Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Ecclesia reformata, semper reformanda - de Samuel Tuțac

Principiul Reformei care afirmă că biserica este reformată și în același timp în continuă nevoie de reformă (Ecclesia Reformata, Semper Reformanda) a fost de multă vreme o mare provocare pentru mine și am considerat că trebuie să își găsească expresia în viața adunărilor noastre. Din nefericire, majoritatea bisericilor evanghelice au intrat într-un soi de "politică statică" de împotrivire la schimbare și riscă, cu timpul, să devină niște cochilii goale. Foarte multe biserici se află într-o criză de eficiență și fac aproape totul în virtutea inerției. Deși aspectele exterioare pot părea potrivite, vitalitatea interioară s-a stins demult, iar singura șansă este o lucrare a Duhului Sfânt care să readucă viața și vitalitatea.

La fel ca mulți pastori sau credincioși din bisericile evanghelice tradiționale, m-am întrebat și eu de multă vreme ce putem face pentru reformarea acestor biserici. Francis Schaeffer spunea că: "Biserica generației noastre are nevoie de reformă, trezire, restaurare și de revoluție constructivă". Dar pentru ca acestea să se devină realitate, în primul rând ar trebui să facem mai multe eforturi pentru a înțelege ce se întâmplă. "Coruperea instituțiilor și a mișcărilor face ca viața care le-a fost dată la început să fie înăbușită", afirmă Stanley Jones. De aceea, continuă Jones "ele au nevoie de o reevaluare constantă, de o critică permanentă și o continuă întoarcere la scopul și spiritul originar". Revenind la principiul "Ecclesia Reformata, Semper Reformanda", este clar că Biserica nu face excepție, ba mai mult, chiar este ilustrația cea mai clară a afirmației lui Stanley Jones.

Acum câțiva ani, citind o carte bună am dat peste câteva întrebări care m-au tulburat și m-au provocat, în același timp. Cel mai mult am fost fascinat de faptul că aceste întrebări, deși nu le-am pus niciodată până atunci pe hârtie, erau și în mintea mea. De asemenea, am convingerea că aceste întrebări sunt comune pentru mulți credincioși evanghelici, crescuți ca și mine în biserici evanghelice tradiționale. Am încercat să reformulez o parte dintre ele și să le așez într-o oarecare ordine, cu specificația că la nici una dintre ele nu am toate răspunsurile.

1. De ce așa de mulți oameni care vor să-i placă lui Cristos sunt așa de rar cu un gând în Cristos?

2. De ce vestim o Evanghelie care eliberează și-i chemăm pe oameni la libertate, când noi de bună voie ne lăsăm orbiți de gândirea lui Satan care ne duce din nou în sclavie?

3. De ce adesea doctrina corectă, în loc să producă o relație de dragoste cu Cristos și compasiune pentru ceilalți, produce mai degrabă apatie față de Dumnezeu și cruzime față de oameni?

4. De ce se pare că tradiția domină lucrarea bisericii și, în general, guvernează lumea eclesiastică?

5. De ce atunci când tradiția bisericii se lovește de învățătura Scripturii, de obicei tradiția învinge?

6. De ce se înmulțesc regulile și regulamentele într-o credință care promite libertatea? Este libertatea în Cristos chiar atât de periculoasă?

7. De ce adesea Evanghelia, care este cea mai mare forță eliberatoare din lume, este împărtășită de unii dintre cei mai triști și mai crispați oameni de pe fața pământului, printre care uneori mă număr și eu?

În ultimii doi-trei ani am încercat să găsesc anumite răspunsuri la aceste întrebări, dar și la altele care mă frământau văzând cum multe biserici evanghelice tradiționale se sting încet, dar sigur, deși dispun încă de un potențial fantastic. Am scris articole și le-am publicat pe site-uri creștine sau pe pagina personală de facebook www.facebook.com/samytutac, căutând să înțeleg mai bine ce se întâmplă cu aceste biserici și încercând să ofer anumite răspunsuri, din perspectiva înțelegerii mele cu privire la nevoia de reformare a bisericilor evanghelice tradiționale.

Zilele trecute, în timpul unei seri de tineret la Biserica Baptistă Betel din Timișoara, cu tema "De ce suntem protestanți?", am primit un imbold lăuntric să pun într-o carte o parte din articolele mele în care încercasem în ultimul timp să abordez anumite probleme legate de viața bisericilor evanghelice. Mărturisesc că strategia lui Martin Luther, despre care s-a vorbit mult în seara aceea, de a se folosi de forța tiparului, m-a determinat să pun rapid în practică acest proiect la care mă gândeam de mult, dar nu-i venise încă timpul.

Mulțumesc soției mele, Simona, care m-a înțeles și m-a încurajat și prietenilor mei Diana Diaconescu și Sorin Bulgăr care au acceptat provocarea ca în două săptămâni să avem această carte. Așa s-a născut "Este vremea pentru o nouă Reformă" și mă rog să fie de folos pentru mulți creștini. Chiar dacă unii vor zâmbi sau va naște anumite controverse, am convingerea că pentru cei mai mulți va fi o provocare la o reevaluare a vieții noastre spirituale și comunitare.

William Beckham povestește că două companii producătoare de pantofi au dorit să deschidă o piață de desfacere într-o țară nouă. Fiecare dintre ele a trimis câte un agent de vânzări pentru a evalua posibilitățile. Amândoi au descoperit aceeași realitate. Nimeni în acea țară nu purta pantofi. Unul dintre agenți a trimis companiei lui următorul mesaj: "Anulați comanda. Aici nimeni nu poartă pantofi". Al doilea agent a trimis și el companiei lui un mesaj: "Triplați comanda. Aici nimeni nu poartă pantofi". Sunt conștient de faptul că deși procesăm aceleași date ale realității, putem ajunge la concluzii diametral opuse cu privire la Biserica de astăzi.

articol de Samuel Tuțac, pastor al Bisericii Betel din Timișoara, autor al cărții "ESTE VREMEA PENTRU O NOUĂ REFORMĂ"

Etichete: reforma, samuel tutac, carte

Doneaza - sustine Alfa Omega TV