeu s-a coborât aici, pentru a restaura lucrurile. Atunci Isus a venit și s-a făcut om. Biblia spune ceva interesant în Ioan 1: a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit, dar tuturor celor ce L-au primit, adică tuturor celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți. La început doar Fiul veșnic a fost născut. Adam a fost făcut. De data aceasta, cei care cred în Hristos, cu credința mântuitoare, au dreptul să se nască din Dumnezeu, să primească ADN-ul Lui, natura Dumnezeiască. Biblia spune în Coloseni 1:13: El (Dumnezeu, prin ceea ce a făcut prin Isus) ne-a strămutat de sub puterea întrunericului în Împărăția Fiului dragostei Lui.

Deci, Dumnezeu ne ia de acolo de unde eram (Efeseni 2) în greșelile și păcatele noastre, ascultând de domnul puterii văzduhului, care lucrează prin fii neascultării, și prin credința în Hristos, prin lucrarea crucii, Dumnezeu ne transferă în Împărăția Fiului dragostei Lui. El ne face din nou (ca Adam la început) cetățeni ai Împărăției, ambasadori, reprezentanți ai Lui.

Împărăția lui Dumnezeu, ca orice țară, are regulile și cultura ei. Odată ce am fost, prin credința în Isus Hristos și nu prin fapte, strămutați în Împărăția Fiului dragostei Lui (cum zice Pavel), sau născuți din nou (cum ne place nouă să spunem), odată ce natura noastră a fost transformată, intrăm în acest proces de cunoaștere a culturii Împărăției lui Dumnezeu, a modului de trăire în Împărăție. Acest lucru îl găsim clar în Noul Testament în învățăturile lui Isus, în special Predica de pe munte, care e fundația.

Scopul nu este doar să ajungem în Cer după ce murim, ci să fim utili aici și acum Împărăției lui Dumnezeu, oameni care intră în Împărăție (prin credința în Isus), trăiesc Împărăția și extind Împărăția. Atunci, oamenii din jur vor vedea cine suntem, cum suntem, cum trăim și vor vrea să știe și ei mai multe. Nu voi merge la ei cu o Biblie mare și îi voi da în cap cu versete biblice, ci îi voi prezenta un fel de viață, voi trăi în fața lor cultura Împărăției lui Dumnezeu. Altfel spus, voi fi acel ambasador al țării de acasă, ambasadorul Domnului și al Împărăției Lui, reprezentantul Lui în această lume, ce se bazează pe cine este el ca și om în Dumnezeu, pe ceea ce a făcut Hristos și pe ceea ce face Hristos prin el.

Sigur că se întâmplă fapte bune. Biblia spune că suntem mântuiți prin har și prin credință. Acesta este darul lui Dumnezeu, nu vine de la noi. Dar mai departe spune că noi suntem lucrarea lui Dumnezeu și am fost creați pentru faptele bune pe care El le-a pus înaintea noastră ca să umblăm în ele. Asta tot El face: ne îndeamnă, ne îndrumă. Din moment ce suntem cetățeni ai Împărăției, El trăiește în noi și își face faptele prin noi. Viața lui Isus poate fi văzută în acest mod înăuntrul nostru.

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 7.1 - Biserica si Imparatia lui Dumnezeu (ianuarie-februarie 2017). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

Doneaza - sustine Alfa Omega TV