Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Raport european - Retrospectiva 2016 si provocarile UE in anul 2017

Bună ziua și bine ați venit la Raport European, aici, în Parlamentul European, în inima Uniunii Europene, iar în emisiunea de astăzi vom face o analiză, uitându-ne la evenimentele majore din 2016 și la provocările pe care le are de înfruntat Uniunea Europeană, Israel și Orientul Mijlociu în 2017. Printre invitații mei se numără Daniel Schwammenthal, directorul Institutului Transatlantic, Tomas Sandell, fondatorul și directorul Coaliției Europene pentru Israel și Lars Adaktusson, Membru suedez al Parlamentului European.

Tomas, 2016 a fost un an bun pentru CEI, mai ales prin performanța istorică de a face ca Yom Kippur să fie recunoscută de O.N.U., ca sărbătoare oficială. Asta a fost o realizare majoră a Coaliției Europeane pentru Israel. Care crezi că e evenimentul cel mai semnificativ din 2016, deoarece am avut destul de multe: alegerile pentru retragerea Marii Britanii din U.E., alegerea lui Donald Trump, și valul de atacuri teroriste islamice, care au avut loc în Europa în cursul acestei veri.

Tomas Sandell: Ai identificat bine câteva din evenimentele-cheie din 2016. Evident, este dificil de spus, care este cel mai important. Dacă ar fi să aleg, relaționat la Europa și Israel, aș reveni la atacurile teroriste din Europa, în cursul anului, și mai ales atacul terorist care a lovit Bruxelles, din două motive. Primul este că a devenit și mai clar pentru europeni că ne confruntăm cu același dușman ca și Israel: terorismul internațional, Jihad-ul islamic nu deosebește între Europa și Israel. José Maria Aznara spus o dată că dacă Israelul cade, va cădea și Europa. Anul acesta am văzut asta foarte clar.

Al doilea motiv este – și spun asta într-o notă mai optimistă – e faptul că există o sporire a conștientizării în Europa cu privire la acest lucru. Europa nu e problema. Europa împărtășește aceleași valori ca și noi. Mai mult, când se întâmplă lucruri rele în Europa, Israelul e primul care ne sare în ajutor. Am văzut asta într-un mod foarte concret anul acesta. Privind aeroportul internațional de aici din Bruxelles ne aduce aminte de Ben Gurion, doar pentru că aceștia au fost experții în securitate care au venit din Israel să îi învețe pe belgieni cum să își potejeze civilii. Atacul terorist reprezintă pentru mine un moment decisiv, care sper să se întoarcă în favoarea noastră.

2016 a fost un an foarte bun pentru tine, mai ales în munca pe care o desfășori aici, în Parlamentul European, prin a convinge Parlamentul să vadă aceste atacuri teroriste asupra comunităților creștine din Siria și Irak, dar și a altor grupuri minoritare. Ai convins Parlamentul să recunoască asta ca genocid, ceea ce reprezintă o realizare foarte mare. Dar care este pentru tine evenimentul major din 2016, privitor la ceea ce se întâmplă în lume?

Lars Adaktusson: În mare parte sunt de acord cu ce a spus Tomas. Cred că e greu să alegi un singur eveniment. Dar dacă trebuie, aș spune că războiul din Siria este ceva ce a avut o influență majoră în politica mondială și cea europeană, din mai multe puncte de vedere. În ceea ce privește suferința incredibilă, omorurile care au loc chiar în acest moment, dar și cu privire la alte aspecte ale securității și politicii. Terorismul menționat de Tomas e legat de evenimentele din Siria și Orientul Mijlociu. E valabil și în privința problemei uriașe a migrației cu care ne confruntăm la nivel european.

Așa că evenimentele care au loc sunt concentrate pe ceea ce se întâmplă în Siria. Situația cu privire la aceste minorități pe care le-ai menționat, genocidul care are loc, este și el conectat la asta. Asta se întâmplă de prea mulți ani: un tumult, un eveniment care influențează politica globală și ea europeană într-o manieră foarte extensivă.

Daniel, trebuie să te întreb, ca expert în relații internaționale, care e unul din evenimntele-cheie pe care le-ai identificat ce are implicații pentru Europa ?

Daniel Schwammenthal: Sunt de acord cu Lars și Tom. Tomas a zis bine: acesta a fost un fel de an chinezesc blestemat. Trăim vremuri foarte interesante. E greu de ales, dar sunt de acord cu cele două evenimente: situația din Alep care s-a dezvoltat în ultimii ani, chiar pe ecranele televizoarelor. Cred că un sirian a fost întrebat despre asta, sub un titlu foarte dramatic, mărturisea că nu e atât șocat de acest război brutal purtat de regimul Assad, Rusia și Iran, însă lumea tace. Asta chiar e înfricoșător: impactul pe care îl are acest fapt.

Constatăm absența oricărei politici reale din partea Uniunii Europene, și a Statelor Unite. Nu mai suntem nici spectatori. Nici măcar nu mai apare în titluri; îl ignorăm total, deși au loc cele mai cumplite crime de război de la Bosnia și Cecenia încoace. Cred că asta are consecințe grave, în primul rând e suferința umană și impactul pe care îl are asupra Europei, cu privire la situația refugiaților, dar cred că pata asupra lumii occidentale nu va mai putea fi îndepărtată. Toată lumea urmărește asta și toți văd absența oricărei reacții, inclusiv Israelul, care a făcut mult mai mult decât lumea occidentală pentru a salva oameni. Zeci de mii de oameni au fost tratați de către Israel, răniți de război, și mult mai multe vieți au fost salvate de Israel decât de acțiunile colective ale întregii Uniuni Europene.

Li se tot spune: ”Trebuie să îți asumi riscuri de dragul păcii, iar noi te vom sprijini.” Israel privește cum Alepul e bombardat și nu doar că nu se întâmplă nimic, ci Occidentul îmbrățișează pe unul din principalii vinovați de aceste crime de război teribile, Iran, într-o manieră fără precedent. Așa că vom discuta în viitor despre aceste evenimente.

Pentru mine personal, ca englez, cred că cel mai mare impact l-a avut referendumul din 21 iunie, în care poporul englez a votat ieșirea din Uniunea Europeană, ca și alegerea-surpriză a lui Donald Trump, care, potențial, ar putea schimba totul.

Lars, Uniunea Europeană a fost destul de zdruncinată de aceste două evenimente, mai ales de faptul că englezii au vrut să părăsească Uniunea Europeană, iar Marea Britanie e un partener atât de mare al U.E. Ce impact crezi că are această separare asupra Parlamentului și a celorlalte instituții europene?

Lars Adaktusson: Așa cum spui, am fost zdruncinați, nu încape discuție. Chiar dacă știam că acesta ar fi putut fi rezultatul referedumului, nu cred că mulți dintre noi au crezut că așa trebuie să fie. Evident, e o situație nouă pentru noi toți, nu știm cum să o gestionăm sau cum să negociem.

De cealaltă parte, există semne de întrebare și din partea engleză. Cum se vor desfășura procedurile politice? Care din cele două, Parlamentul sau Guvernul, va duce la îndeplinire Articolul 50, părăsind Uniunea ? Există multe neclarități cu privire la acest subiect, ceea ce creează multă nesiguranță în activitatea politică a Uniunii. Cu siguranță, asta e una din cele mai mari provocări pe care le-am înfruntat în ultimele șase luni, după Referendum.

Dar ne așteaptă o perioadă lungă în care munca și activitatea U.E. vor fi afectate. Ne vom strădui să menținem unitatea de bază în cadrul Uniunii, între diferite țări, iar când unitatea e pusă sub semnul întrebării, ne va fi greu să gestionăm situația astfel încât uniunea, ca întreg, să nu fie slăbită. Mă tem că suntem într-o situație în care toată uniunea, în ciuda eforturilor care se depun pentru a gestiona situația, va sfârși cu politici mult mai slabe, politici externe mult mai slabe.

Asta are un impact uriaș. Desigur, va fi foarte problematic, cel puțin așa cum se prezintă azi, când există o nouă administrație a S.U.A.. Asta nu va ușura situația. Așadar avem de înfruntat mari provocări și sunt de acord că aceste două evenimente chiar testează stabilitatea din cadrul întregii Uniuni.

Daniel, expertul nostru în politică externă, ce impact va avea mandatul prezidențial al lui Donald Trump asupra Uniunii Europene și a instituțiilor sale, dar și asupra politicii externe.

Daniel Schwammenthal: Asta e întrebarea de un milion de dolari. Încă nu știm sigur. Evident, noua administrație nici nu s-a instalat încă, urmează, pe data de 20 ianuarie. Dar cred că putem încerca puțin să facem câteva deducții pornind de la cei cu care a stabilit întâlniri.

Cred că toți aceștia sunt oameni foarte calificați, în privința securității naționale, a problemelor generale: generalul Flynn, domnul Pompeo, care vor conduce CIA, apoi ca secretar de stat, cred că Romney este ales, potrivit majorității rapoartelor media. Așa că pare să adune în jurul lui o echipă extrem de robustă și experimentată.

Cred că pentru unele întrebări care s-au pus în timpul campaniei despre angajamentele cu NATO nu trebuie să ne preocupăm prea mult, mai ales dacă ținem cont de aceste întâlniri. În același timp, cred că Donald Trump chiar a exprimat ceva într-un mod mai puternic decât oricine înaintea lui, dar asta nu e ceva nou. Multe administrații, între care și cea actuală s-au exprimat. Plângerea care i se aduce este că nu se ridică la înălțimea angajamentelor. 2% din PIB este alocat apărării, ceea ce numai trei sau patru țări în afară de S.U.A. mai fac. Cred că dacă va continua cu acest tip de presiune, va duce într-un final la o situație în care țările europene își vor onora angajamentul. Cred că acesta va fi de fapt un mare succes în politica internă. Va spori credibilitatea NATO și a capacității sale, mai ales raportat la Rusia.

Însă dincolo de asta, este dificil să punctăm direcțiile în politica externă, cu o singură excepție: Iranul. Aceste întâlniri cu oameni care au fost extrem de critici la adresa Iranului și care din perspectivă strategică văd Iranul ca o amenințare extrem de periculoasă la adresa securității naționale. Cred că putem deduce din asta că politica acestei administrații față de Iran se va schimba în mod dramatic. Nu sunt sigur dacă vor anula acordul, nu cred că vor face asta, cred că îl vor implementa foarte sârguincios, ceva ce încă nu s-a făcut, după cum au spus mulți critici. Cred că vor fi sancțiuni suplimentare, fiind majoritatea republicană, dar să nu uităm că primește sprijin din ambele părți pentru acțiuni mai dure împotriva Iranului, așa că vor fi mai multe sancțiuni pentru activități ale Iranului care nu au legătură cu armele nucleare, precum implicarea lui în Siria, sprijinul acordat terorismului. Cred că asta va pune factorii de decizie politică europeni care colaborează cu Iran sub o mare presiune, ca și multe afaceri europene, care ar putea fi sancționate. Merită să urmărim acest lucru!

Tomas, 2016 a fost un an mixt pentru Israel. Pe de o parte, Bibi Netanyahu, primul ministru al Israelului, e foarte fericit că Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale, dar, totodată, reprezentanții diplomatici ai Israelului aici în Parlamentul European și în instituțiile europene sunt îngrijorați că unul din cei mai mari aliați ai Israelului în Europa nu va mai face parte din Uniunea Europeană. Ce puteți să ne spuneți ?

Tomas Sandell: În primul rând, pe noul ambasador, Roni Leshno-Yaar, luna trecută în emisiune și cred că Israel a făcut o alegere bună să trimită un diplomat atât de competent în Europa, în acest moment critic. În privința Brexit, pentru noi, ca organizație, asta înseamnă că trebuie să tratăm cu Marea Britanie pe o cale aproape separată. După cum știți, am fost în Londra chiar luna trecută, să organizăm o întâlnire la Parlament și să avem o conferință națională în Londra.

Este adevărat că Marea Britanie a fost de-a lungul timpului unul din susținătorii cei mai mari ai Israelului în acest Parlament și clar ne vor lipsi în următorii ani, dar, privind din unghiul nostru, Europa e totuși mai largă decât Uniunea Europeană. Săptămâna trecută am fost în Riga, în Letonia, și m-am întâlnit cu lideri creștini, vorbitori de limbă rusă. Pentru noi, Europa include și Rusia și multe națiuni care încă speră că într-o zi vor deveni membre ale Uniunii Europene. Deci nu aș vrea să mă concentrez cu totul asupra Uniunii Europene, cu toate că ne aflăm în studioul Parlamentului European și cred că va trebui să ne adaptăm și să luăm ce e mai bun.

Care sunt provocările și amenințările cu care se confruntă U.E., Israel și Orientul Mijlociu? Care sunt obiectivele majore de politică externă ale U.E. în 2017, cu privire la Orientul Mijlociu?

Daniel Schwammenthal: Cred că marea provocare și marele interes pentru U.E. este să controleze fluxul migrației. În Europa vedem un rezultat mai rău al afluenței migranților în ultimul an. Asta a dat un impuls unor partide populiste, de extremă dreaptă sau extremă stângă, așa cum e în Spania și cred că asta afectează direct Europa, fiind cea mai mare provocare pe care o are de înfruntat Europa.

În conexie cu asta avem terorismul internațional, terorismul local, legat de SIIL și alte organizații, precum și fluxurile migraționale. Acum știm că unii din teroriștii de anul trecut au venit deghizați în refugiați și clar Rusia va rămâne o problemă mare pentru Europa și cred că va fi foarte important să stabilim o postură de descurajare foarte credibilă, pentru a împiedica Rusia să facă pași mai agresivi în viitor.

Tomas, 2017 pare a fi un an foarte semnificativ pentru Israel: aniversarea declarației de la Balfour, împlinirea a 50 de ani de la unificarea Ierusalimului și a Războiului de Șase Zile, dar și a 70-a aniversare a planului de partiționare al U.N. și aș putea continua. Deci 2017 se arată a fi un an foarte semnificativ. Care credeți că sunt câteva din provocările cu care se confruntă Israelul și Uniunea Europeană ?

Tomas Sandell: Nu aș fi cu totul surprins dacă Trump, președintele ales, ar face ce a promis el, dar și alți președinți înaintea lui, să recunoască Ierusalimul drept capitală a statului evreiesc. Cred că dacă face asta (sau când face asta), alte țări îl vor urma. Mereu am spus că a ține Ierusalimul unit, sub suveranitate israeliană, este cea mai bună protecție pentru drepturile omului și libertatea religioasă, pentru oameni de orice credință. Când va face asta, îl voi susține.

Ultimul lucru pe care aș vrea să-l spun în ceea ce privește Europa, este să înțelegem că avem o criză majoră. Cred că este și o criză a valorilor. Majoritatea oamenilor preferă să definească U.E. astăzi ca o uniune a valorilor și trebuie să ne întrebăm care sunt valorile care ne vor susține în această criză, care ne vor oferi o lumină călăuzitoare. Știm cu toții că Europa nu s-a imersat în ele ca o scrisoare în cutia poștală. E ceva care a venit din Orientul Mijlociu, prin Avraam, prin poporul evreu, iar astăzi le numim valorile iudeo-creștine, sau ceea ce O.N.U. ar numi ”valori universale”. Deci cred că unicul mod pentru noi, ca europeni, să ieșim mai puternici din criza asta este să ne întoarcem la aceste valori și să ne punem întrebări existențiale despre ce înseamnă ele astăzi pentru noi.

Lars, după părerea ta, care vor fi problemele-cheie la care vei lucra în 2017?

Cred că Daniel a indicat foarte bine problemele, și Tomas la fel. Aș putea să adaug ceva: trebuie să ne asumăm responsabilitatea și să ne concentrăm în situația din Irak de după lupta din Mosul, pentru a împiedica activitatea sectară violentă și pentru a face posibil pentru acești oameni indigeni să se întoarcă în patria lor străveche.

Avem rezoluții trecute în Parlament, unde afirmăm că avem responsabilitatea să asistăm acest proces, să facilităm discuții între aceste grupuri. Cred că este foarte important ca Uniunea Europeană să respecte aceste promisiuni și obligații, pentru a avea aceste grupuri și a face posibilă întoarcerea lor, altfel am sparge mozaicul tradițional al pluralismului.

De exemplu, aceasta este o situație istorică pentru creștinii din aceste locuri: vor putea ei să rămână, sau nu? Cred că de dragul întregii regiuni, al stabilității în Orientul Mijlociu, este esențial să asigurăm posibilitățile ca aceste grupuri să rămână. Aceasta este, de asemenea, o chestiune importantă pe care trebuie să o confruntăm în 2017.

Asistăm acum, cel puțin așa sperăm, la ultimile zile ale SIIL în Siria și în Irak, mai ales în Irak, cu ajutorul armatei irakiene și al forțelor aeriene aliate. Dacă reușim să luăm captivi mai mulți lideri SIIL, există vreo posibilitate ca ei să fie judecați pentru crime de război și genocid la Curtea Internațională de Justiție ?

Sigur, este o șansă. Nu știu dacă va fi în cadrul ICC sau într-o curte internațională independentă, dar sunt adunate toate dovezile, există atât de mulți martori și atât de multă documentare. Când va exista voință politică, va fi dintr-o perspectivă juridică, pentru a demara acest proces judiciar atât de important.

Aceasta e o chestiune importantă, pentru a-i ajuta pe oameni să uite și să li se admită că au fost victime ale celei mai atroce crime, potrivit legii internaționale, care este genocidul. Sper că putem lucra cu diferite organizații, cu părțile interesate din regiune, pentru a urmări în justiție acești oameni.

Material difuzat in emisiunea ”Raport European – Provocările cu care se va confrunta Uniunea Europeană în 2017”, la Alfa Omega TV.