Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Rugăciunea - Miracolul de la Dunkirk

Foto: anglican.ink

Unul dintre cele mai așteptate filme ale acestei veri a fost „Dunkirk”, al lui Christopher Nolan. Acesta a reamintit, în special britanicilor, modul în care armata Angliei a fost salvata, ca prin urechile acului, de pe plaja din Dunkirk (Dunquerque) din nordul Franței, în vara 1940. Filmul se bazează pe un eveniment real de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial: evacuarea miraculoasă a forțelor britanice și aliate, sub intensa presiune a trupelor naziste. Dar, dincolo de fapte, există și o componentă spirituală a acestui eveniment istoric.

dunkirk hartaÎn mod ironic, evenimentul a făcut parte dintr-un "dezastru militar colosal", în cuvintele lui Winston Churchill. În 1940, Germania nazistă a trecut prin Olanda și Belgia și a început să avanseze rapid în Franța, suprinzând și provocând înfrângeri trupelor aliate. În curând, o mare parte a forțelor aliate – însemnând aproximativ 400.000 de soldați – a fost împresurată lângă Dunkirk. La sud și la est, naziștii se apropiau tot mai mult. La nord și la vest era marea. Nu era o poziție de invidiat pentru nicio armată. Dacă acești bărbați ar fi fost forțați să se predea, Marea Britanie ar fi fost ușor de cucerit pentru Germania, crema armatei sale ar fi fost distrusă la Dunkirk. Al Doilea Război Mondial s-ar fi putut încheia cu o victorie rapidă pentru Germania, iar Europa de Vest ar fi fost o fortăreață masivă a puterii naziste.

dunkirk posterAvând în vedere situația gravă, definiția britanică a "succesului" a fost mult mai modestă - filmul lui Nolan arată clar că comanda britanică ar fi fost fericită să evacueze 45.000 de soldați din cei 400.000. Situația era disperată. La 26 mai 1940 au început evacuările, iar regele George al VI-lea a cerut o zi națională de rugăciune. Milioane de britanici au răspuns acestei chemări.

Într-o transmisiune națională, regele George al VI-lea a instruit poporul Marii Britanii să se întoarcă la Dumnezeu într-un spirit de pocăință și să ceară ajutorul divin. Milioane de oameni din toate insulele britanice s-au adunat în biserici ca se roage pentru eliberare, iar imaginea de mai jos arată scena extraordinară din fața Catedralei Westminster, în timp ce oamenii așteptau să intre ca să se roage.

dunkirk rugaciune

Ceea ce a urmat a fost numit de către mulți ca fiind „miracolul de la Dunkirk”.

După această zi, 26 mai 1940, au urmat imediat mai multe evenimente greu de explicat. În primul rând, în mod bizar, Hitler a intervenit personal peste generalii săi, și și-a oprit trupele de uscat și tancurile să atace direct armata aliată aflată în dificultate pe plaje. Trupele de șoc germane, care reușiseră să dea peste cap complet armatele aliate, au staționat la 10-20 de km de locul unde se desfășura evacuarea. Miza, aparent, era distrugerea armatei aliate prin intermediul avioanelor germane, prin lovituri aeriene. Însă această decizie, de oprire a ofensivei terestre, a dat răgaz trupelor aliate să-și pregătească evacuarea.

Iar Hitler nu a ținut cont de Cel care are putere asupra vremii. În al doilea rând, o furtună violentă a pornit peste regiunea Dunkirk, iar aceasta a ținut la sol forțele aeriene germane care ucideau mii de soldați aliați pe plajele complet expuse.

În al treilea rând, apele Canalului Mânecii, ce desparte Anglia de Franța, s-au calmat în mod miraculos, în ciuda furtunii crâncene de pe coastă, un fenomen rar întâlnit. Asta a permis sutelor de bărci de toate mărimile să navigheze între Anglia și continent și să salveze 335.000 de soldați, mult mai mulți decât cei câteva zeci de mii, cum era planul inițial al conducerii britanice.O armadă de vase militare, dar și mici bărcuțe personale și vase de pescuit a reușit să îmbarce și să salveze aproape întreaga armată încercuită de la Dunkirk, în ciuda unor firave atacuri ale aviației germane. Britanicii s-au unit, în rugăciune și în acțiune personală, și și-au primit răspunsul.

Ddunkirk ziare atunci, oamenii au numit această experiență ca "miracolul de la Dunkirk". După aceea, duminica de 9 iunie a fost oficial numită ca zi națională a recunoștinței. În această zi a recunoștinței, în bisericile din Marea Britanie s-a cântat Psalmul 124, descriind uimitor de precis experiența miracolului de la Dunkirk.

De n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, ne-arfi înghiţit de vii când li s-a aprins mânia împotriva noastră; ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice. Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor! Sufletul ne-a scăpat capasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat. Ajutorulnostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul. Psalmul 124.

Într-un articol din acea vreme în The Daily Telegraph, C. B. Mortlock scria că "Rugăciunile națiunii au fost ascultate... Două mari minuni s-au întâmplat - marea furtună ce a izbucnit deasupra Flandrei pe 28 mai și marele calm care s-a așternut peste Canalul Mânecii în zilele ce au urmat. Ofițerii de rang înalt nu ezită să explice izbăvirea Corpului Expediționar Britanic prin faptul că țara întreagă s-a unit în rugăciune pe 26 mai, cu două zile înainte ca marea furtună să apară în Flandra și ca apa să se calmeze în Canalul Mânecii."

Prim-ministrul britanic, Winston Churchill, într-un discurs pe 4 iunie în Parlament, spunea că, în loc de 20.000-30.000 de oameni salvați (cum era prognoza inițială, liderii britanici așteptându-se la o catastrofă la Dunkirk), "335.000 de oameni au fost scăpați din ghiarele morții și ale rușinii, readuși acasă în țara lor". El a afirmat că ceea ce s-a întâmplat a fost "un miracol al izbăvirii".

Zilele naționale de rugăciune au avut loc în momente critice de-a lungul războiului. După fiecare astfel de zi, Dumnezeu a răspuns cu binecuvântarea și protecția Lui. Privind înapoi, episcopul de Chelmsford, dr. H.A. Wilson a scris: "Dacă a existat vreodată o națiune ce se afla pe punctul de a fi distrusă într-un dezastru suprem, dar a fost salvată și refăcută, totuși, a noastră a fost aceea... Nu e nevoie de o minte deosebit de religioasă pentru a observa în toate acestea mâna lui Dumnezeu".

Fotografia extraordinară de mai sus, cu miile de oameni strânși la rugăciune, ne arată încă o dată că, și când trecem prin cele mai înfricoșătoare momente, există întotdeauna speranță și ajutor, cu condiția ca acestea să fie căutate în locul potrivit și cu atitudinea potrivită.


Discursul regelui si chemarea la rugăciune (min 10) - 24 mai 1940


Raspunsul britanicilor la chemarea la rugăciune

Articol de Tania Bădiță și Sorin Pețan, redactori Alfa Omega TV

Etichete: evacuare, miracol, marea britanie, anglia, dunkirk, nazisti, hitler