Cred ca Biserica este deja prezenta in societate. Totul pleaca de la modul in care descoperim definitia Bisericii in Cuvantul lui Dumnezeu. Biblia nu prezinta Biserica ca fiind o institutie, cu toate ca poate avea o forma institutionala. Biserica nu este o cladire, asa cum e perceptia dominanta in popor. Biserica nu este nici o intalnire, asa cum tindem sa credem ca evanghelici. Ci Biserica e un grup de oameni ai lui Dumnezeu, adunat de Dumnezeu impreuna, si in acelasi timp, trimis de Dumnezeu in lume, cu misiunea Lui. Noi nu trebuie sa iesim in afara bisericii, pentru ca noi suntem Biserica, si „ducem Biserica cu noi” peste tot pe unde mergem.
Intrebarea nu e daca Biserica iese in afara, pentru ca Biserica e deja prezenta in cultura. Ci intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este: Ce fel de prezenta suntem? Suntem o prezenta activa, strategica? Suntem o sare care da gust, sau o sare fara gust? Noi suntem deja in societate, intrebarea e daca suntem acolo pentru a fi o binecuvantare, ne rugam pentru oamenii din orasul nostru, de la serviciu? Suntem atenti la oportunitatile pe care Dumnezeu ni le deschide? Cautam oamenii care sunt deschisi, „copti” spiritual pentru seceris?
Cred ca sunt oameni in Bucurestiul acesta mare care sunt copti pentru seceris. Si cred ca ne trebuie noua inimi sa ne pese si ochi sa-I vedem, si curaj sa iesim din zona de confort si sa initiem discutii, sa manifestam bunatate fata de oameni. Am constatat ca bunavointa si uneori micile gesturi de bunatate, generozitate si ajutor deschid usi pentru conversatii si relatii, si ca oamenii sunt mai dornici sa discute despre lucrurile spirituale daca vin intr-un mod care lor li se pare ca are sens.
Daca eu bat din usa in usa in Bucurestiul de azi, cu o Biblie in mana, si le spun oamenilor cum pot sa ajunga in rai, nu cred ca o sa ma auda prea multi, nu o sa rezoneze cu asta (desi nu cred ca e un lucru rau in sine). Insa daca eu sunt un bun vecin, daca caut sa fiu de ajutor vecinilor mei, daca sunt activ, repar usa la ghena care scartaie de fiecare data cand ducem gunoiul, dau o mana de ajutor, ma opresc sa dau buna-ziua – acestea fiind doar cateva exemple, atunci se deschid usi relationale.
Asta daca vorbim despre componenta individuala. Dar noi am constatat ca cea mai puternica este componenta comuna, colectiva. Impactul cel mai mare nu il are un crestin, ci un grup de crestini. Atunci cand oameni care nu Il cunosc pe Dumnezeu vad ce inseamna o comunitate de oameni care Il iubesc pe Isus si care impartasesc intr-un anume sens viata impreuna, aproape intotdeauna sunt ridicari de sprancene, aha-uri, uau-uri, si oamenii spun: „Eu nu am crezut ca exista asa ceva in Bucuresti. Nu am crezut ca exista oameni de varsta voastra, educati, inteligenti, care sa se preocupe, sa se intalneasca sa vorbeasca despre ce inseamna implicatiile conceptiei crestine despre lume si viata in viata de zi cu zi, in scoala, ce inseamna chemarea lui Isus, Biblia, etc. E foarte tare!”
interviu cu Adiel Bunescu, pastor, Biserica Missio Dei, Bucuresti. Mai departe: http://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/6649-biserica-comunitati-ca-familii-adiel-bunescu-pastor-bucuresti
Alfaomega.tv folosește cookies. Info și setări: Politica Cookies. Politica confidențialitate.