Patru intrebari despre avort si viata
Arătând cum, potrivit Bibliei, Dumnezeu e glorificat prin viață. Cele patru întrebări:
- Ce spune Biblia despre viața umană, inclusiv despre viața din pântec?
- Ce spune Dumnezeu despre vărsarea de sânge nevinovat, inclusiv despre avort?
- Poți să primești iertarea lui Dumnezeu dacă ai vărsat sânge nevinovat?
- Ce ne cheamă Dumnezeu să facem pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat?
1. Ce spune Biblia despre viața umană, inclusiv despre viața din pântec?
.Dumnezeu este viață:
- „Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa.” (Proverbe 8:35)
- „El este suflare de viaţă.” (Genesa 2:7)
- „El este viața noastră.” (Deuteronom 30:20)
Dumnezeu dă viață:
„El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.” (Iov 12:10)
Dumnezeu prețuiește viața:
- El este Sprijinitorul vieții (Psalmul 54:4)
- El este Salvatorul vieții (Genesa 45:5)
- El este Restauratorul vieții (Rut 4:15)
- El este Lumina vieții (Iov 33:30)
- El este Păzitorul vieții (Psalmul 121:7)
- El este Fântâna vieții (Proverbe 14:27)
- El este Răscumpărătorul vieții (Psalmul 72:14)
Dumnezeu vrea să avem privirea ațintită la El în ce privește viața:
- „A-L căuta pe El reprezintă cărarea vieții.” (Psalmul 16:11)
- „Frica de El lungește zilele.” (Proverbe 10:27)
Dumnezeu vrea să-I cerem viață:
- „Dă-mi viață după făgăduința Ta!” (Psalmul 119:25)
- “Dă-mi viață după promisiunea Ta!” (Psalmul 119:154)
- „Dă-mi viață după poruncile Tale!” (Psalmul 119:156)
- „Dă-mi viață după bunătatea Ta!” (Psalmul 119:159)
Darul lui Hristos este darul vieții. El este...
- Mesajul vieții (Faptele Apostolilor 5:20)
- Cuvintele vieții (Ioan 6:68)
- Lumina vieții (Ioan 8:12)
- Darul vieții noi (Ioan 5:21)
- Belșugul vieții (Ioan 10:10)
- Eternitatea vieții (Ioan 3:16)
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi viața. A-L avea pe Hristos înseamnă a avea viața.
„Căci noi suntem pentru Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei care sunt mântuiți... suntem o mireasmă care aduce viața.” (2 Corinteni 2:16)
Ce prețuiește Dumnezeu cel mai mult în creația Sa?
El prețuiește viața umană: oamenii- omenirea- în mod individual și în general.
- „L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” (Psalmul 8:5)
- „Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Matei 10:21)
De ce prețuiește Dumnezeu viața umană mai mult decât orice din creația Sa?
Deoarece El i-a creat pe oameni - bărbați și femei, în egală măsură, după chipul Său.
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Genesa 1:27)
Care este prima implicație a acestui adevăr?
A înjosi sau a distruge viața umană, prin cuvinte sau prin acțiuni, înseamnă a călca în picioare chipul lui Dumnezeu.
„Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri... Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.” Iacov 3:6-9
Cum altcumva Își exprimă Dumnezeu dragostea proeminentă în rândul creației Sale?
Făcând referire la scumpătatea sângelui lor, ca în Psalmul 72:14. „... şi sângele lor va fi scump înaintea lui.” Sângele simbolizează viața. „Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui care este în el... căci viaţa oricărui trup este sângele lui.” (Levitic 17:13-14) „Vărsarea de sânge nevinovat” este un mod biblic obișnuit de a vorbi despre crimă, distrugerea nedreaptă a vieții umane.
Cum protejează Dumnezeu ceea ce iubește?
Legea negativă: Dumnezeu ne poruncește să nu vărsăm sânge nevinovat.
„Să nu ucizi.” (Exodul 20:13)
Legea pozitivă: Dumnezeu ne poruncește să ne iubim aproapele.
„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.” (Levitic 19:18)
Ascultând aceste porunci înseamnă să ai grijă să nu faci niciun rău și să împiedici facerea răului față de alții.
„Când zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea. ” (Deuteronomul 22:8)
Nu cumva Deuteronomul 30:19 ne oferă o opțiune?
Nu. Putem să respingem voia morală a lui Dumnezeu, dar nu suntem liberi să-L sfidăm. El nu spune „Alege viața sau moartea.” El ne poruncește „Alege viața!”
“Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.”(Deuteronomul 30:19)
Cum rămâne cu viața din pântec? Oare Dumnezeu ne vede ca și copii prețioși, chiar și în pântec?
Da, Dumnezeu vede copiii drept copii, fie că sunt în pântec, fie că sunt într-un pat.
1. În Vechiul Testament, cuvântul „copil” se referă atât la copilul nenăscut, cât și la copilul nou-născut. De exemplu: „Copiii se băteau în pântecele ei.” (Genesa 25:22)
În Noul Testament, cuvântul „prunc” este folosit atât pentru copiii din pântec cât și pentru cei din afara pântecului.
„Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece.” (Luca 1:41)
„Au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.” (Luca 2:16)
2. David și-a văzut viața ca pe o persoană în pântec.
„Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.” (Psalmul 139:13)
Aici puteți vedeacum ați arătat când erați în pântec: www.ehd.org. Îl veți lăuda pe Domnul.
3. Individualitatea începe odată cu fertilizarea. Persoana, Cain, a fost concepută și a fost născută.
„Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain.” (Genesa 4:1)
4. Persoana, Ioan Botezătorul, L-a slujit pe Fiul lui Dumnezeu, ființă umană pe deplin, încă de când erau în pântece.
„Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece... Ea a strigat cu glas tare: „... binecuvântat este rodul pântecelui tău... Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.” (Luca 1:40-44)
5. Persoana, Isus, din punct de vedere al dezvoltării, era un zigot (avea doar câteva zile sau probabil o săptămână) când Ioan I s-a închinat din pântec. Cum știm acest lucru? După ce Duhul Sfânt a venit peste Maria, ea s-a dus cu să o viziteze pe Elisabeta (Luca 1:39). În funcție de viteza cu care călătorea Maria, Isus avea câteva zile sau poate o săptămână când Maria a întâlnit-o pe Elisabeta, ambele fiind însărcinate, și pruncul nenăscut, Ioan Botezătorul, s-a bucurat să fie în prezența Mântuitorului, Dumnezeu și Om pe deplin.
2. Ce spune Dumnezeu despre vărsarea de sânge nevinovat, inclusiv despre avort?
1. Dumnezeu aude strigătele sângelui celor care au parte de violență. El aude strigătele ca strigăte pentru eliberare, dreptate și răzbunare.
„Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. Acum blestemat eşti tu...” (Genesa 4:10-11)
2. Dumnezeu aduce blestem și judecată asupra celor care au vărsat sânge nevinovat.
„Spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cetate care verşi sânge în mijlocul tău... Te-ai făcut vinovată din pricina sângelui pe care l-ai vărsat.” (Ezechiel 22:3)
3. Dumnezeu aduce blestem asupra propriului popor dacă acesta varsă sânge nevinovat.
„Atunci Domnul a trimis... haldei... împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească... Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvârşite de Manase şi din pricina sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte.”
(2 Împărați 24:2-4)
4. Dumnezeu ne consideră vinovați dacă nu încercăm să oprim vărsarea de sânge nevinovat.
„Toţi bătrânii... să zică: „Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se. Astfel trebuie să cureţi din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.”(Deuteronomul 21:6-9)
5. Vina vărsării de sânge duce la ineficiența rugăciunilor, până când sunt rugăciuni de pocăință.
„Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă... luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele... încetaţi să mai faceţi răul... căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia 1:15-17)
6. Dumnezeu îi va judeca pe cei din comunitatea creștină care au vărsat sânge nevinovat sau care au susținut acest lucru.
„V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea! ” (Iacov 5:5-6)
Oare Dumnezeu privește avortul ca vărsare de sânge nevinovat?
Da. Dacă priviți la avort, veți fi de acord. Dumnezeu interzice avortul prin interzicerea crimei; luarea unei vieți în mod nedrept și confirmarea că Dumnezeu vede copilul pre-născut ca viață umană. Avortul este vărsarea de sânge nevinovat a unui copil pre-născut, creat de Dumnezeu, după chipul Său, spre slava Sa.
Dar sunt atât de mici! E adevărat. Embrionii sunt mai mici decât țâncii, care sunt mai mici decât adolescenții. Individualitatea nu este definită de mărime. Altfel, bărbații, care în general sunt mai mari decât femeile, ar trebui să aibă mai multe drepturi umane decât femeile.
Dar sunt în pântec! Locația ta nu determină valoarea ta ca și persoană. Nu ești mai puțin uman în casa ta decât pe trotuar. Mutarea cu 20 de centimetri pe canalul nașterii nu schimbă un prunc pre-născut într-un om. Dacă pruncul pre-născut nu este deja om, doar schimbarea locației nu poate să-l facă mai valoros.
Dar nu au conștiință de sine! E adevărat. Copiii care încep să umble sunt mai puțin dezvoltați din punct de vedere cognitiv decât adolescenții. Oamenii care sunt operați nu sunt conștienți. Asta nu înseamnă că am dreptul să le tai gâtul în timpul operației.
Dar sunt încă dependenți! Toți bebelușii, copiii mici, chiar și adolescenții depind de alții. Cei în vârstă și cei bolnavi sunt dependenți. Cei care sunt dependenți de insulină nu-și pierd dreptul la viață. Dumnezeu spune că oamenii care depind de alții trebuie îngrijiți, nu omorâți.
Ce altceva ne mai învață Biblia despre copii?
1. Printre celelalte forme de viață umană inocentă, Dumnezeu prețuiește în mod deosebit copiii.
„Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:5-6)
Dumnezeu vrea ca noi să primim copiii ca pe o comoară și să-i protejăm. Alegerea avortului reprezintă respingerea a ceea ce Dumnezeu ne cere să primim.
2. Pentru că iubește copiii, El este profund ofensat de sacrificarea copiilor.
„Spune copiilor lui Israel: „Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea... dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi... Îmi voi întoarce Eu faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui... împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.” (Levitic 20:2-5)
3. Sacrificarea copiilor este ceva foarte ofensator înaintea lui Dumnezeu și El Însuși o numește ca fiind de neimaginat.
„Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinon ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.” (Ieremia 32:35)
Este avortul o formă de sacrificiu uman?
Când oamenii aleg să facă sau să plătească un avort, pentru a nu-și strica reputația, pentru a primi o diplomă de absolvire a colegiului, pentru a economisi bani, pentru a-și ascunde păcatul sexual, sau pentru a-i mulțumi pe alții, își sacrifică proprii copii deoarece doresc să păstreze altceva. Cel mai dureros adevăr în mărturisirea regretului în ce privește avortul este faptul că ne-am sacrificat copiii pentru lucruri mai puțin valoroase.
Cum rămâne cu avortul forțat care are loc în China?
Cei răi pot fi atât de nemiloși, încât să ucidă cu forța copiii nenăscuți și copiii mici (Osea 13:16). A cădea pradă celor răi este o ocazie pentru „a plânge și a ne lamenta”, asemeni mamelor din Betleem. (Matei 2:18) Astfel de lucruri se vor întâmpla, dar vai de cei care vor cauza astfel de lucruri: „Nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au spintecat pântecele femeilor însărcinate ale Galaadului.” (Amos 1:13). Plângeți și încredeți-vă în Dumnezeu pentru asta.
3. Poți să primești iertarea lui Dumnezeu dacă ai vărsat sânge nevinovat?
Singura noastră speranță este speranța Evangheliei. Pe cruce, Hristos Și-a vărsat sângele ca să acopere păcatul nostru produs prin vărsarea de sânge nevinovat. Punându-ne încrederea în Hristos, experimentăm iertarea lui Dumnezeu ca și bucurie în Hristos și pace cu Dumnezeu. Devenim o mărturie vie a puterii și milei lui Dumnezeu. Punându-ți încrederea în Dumnezeu înseamnă că:
1. Recunoști că Dumnezeu are dreptul să fie mânios și are dreptul să te condamne pentru păcatele tale.
„Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.” (Psalmul 51:3-4)
2. Mărturisește-ți păcatele și plângi pentru ele și cere-I lui Dumnezeu să te ierte.
„Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!” (Psalmul 25:11)
„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată.” (2 Corinteni 7:10)
3. Primește darul suferinței lui Hristos care a îndurat blestemul lui Dumnezeu în locul tău, pe cruce.
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)
„În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Efeseni 1:7)
4. Dedică-te trăirii după Cuvântul lui Dumnezeu, bazându-te pe puterea Duhului Sfânt.
„Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace... Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. ” (Romani 8:5-11)
Ce credem despre păcatele noastre când ne încredem în Hristos?
1. Ne încredem că Hristos a murit pentru păcatele noastre, inclusiv păcatul avortului.
2. Ne încredem că Hristos a plătit prețul complet pentru fiecare păcat al nostru, inclusiv pentru păcatul avortului.
Dacă plata păcatului este moartea (Romani 6:23), cum poate Dumnezeu să fie drept iertându-ne păcatele?
Dumnezeu este drept să-i ierte pe cei care se încred în Hristos, deoarece „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15:3). Toate păcatele noastre au fost pedepsite cu moartea. Niciodată nu este drept să pedepsești pe cineva de două ori pentru același păcat. Așadar, Dumnezeu este drept ca să ne arate mila Sa cea mare și noi avem dreptul să ne bucurăm în Hristos. „Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.” (Romani 5:9)
Ce îi face pe creștini să fie slabi și ce face ca Biserica să fie ineficientă?
Păcatele nemărturisite slăbesc efortul creștinilor. Vina avortului cântărește mult.
„Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:3-5)
Cum poate împiedica avortul trezirea?
Atâta timp cât Biserica va continua să-și ucidă proprii copii, atâta timp cât nu va spune și nu va face nimic ca să împiedice avortul, Dumnezeu are dreptul să ne respingă rugăciunile. (Isaia 1:15-17) Astfel de lucruri Îl întristează pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30) și fac din noi subiecte ale opresiunii Satanei.
Ce rol și ce responsabilitate au pastorii și prezbiterii în ceea ce privește sanctitatea vieții umane și vina avortului?
1. Dumnezeu îi cheamă pe lideri să conducă! Când este vărsat sânge nevinovat, cum e în cazul avortului, ei trebuie să ia inițiativă și să-i ajute pe oameni să vadă vina păcatului, să înțeleagă voia lui Dumnezeu și să se roage rededicându-se prevenirii acestuia. (Deuteronomul 21:1-10)
2. Dumnezeu îi cheamă pe lideri să fie un model al ascultării așa cum e prezentată în Biblie. Asta ar trebui să includă și prezentarea curajului care vine prin credință și care duce la acte de salvare. (Proverbe 24:10-12, Luca 10:25-37).
3. Dumnezeu îi cheamă pe pastori să-i învețe pe oameni! Arătați-le cum opțiuneaavortului este un substitut al rugăciunii și al încrederii în Dumnezeu. „Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi.... nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2) În loc să îi învățăm să nu ucidă, ar trebui să-i învățăm să se încreadă în Tatăl ceresc și să se roage pentru pâinea de toate zilele (Matei 6:11).
Nu ar trebui să ne concentrăm pe evanghelizare și misiune?
1. Așa e, dar marea trimitere ne cheamă: „Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.”
(Matei 28:20) Învățați-i tot ce a poruncit Dumnezeu despre viață.
2. Așa e și cea mai grea parte a evanghelizării este să le arăți oamenilor că sunt păcătoși care merită judecata și au nevoie de Evanghelie. Păcatul avortului trezește în oameni nevoia de Evanghelie.
3. Așa e și, prezentându-le păcatul avortului, le aduci la cunoștință de ce Evanghelia este Vestea cea bună. La cruce s-a plătit, cu sânge pentru sânge, prețul întreg pentru toate păcatele fiecăruia dintre noi.
4. Așa e și există un singur răspuns la vina păcatului vărsării de sânge și la rușinea avortului. Crucea nu numai că ne sfințește înaintea lui Dumnezeu, dar ea ne curăță conștiința de vină și de rușine. Vorbiți despre păcatul avortului, vestiți crucea și apoi aplicați-o în cazul unei conștiințe condamnate de vină. „Să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău.” (Evrei 10:22) Amintiți-le că sângele lui Isus strigă mai tare decât sângele lui Abel (Evrei 12:24) Dacă nu spuneți aceste lucruri, aceste persoane vor rămâne subiecte ale condamnării la care sunt supuși de către Satana. Ajutați-le să fie curate prin mărturisirea păcatului, prin pocăință, punându-și încrederea în Dumnezeu.
5. Așa e și copiii noștri, dacă nu îi ucidem prin avort, vor crește și vor putea încheia marea trimitere, grăbind venirea Domnului. Satana se teme de lucrul acesta deoarece asta presupune că se apropie judecata sa (Apocalipsa 12:12). În acest război împotriva lui Dumnezeu, care poartă numele de Dragonul Roșu, scopul este acela de a lua viața a cât mai multor copii pentru a opri vestirea Evangheliei. (Apocalipsa 12, Exodul 1, Matei 2:16-18)
4. Ce ne cheamă Dumnezeu să facem pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat?
1. Nu putem să ne omorâm copiii prin avort, pruncucidere sau abandon. (Exodul 20:13)
2. Nu trebuie să stăm pasivi când vedem cum sunt uciși pruncii. (Deuteronomul 21:7)
3. Trebuie să-i salvăm pe cei care sunt duși la moarte.
„Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. – Dacă zici: „Ah! N-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? ” (Proverbe 24:11-12)
4. Trebuie să-i salvăm pe cei slabi din mâinile celor care profită prin vărsarea de sânge.
„Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.” (Psalmul 82:3-4)
5. Trebuie să facem lucrurile pe care credem că și alții le-ar face pentru noi dacă am cădea în mâna celor răi. (Matei 7:21)
Ce exemple ale ascultării de chemarea lui Dumnezeu avem, în ce privește salvarea celor inocenți? Ce au făcut pentru a salva vieți?
Ruben l-a salvat pe Iosif ca să nu fie omorât de către frații săi. El a folosit convingerea morală și rugăminți fierbinți ca să oprească vărsarea de sânge nevinovat.
„Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge”” (Genesa 37:21-22)
Moașele care au salvat copiii nou-născuți de la pruncucidere și-au folosit credința în Isus ca să capete curaj, refuzând să se supună politicii împăratului.
„Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.” (Exodul 1:17)
Mama lui Moise l-a salvat pe bebelușul Moise. Ea l-a ascuns pe Moise într-o casă unde era în siguranță. Mai târziu, ea l-a adoptat ca să-i ofere un loc sigur ca să crească și să împlinească planul lui Dumnezeu pentru viața lui. (Exodul 2:1-10)
„Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască. Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. , când a fost lepădat, l-a luat fiica lui faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei.” (Faptele Apostolilor 7:1-21)
Rahav i-a salvat pe spioni. Ea a folosit minciuna și a fost lăudată pentru asta. (Iacov 2:25)
Mai mulți oameni au venit împreună ca un singur om și o singură voce ca să-l salveze pe Ionatan.
„Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan... Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.” (1 Samuel 14:45)
Obadia a salvat 100 de proroci din calea Izabelei. El le-a asigurat un loc sigur unde puteau să trăiască.
„Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.” (1 Împărați 18:4)
Estera și-a salvat poporul de la un genocid legal, lucrând la schimbarea legii. (Estera 4:14)
Nevinovații Șadrac, Meșac și Abed-Nego au crezut că Dumnezeu va face o minune ca să-i salveze sau să le ofere curaj ca să poată suferi și să moară, dacă era nevoie.
„Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi.” (Daniel 3:17-18)
Isus ne-a învățat să folosim mijloace practice și resurse personale pentru a salva vieți umane. Priviți la samaritean, Isus a spus, și „mergeți și faceți la fel”. (Luca 10:25)
În primul secol al Imperiului Roman, avortul și pruncuciderea era ceva obișnuit. Apoi, același Duh care L-a înviat pe Isus din morți a umplut și inimile noilor credincioși. Ei se învățau unii pe alții, „nu omorâți un copil prin avort, nu ucideți un copil nou-născut”.(“Didahia”) Aceștia au salvat pruncii și i-au adoptat. Le-au ajutat pe mamele însărcinată să-și nască pruncii.
Secole mai târziu, lideri precum Iustinian au spus: „Cel care găsește bebelușul trebuie să-i ofere o îngrijire și o compasiune creștină. Aceștia pot fi adoptați, tot așa cum și noi am fost adoptați în împărăția harului.”
Fiecare generație trebuie să răspundă chemării în modul ei unic. În America, creștinii i-au ajutat pe sclavi să scape. Ei au ascuns misionari în timpul Răscoalei boxerilor, din China. Ei au salvat evrei din mâna naziștilor, în Europa.
În India, misionarul William Carey a împiedicat aruncarea bebelușilor în râu ca să fie mâncați de crocodili. În Africa, misionara Mary Slessor a salvat gemeni de la ceremonii sacrificiale. Creștinii au inventat orfelinatele, au creat spitale, au promovat adopția oriunde era nevoie.
Salvarea bebelușilor de la a fi avortați și de la pruncucidere nu e ceva nou. Acum e rândul nostru!
Începând cu 1970, creștinii au deschis peste 4 000 de centre rezidențiale pentru mame și copii aflați în dificultate, în întreaga lume. Ei oferă îngrijire personală și ajutor practic mamelor care se tem și cuplurilor care se îngrijorează cu privire la sarcină. Ajutorul începe cu un test de sarcină gratuit și informații medicale precise cu privire la opțiunile ei. De multe ori include și un ecograf, sprijin practic și de lungă durată în dezvoltarea unui plan de îngrijire parentală sau a pregătirii unei adopții.
Dar dacă vom suferi persecuție pentru că ne comportăm ca acești credincioși dinaintea noastră?
„Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!” (1 Petru 3:17)
Proverbe 24:10-12 - „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. Dacă zici: „Ah! N-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”