Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Realitati si perspective 35 - De la nevoia de reforma in Biserica la transformarea societatii

Am fost produsul unei perioade istorice ce și-a pus amprenta pe modul în care gândim, vorbim și modul în care ne manifestăm în mediul bisericesc și în societate. Relația Bisericii cu Statul și cu societatea, își are astăzi rădăcinile tot în acea paradigmă ce a fost construită în perioada comunistă.

Răscumpărarea memoriei este un proiect pe care Vasilică Croitor l-a început cu nouă ani în urmă, din dorința de a cunoaște care a fost lupta ce s-a dus în mod nevăzut între Statul Comunist și Biserica Creștină din România (în particular despre Biserica Penticostală). A fost o luptă extrem de tensionată. Luptă în care au existat victime și comunități întregi care au suferit enorm. Au fost, de asemenea, înfrângeri și victorii de ambele părți. Din dorința de a înțelege prezentul, Vasilică a căutat să meargă în arhive, să se informeze și să înțeleagă ceea ce s-a petrecut în perioada comunistă.

Noi am fost produsul unei perioade istorice ce și-a pus amprenta pe modul în care gândim, vorbim și modul în care ne manifestăm în mediul bisericesc și în societate. Relația Bisericii cu Statul și cu societatea, își are astăzi rădăcinile tot în acea paradigmă ce a fost construită în perioada comunistă.

Prin cartea Răscumpărarea memoriei, Vasilică Croitor a urmărit răscumpărarea memoriei noastre. Nu a fost doar munca unui arheolog ce numai a scos documente, pe care le-a prezentat mai apoi publicului. A fost încercarea de a dezgropa aceste informații și de a le așeza într-o logică și într-un tipar coerent, ca să ne putem înțelege propria istorie, împreună cu acele amintiri dureroase și neplăcute, trecând peste ele, asumându-ne partea de vină. Trebuie să învățăm lecțile și să cădem la pace cu trecutul nostru. Altfel, trecutul nostru poate să ne bântuie. Când ne-am vindecat de răni, trecutul nu mai constituie o povară, ci doar o lecție din care am învățat cu înțelepciune. Răscumpărarea este un principiu biblic, necesar ființei noastre, pentru a putea propăși și prospera, în ciuda unor situații din trecut, care nu au fost cele mai fericite.                    

Când vorbim despre Rusia, vorbim despre o experiență dobândită în a controla viața religioasă dintr-o țară. Când consilierul a venit și s-a alăturat Secretariatului de Stat pentru Culte, el aducea cu sine tot acel istoric și toată acea pregătire. Totul era îmbrăcat într-o sublimă propagandă, ca și cum totul este frumos sub comunism și ei le puteau arăta oamenilor cum să lase cultele să înflorească. În momentul în care a început această acțiune a consilierului sovietic, Ministerul Cultelor a devenit un mijloc de influențare a vieții religioase din România, pentru a fi subordonată priorităților și agendei Partidului Comunist. Acest Minister al Cultelor a început mai apoi să emită legi și decrete, care să reglementeze viața religioasă din România. Ținta era defapt era crearea unui organism ce să arate extrem de frumos, dar lipsit de viață. Comunismul și-a dorit să existe religia în continuare, dar să existe un cadavru numit „religie”, pe care să îl macheze ei în permanență, pe care să îl împăieze și să îl pună într-o vitrină. Ei doreau să spună că beneficiază de libertate religioasă și de faptul că toate cultele sunt libere. Le ofereau titluri. S-a alcătuit Federația Cultelor Evanghelice. Au fost anumite domenii, în care liderii religioși au înghițit momeala unei prietenii cu statul, care le oferea o falsă libertate, în schimbul renunțării la unele convingeri intime despre spiritualitatea bisericii, prezența bisericii în societate, slujire în societate (mărturisirea lui Hristos, catehezarea tinerilor, proiectele sociale)

Când vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu, este necesar să îi definim conceptul. Noi nu ne referim la o entitate politică sau teritorială, statală. Ne referim la acel domeniu spiritual în care niște principii scripturale, iudeo- creștine, sunt acceptate într-o societate și constituie sistemul nervos-central.

Biserica tinde să fie atrasă în niște dezbateri care nu îi aparțin și să uite exact care este menirea ei. Sigur, presa vrea doar să discutăm despre banii pe care Statul îi dă cultelor, să dezbată de ce se construiesc mai multe biserici, decât școli sau spitale. Rolul Bisericii în ce privește valorile pe care este clădită societatea noastră, nu mai este prezent în discuție. Valorile în sine, nu mai sunt prezente în discuție.

Răscumpărarea memoriei este un proiect pe care Vasilică Croitor l-a început cu nouă ani în urmă, din dorința de a cunoaște care a fost lupta ce s-a dus în mod nevăzut între Statul Comunist și Biserica Creștină din România (în particular despre Biserica Penticostală). A fost o luptă extrem de tensionată. Luptă în care au existat victime și comunități întregi care au suferit enorm. Au fost, de asemenea, înfrângeri și victorii de ambele părți. Din dorința de a înțelege prezentul, Vasilică a căutat să meargă în arhive, să se informeze și să înțeleagă ceea ce s-a petrecut în perioada comunistă.

Noi am fost produsul unei perioade istorice ce și-a pus amprenta pe modul în care gândim, vorbim și modul în care ne manifestăm în mediul bisericesc și în societate. Relația Bisericii cu Statul și cu societatea, își are astăzi rădăcinile tot în acea paradigmă ce a fost construită în perioada comunistă.

Prin cartea Răscumpărarea memoriei, Vasilică Croitor a urmărit răscumpărarea memoriei noastre. Nu a fost doar munca unui arheolog ce numai a scos documente, pe care le-a prezentat mai apoi publicului. A fost încercarea de a dezgropa aceste informații și de a le așeza într-o logică și într-un tipar coerent, ca să ne putem înțelege propria istorie, împreună cu acele amintiri dureroase și neplăcute, trecând peste ele, asumându-ne partea de vină. Trebuie să învățăm lecțile și să cădem la pace cu trecutul nostru. Altfel, trecutul nostru poate să ne bântuie. Când ne-am vindecat de răni, trecutul nu mai constituie o povară, ci doar o lecție din care am învățat cu înțelepciune. Răscumpărarea este un principiu biblic, necesar ființei noastre, pentru a putea propăși și prospera, în ciuda unor situații din trecut, care nu au fost cele mai fericite.

Când vorbim despre Rusia, vorbim despre o experiență dobândită în a controla viața religioasă dintr-o țară. Când consilierul a venit și s-a alăturat Secretariatului de Stat pentru Culte, el aducea cu sine tot acel istoric și toată acea pregătire. Totul era îmbrăcat într-o sublimă propagandă, ca și cum totul este frumos sub comunism și ei le puteau arăta oamenilor cum să lase cultele să înflorească. În momentul în care a început această acțiune a consilierului sovietic, Ministerul Cultelor a devenit un mijloc de influențare a vieții religioase din România, pentru a fi subordonată priorităților și agendei Partidului Comunist. Acest Minister al Cultelor a  început mai apoi să emită legi și decrete, care să reglementeze viața religioasă din România. Ținta era defapt era crearea unui organism ce să arate extrem de frumos, dar lipsit de viață. Comunismul și-a dorit să existe religia în continuare, dar să existe un cadavru numit „religie”, pe care să îl macheze ei în permanență, pe care să îl împăieze și să îl pună într-o vitrină. Ei doreau să spună că beneficiază de libertate religioasă și de faptul că toate cultele sunt libere. Le ofereau titluri. S-a alcătuit Federația Cultelor Evanghelice. Au fost anumite domenii, în care liderii religioși au înghițit momeala unei prietenii cu statul, care le oferea o falsă libertate, în schimbul renunțării la unele convingeri intime despre spiritualitatea bisericii,  prezența bisericii în societate, slujire în societate (mărturisirea lui Hristos, catehezarea tinerilor, proiectele sociale)

Când vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu, este necesar să îi definim conceptul. Noi nu ne referim la o entitate politică sau teritorială, statală. Ne referim la acel domeniu spiritual în care niște principii scripturale, iudeo- creștine, sunt acceptate într-o societate și constituie sistemul nervos-central.

Biserica tinde să fie atrasă în niște dezbateri care nu îi aparțin și să uite exact care este menirea ei. Sigur, presa vrea doar să discutăm despre banii pe care Statul îi dă cultelor, să dezbată de ce se construiesc mai multe biserici, decât școli sau spitale. Rolul Bisericii în ce privește valorile pe care este clădită societatea noastră, nu mai este prezent în discuție. Valorile în sine, nu mai sunt prezente în discuție.

Realitati si perspective 35 - De la nevoia de reforma in Biserica la transformarea societatii - Vasilica Croitor, cercetator istoric - difuzata 17 decembrie 2016, ora 21, pe canalul Alfa Omega TV. Urmăriți emisiunile REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE, o perspectivă creștină asupra contextului actual în care trăim - în fiecare sâmbătă, de la ora 21, la Alfa Omega TV.
http://alfaomega.tv/mediacenter/category/realitati-si-perspective