Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Israelul va renaște și va fi mântuit

Pe măsură ce răscoala națiunilor împotriva Israelului, în general, și bătălia națiunilor împotriva Ierusalimului, în particular, vor deveni tot mai violente, se vor întâmpla lucruri uimitoare în Israel și Israelului. Duhul Sfânt va fi turnat peste oameni. La nivel colectiv, național, „marama” proverbială (2 Corinteni 3:14-16) va fi ridicată de peste ochii lor și ei Îl vor recunoaște pe Isus ca Mesia al lor; ca popor, vor trece printr-un proces profund de pocăință și sfințire interioară. Conducătorii Israelului, cu precădere, se vor opune acesteia, și vor suporta judecata lui Dumnezeu.

Între timp, bătălia se va înteți, devenind chiar mai cruntă pe măsură ce se apropie de un sfârșit decisiv. Chiar în acel moment, când conflictul militar va părea pierdut, Mesia Însuși va interveni în bătălie, întorcându-Se cu mare putere, va călca pe Muntele Măslinilor, va judeca dușmanii Israelului, va elibera poporul – care acum crede în Mesia – împreună cu orașul Ierusalim și întreg Tărâmul Promis de forțele inamice și va instaura Împărăția mesianică.

Am prezentat aici un sumar al pasajului din Zaharia 12:10 și până la Zaharia 14:4! Haideți acum să analizăm lucrurile pas cu pas.

Extras din cartea:
 Alfa Omega TV
Comandă cartea Capitol gratuit

Duhul de îndurare și de rugăciune

În pasajul dintre Zaharia 12:3 și 12:9 sunt descrise două evenimente opuse. În versetul 3 citim: „... toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui (Ierusalimului)...” Apoi se descrie cum, pe de o parte, Domnul Însuși ia măsuri împotriva armatelor inamice pentru a le slăbi, și pe de altă parte, simultan, întărește locuitorii Israelului și locuitorii Ierusalimului prin metode supranaturale. Apogeul ambelor evenimente se atinge în versetele 9 și 10:

„În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.” (Zaharia 12:9)

Este pentru prima dată în aceste trei capitole când se oferă un indiciu cu privire la distrugerea obstructivă a națiunilor ce s-au ridicat împotriva Israelului și a Ierusalimului.

„Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune.” (Zaharia 12:10a)

Aici, în cadrul revărsării Duhului Sfânt în forma unui „duh de îndurare și rugăciune”, intervenția supranaturală crescândă a lui Dumnezeu în numele lui Israel și a Ierusalimului atinge primul său apogeu. Alegerea cuvintelor este foarte importantă aici. Dovedește umilință. Duhul Sfânt îi descoperă poporului evreu nevoia sa de har. După cum arată următoarele versete, „duhul de rugăciune” se referă în egală măsură, atât la rugăciunea pentru mântuire în interior, cât și la răscumpărare în exterior. În orice caz, Isus răspunde în felul următor la ambele nevoi: în primul rând, li se descoperă ca Cel crucificat (Zaharia 12:10) și apoi se întoarce în Ierusalim atât ca Rege cât și ca lider militar (Zaharia 14:4). Acestea sunt cele două răspunsuri concrete vizavi de cele două dimensiuni ale rugăciunii pentru har și mântuire.

„... își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns...”

Să privim mai întâi la partea spirituală a acestor evenimente (Zaharia 12:10b):

„... își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns...”

Schimbarea gramaticală în acest moment-cheie este foarte importantă. După cum se întâmplă într-o profeție biblică, Dumnezeu Își transmite mesajul prin profet, care este un intermediar și transmite mai departe mesajul în numele lui Dumnezeu. În acest moment, însă, Dumnezeu ocolește profetul pentru câteva momente și se adresează direct la persoana întâi singular: „... își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns...” Dintr-odată, vorbitorul se identifică pe sine însuși într-un mod cu totul surprinzător, mai ales pentru ascultătorii evrei: aici vorbește Cel crucificat. Mai exact: Mesia crucificat. Identificându-Se pe Sine Însuși ca și răspuns final la rugăciunile stăruitoare ale poporului Israel pentru o intervenție divină din partea unui Dumnezeu al harului, El lansează o revelație și o transformare, la o dimensiune fără precedent în istoria poporului evreu.
Cuvintele lui Pavel în acest sens sunt: „... tot Israelul va fi mântuit.”
(Romani 11:26)
Din perspectiva lui Isus, o parte centrală din profeția Sa cu privire la locuitorii Ierusalimului se împlinește aici:

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!»” (Matei 23:37-39)

Vălul proverbial de peste ochii poporul Israel care nu le permitea să Îl recunoască pe Mesia și Evanghelia va fi îndepărtat: (2 Corinteni 3:16), sau, ca să folosim din nou cuvintele lui Pavel: vor fi altoiți într-un măslin bun după cum prezicea Pavel:

„Și chiar ei: dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor?” (Romani 11:23-24)

Pocăința națională, trauma și curățirea

Reacția poporului Israel la autodescoperirea Celui crucificat este remarcabilă: sunt profund șocați. Este ca și cum dintr-odată, primul și unicul lor fiu a murit (vezi ultima parte din Zaharia 12). În limbaj biblic, este cea mai profundă durere și traumă umană imaginabilă, similară cu cea a Mariei la cruce sau cu a egiptenilor după moartea întâilor născuți ce a avut loc în ultima urgie ce a condus spre exodul copiilor lui Israel din Egipt. S-ar putea ca unii dintre noi să nu putem înțelege această traumă profundă. Alții, s-ar putea să o fi experimentat într-un mod destul de asemănător în momentul convertirii: șocul conștientizării iubirii Celui crucificat, combinat cu șocul conștientizării propriilor păcate, al separării veșnice de Dumnezeu, șocul conștientizării abisului și întunericului pe de o parte, în contrast cu dragostea și mila imense ale lui Dumnezeu prin Mesia care învinge orice abis, după cum spune Pavel la finalul capitolului 11 din Romani:

„După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum, prin neascultarea lor, ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și, în adevăr, «cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?» Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:30-36)

Există două întâmplări în Biblie care au stârnit reacții similare de condamnare și transformare în rândul poporului evreu – deși la o dimensiune mult mai mică: una ar fi momentul în care Iosif li s-a descoperit fraților săi, iar cealaltă este reacția celor 3.000 care au acceptat credința în urma predicii lui Petru din Ierusalim cu ocazia Cincizecimii:

„Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. și a strigat: «Scoateți afară pe toată lumea.» și n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraților săi. A izbucnit într-un plâns așa de tare că l-au auzit egiptenii și casa lui faraon... El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin și a plâns; și Beniamin a plâns și el pe gâtul lui. A îmbrățișat, de asemenea, pe toți frații lui, plângând.” (Genesa 45:1-2, 14-15a)

„«Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.» După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: «Fraților, ce să facem?»” (Faptele Apostolilor 2:36-37)

În ambele situații, reacția inițială a fost una de șoc: Iosif, cel despre care auziseră a fi un conducător tiranic al poporului dușman egiptean, era, de fapt, fratele lor? Isus, scandalagiul, marea dezamăgire, Cel pe care Îl dăduseră doar cu câteva săptămâni în urmă pe mâinile romanilor pentru a fi crucificat, era, de fapt, Mântuitorul lor? Cel despre care profeții le vorbiseră decenii la rând? El era Cel pe care nu au reușit să Îl recunoască, Cel pe care ei L-au respins trimițându-L la cea mai rușinoasă moarte posibilă?

La fel cum au plâns Iosif și frații săi – Iosif de bucurie și dragoste, iar frații săi de rușine și uimire – și la fel cum locuitorii Ierusalimului au fost străpunși în inimă când și-au dat seama pe Cine dăduseră să fie crucificat, în același fel răspund acum familiile și semințiile Israelului când Îl recunosc pe Cel pe care L-au crucificat. În fața acestei tulburări traumatizante, a durerii din cauza împietririi inimii lor și a răutății lor, a condamnării din cauza eșecului lor personal și colectiv, ei au parte de aceeași purificare în inimile lor de care avem cu toții parte atunci când ne pocăim sincer de împietrirea inimii noastre și de răutate: purificare prin sângele Mielului de Paște care a luat asupra Sa păcatul întregii omeniri:

„În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat și necurăție.” (Zaharia 13:1)

Procesele interioare ale poporului Israel predecesoare trezirii, condamnării și curățirii sunt descrise în continuarea capitolului 13: fiecare persoană, fiecare grup social, este pus în fața deciziei fie de a accepta descoperirea Mesiei, fie de a o respinge. După cum se întâmpla deja, într-o oarecare măsură, în vremea lui Isus și în biserica primară a credincioșilor evrei, aceste procese existențiale de împărțire și separare au loc simultan în toate familiile, semințiile și grupurile etnice din Israel.

banner-global-prayer-call-2015-660px

Noi, creștinii din Europa, lansăm această CHEMARE GLOBALĂ LA RUGĂCIUNE 2015 – la 70 de ani după încetarea Holocaustului – pentru a nu mai rămâne nepăsători VREODATĂ. Vrem să vă provocăm și să vă încurajăm să vă rugați pentru guvernele voastre, pentru națiunile din care faceți parte și pentru bisericile din țările voastre pentru ca acestea să aibă un comportament corect față de Israel, să fie împotriva curentului, dacă e cazul, și să fie o binecuvântare pentru Israel, așa cum poruncește Biblia (Genesa 12:3). Dacă procedăm astfel, Dumnezeu va binecuvânta națiunile din care facem parte pe veci! Prin urmare: alăturați-vă mișcării de CHEMARE GLOBALĂ LA RUGĂCIUNE 2015!!!

Detalii eveniment
Doneaza - sustine Alfa Omega TV
x