Rugul Aprins - Ioan Caba
Călătorind printre munți, într-o bună zi, mi-am spus: „Ce bine ar fi aici la rugăciune!” Oamenii merg de dimineață la biserică, după trei-patru ore merg acasă. Vin de la probleme și se întorc la probleme… cum ar fi să avem ocazia de a sta trei-patru zile, să uităm de toate și să stăm mai mult în rugăciune.
Privind în zona Ponoară la munte, gândul mi-a zburat la Moise, despre care ni se spune că păștea zilnic turma socrului său într-o zonă obișnuită, fără să aibă parte de vreun miracol. Într-o zi își spune „Trec de pustie, în ciuda animalelor sălbatice care ne pun pe mine și turma mea în pericol până la muntele Domnului.” Atunci am spus: „Să facem și noi pe munte o întâlnire de trei zile de rugăciune.”
Am început astfel, în anul 2005 fără să avem un model, prin credință, o întâlnire de rugăciune într-un loc în care oamenii pot dormi în mașină sau în cort, pentru a se decupla de orice alt lucru. Am numit întâlnirea „Rugul Aprins”, asemenea experienței pe care Moise a avut-o la rugul care ardea fără să fie mistuit, locul de unde I-a vorbit Domnul.
Mulți oameni au mărturisit despre această întâlnire că a fost una minunată. Ei s-au putut desprinde timp de trei zile de necazurile lor și au uitat de toate lucrurile pentru a sta în rugăciune, în cântare. Întâlnirile se desfășoară zilnic între orele 06.30 și 00.00, cuprinzând în cea mai mare parte rugăciune, lucrări ale Duhului.
Am avut parte de experiențe deosebite, vindecări miraculoase. În anul 2005 o fetiță oarbă și-a recăpătat vederea. În anul 2008 o femeie oloagă din naștere a fost vindecată. În 2009, un tânăr de 24 de ani care și-a dat foc a fost izbăvit din robia drogurilor și L-a primit pe Isus.
În Isaia ni se spune că lucrarea Domnului va propăși, dar nu în mâinile unui pastor, unui evanghelist, unui preot sau orice alt om, ci lucrarea va propăși în mâinile lui Isus. La „Rugul Aprins” vin oameni bolnavi și Dumnezeu se implică în probleme diferite. Poate ți-ai pierdut în viață nădejdea. Lucrul acesta este grav. Lipsa ei poate duce la gânduri de sinucidere. La „Rugul Aprins”, Dumnezeu rezolvă și deznădejdea și descurajarea. Prin credință, Dumnezeu face minuni.
„Rugul Aprins” se desfășoară în prima săptămână a lunii august, incluzând de obicei prima duminică din lună. În România, oamenii obișnuiesc în general să ia Cina Domnului în prima duminică a lunii. Pentru Cină, se obișnuiește - și este un obicei bun - să se facă o pregătire în rugăciune și post. Dacă oamenii care se împărtășesc la cină, au parte de viață, am spus atunci că, deși nu suntem în biserici la noi, am dori să luăm cina Domnului. Când am adus această propunere în fața oamenilor, ei au răspuns afirmativ. Astfel am început să luăm cina Domnului pe minte. Am observat că și la această împărtășire Domnul se implică și oamenii sunt întăriți.
Extras din emisiunea Calea, Adevărul și Viața 297 - Slujind Trupul lui Cristos - Profil Spiritual Ioan Caba realizat în 2010.
MĂRTURII DE LA RUGUL APRINS
Venind la Rugul Aprins, Dumnezeu a schimbat inima mea. M-a învățat lupta spirituală și am văzut o mare creștere spirituală în mine, în acest loc. Dumnezeu s-a îndurat și anul acesta într-un mod deosebit. Am simțit atingerea Lui și m-a eliberat de duhul de frică. (Elvira)
Am participat la „Rugul Aprins” în fiecare an de când a început. În al treilea an, în timp ce eram în cort, vremea era foarte rea și am început să sufăr de dureri puternice de rinichi. Durerile erau atât de rele încât nu am mai putut participa la rugăciune. Fratele Caba a spus la un moment dat: „În cort este o femeie pe care o dor foarte tare rinichii încât nici nu a putut să vină la rugăciune. O îndemn pe această femeie să vină în față.” Am ieșit în față unde erau mai multe persoane care se rugau, iar din acele momente eu nu mai știu ce înseamnă durerile de rinichi. (Anișoara)
Ori de câte ori particip la „Rugul Aprins”, vin pentru a mă încărca spiritual. În fiecare an, începând cu 2008, am venit chiar și când aveam probleme în familie. De multe ori, venind aici, problemele de acasă se rezolvau în timp ce eram la „Rugul Aprins”. De multe ori nici nu îmi sunam părinții deoarece știam că Dumnezeu lucrează deja în familia mea. Vin anual deoarece primesc putere. Chiar dacă în alte locuri muzica ar suna altfel sau lucrurile materiale, condițiile ar fi fost altele, aici sufletul meu s-a încărcat în fiecare an pentru ceea ce îmi sta înainte. Când plec de aici pentru a sluji în alte locuri, mă tot gândesc la întâlnirea de pe munte. (David Lela)