SERBIA: Misiune in comunitatea romaneasca din Banatul Sarbesc
Descopera, intr-un reportaj sinteza, situatia spirituala a romanilor din Banatul Sarbesc, modul minunat in care fratii din Romania ii sustin pe credinciosii romani din Serbia, si proiectele de evanghelizare pentru comunitatea romana aflata in criza in tara vecina.
Comunitatea romaneasca din Banatul Sarbesc - interviu cu pastorul AVRAM DEGA, Varset, pres. Comunitatii Bisericilor Baptiste Romane din Serbia
Mă numesc Avram Dega, sunt pastorul Bisericii Baptiste din Vârșet (Vršac) de 23 de ani. Sunt căsătorit cu Iaroslava, ea e de origine slovacă, și avem doi băieți. Vârșețul se află în Banatul Sârbesc, care face parte din provincia autonomă Voivodina, în cadrul Republicii Serbia. Regiunea este caracterizată de multe etnii care trăiesc aici împreună de sute de ani. Regiunea Vârșeț este parte din Banatul de sud, și aici se află și cei mai mulți români din Banatul Sârbesc. În total, sunt cam 30.000 români, dar scad.
Cauzele pentru care românii sunt tot mai puțini în Banatul Sârbesc sunt mai multe. Unii au plecat. Cei de la sate s-au mutat la orașe, s-au căsătorit cu alte etnii și nu se mai declară români. Unii au plecat și în România, studenți care au mers acolo la facultate, și au rămas să trăiască în România, și natalitatea a scăzut.
Și în valea Timocului (râu la granița Serbiei cu Bulgaria, n.r.) este o grupare de români mai semnificativă, însă spre deosebire de noi, cei din Banatul Sârbesc, care am avut acces la școli în limba română și la activități culturale și educative, cei de acolo nu au avut posibilitatea asta. Este o grupare mare, pe valea Timocului, dar ei se numesc mai mult vlahi. Acolo avem puțini credincioși evanghelici, dar sperăm că, în colaborare cu frații din România, se va desfășura o lucrare evanghelistică acolo.
Ca biserici baptiste, suntem organizați pe comunități etnice, pe diferitele etnii. În afară de Uniunea Baptistă din Serbia, în care sunt credincioșii de limba sârbă, noi cei minoritari avem comunitățile noastre etnice. Credincioșii baptiști sunt mai numeroși în minoritățile naționale care trăiesc în Serbia. De exemplu, credincioșii cei mai mulți la număr sunt în etnia slovacă. Apoi maghiarii, apoi românii. Două treimi din Uniunea Baptistă din Serbia sunt de alte etnii decât cea sârbă. Suntem o uniune micuță de credincioși, cam 3000 în toată Serbia, mai neobișnuit în comparație cu credincioșii evanghelici din România, care sunt sute de mii.
La Belgrad sunt două biserici baptiste, nu prea mari. Prima biserică baptistă are cam 120 de membri, cea de-a doua biserică e un grup de aproximativ 30 de membri. În Novi Sad e o biserică baptistă mai mare, cam de 170 de membri, și seminarul teologic baptist.
Biserica Ortodoxă Română e dominantă aici. Mai sunt și grupări ale Oastei Domnului cu care avem și colaborări mai strânse în câteva localități. De exemplu, la Coștei (Kuštilj), la Iablanca (Jablanka), la Grebenăț (Grebenac), noi cu frații de la Oastea Domnului am avut întâlniri împreună și am stat la studiat împreună Cuvântul, am cântat cântări pe care le știam și ei și noi, cântări mai mult compuse în România de Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz și alții. Pe lângă aceștia, în Banatul Sârbesc suntem și noi, o grupare mică de biserici baptiste, de aproximativ 250 de membri. Mai sunt și credincioșii penticostali, apoi sunt nazarineni, adventiști și alții.
A fost întotdeauna un interes din partea fraților din România, mai ales a celor din vestul României pentru noi, ne vizitau, ne încurajau. Dar s-a început o colaborare mai organizată, dezvoltând un parteneriat între bisericile din vestul României, din comunitățile din Timiș, Caraș, Arad, și cele de aici din Banatul Sârbesc. Parteneriatul continuă, și e o mare încurajare pentru bisericile noastre, care sunt micuțe și lipsite de tineri în mod deosebit.
Prin această colaborare, vedem că în unele din biserici a început să se dezvolte lucrarea cu copiii, chiar și cu copiii care nu sunt din biserică. În câteva biserici s-a început și o lucrare pe plan muzical, cu instrumente, se dezvoltă niște orchestre de copii. E o lucrare de perspectivă, și suntem bucuroși pentru că aceste lucruri arată că există un viitor mai frumos decât cel pe care îl avem acum.
Cel puțin o dată pe lună au loc vizitele din partea partenerilor din România, cu echipe bine puse la punct din punct de vedere al muzicii, mărturiilor și predicii. Mai sunt și vizite de alt fel - evanghelizări, vizite prin case la familii interesate să audă despre Evanghelie mai detaliat.
Lucrarea aceasta de parteneriat este în desfășurare și are rezultate. De exemplu, la Alibunar se desfășoară o lucrare frumoasă cu copiii. Acolo sunt parteneri Biserica din comuna Giroc de lângă Timișoara, merg acolo de peste 5 ani. S-au implicat și cei din Arad, cred că din Seleuș. Apoi, la Nicolinț, unde se desfășoară o altă lucrare cu copiii, sunt implicate două biserici din Arad, “Dragostea” și “Harul”. La Satul Nou, acolo vin cei de la Lugoj, foarte regulat, de 3 ori pe lună, e nevoia mai mare, e o biserică nou-formată și ei se implică mai mult. La noi la Vârșeț vin cei de la biserica ”Betel” din Timișoara și alții să dea o mână de ajutor.
Vreau să mulțumesc fraților din România, care se roagă pentru noi, ajută, se gândesc la noi, nu doar ca frați de neam românesc, ci ca și credincioși care avem nevoi, și ne ajută cum pot mai bine. Mulțumim pentru asta lui Dumnezeu și fraților noștri. Mulțumim pentru deschiderea aceasta, simțim faptul că frații de credință ne susțin.
Am vrea să ne aveți în rugăciuni cu privire la o trezire spirituală. În Serbia în general, nu s-a întâmplat niciodată vreo trezire. Slujbele sunt ținute în limba slavonă veche, care nu se înțelege astăzi. Lumea nu știe exact ce s-a citit sau vorbit, foarte puțin se vorbește sau se predică în limba modernă. Necunoștința este o piedică pentru ca ceva să se întâmple.
Chiar dacă comunismul la noi nu a fost așa de rigid ca în România și alte țări, totuși a lăsat urme puternice. Mulți azi își zic creștini, dar nu cred cu adevărat în adevărurile Scripturii, le consideră depășite. Dar dacă mesajul Evangheliei și al Bisericii ar fi mai clar, expus într-o limbă mai accesibilă de fiecare zi, poate unele transformări s-ar întâmpla.
Extras din em. Calea, Adevărul și Viața 401 Comunitatea românească din Banatul Sârbesc
DAN MALES, pastor, Biserica Emanuel, Timisoara, ROMANIA
De peste 10 ani călătoresc în Serbia. Scopul călătoriilor este întreținerea parteneriatelor bisericilor din România, în special din județul Timiș, Caraș și Arad, cu biserici din Serbia. Călătorim ca să predicăm Cuvântul, și în felul acesta, să încurajăm bisericile românești din Serbia, în criză.
Cred că în aceste călătorii am implinit ce am putut să facem, din nord din Bački Petrovac, până în sud, la Niș. Sunt biserici cu care menținem permanent legătura. Însă starea spirituală nu poate fi influențată într-un timp așa scurt, cu un om care călătorește. Suntem prezenți în Serbia în fiecare lună cu circa 30 de predicatori, dar care se răspândesc pe o arie mare, cu o populație de circa 7-8 milioane de locuitori. E puțin. Dar credem că suntem ajutorul lui Dumnezeu într-o vreme ca și aceasta. Și dacă sunt frați care ar vrea să ajute lucrarea din Serbia, cu drag putem colabora, indiferent de denominațiune.
Cladova (Kladovo), Negotin, zona asta de sud, valea Timocului este dramatică din punct de vedere spiritual. Sunt sate fără nici o biserică, de la nici o denominație, nu există biserică. În locuri ca acestea, vrăjitoria, magia, vorbirea cu morții, cultul morților în general, lucruri scârboase pe care le urăște Dumnezeu sunt la ele acasă. Este dramatic ce se întâmplă acolo. E clar că acolo nu face față un predicator. Acolo ar trebui să vină toate comunitățile de penticostali, baptiști, creștini după Evanghelie din România, din partea de vest, și să inundăm aria aceasta.
În vestul României sunt posibilități multe de evanghelizare. Doar că nu le folosim, nu suntem disponibili pentru a duce Evanghelia. Ori porunca Domnului este clară, să ducem Evanghelia. Biserica s-a închis în clădirea ei, ne interesează predica să fie de clasă, muzica să fie pe plac, dar nu vrem să ieșim de acolo. Datorită acestul fapt, Satan își împlinește planul. Și rămânem săraci din punct de vedere spiritual. Îmbogățirea noastră spirituală este dată de măsura în care ne investim în viețile altora. Menirea Bisericii nu e să rămână în perimetrul ei, ci cum scrie în Matei 13, locul Bisericii este în țarină, și lumea este țarina.
Bisericile mari, adică peste 50 de membri, sunt foarte puține. Cea mai mare biserică baptistă (română) e de 250 de membri, în Bački Petrovac. Iar cele mai mici sunt de 3-4 membri, care mâine-poimâine se închid. Media de vârstă e în jur de 80 de ani. Viitorul este sumbru. Noi nu suntem chemați la show, ci la ce Pavel îi scrie lui Timotei: predicați Cuvântul, faceți slujba unui evanghelist.
Nevoia imediată este: veniți în Serbia, predicați Cuvântul, și Domnul e cel ce face mai departe.
PETRE BALA, Scoala Biblica Cristos pentru Romania, Timisoara, ROMANIA
Dumnezeu a deschis o ușă să putem merge la mai multe biserici evanghelice din Serbia, prin intermediul fratelui Marinike Mozor, pastor al bisericii penticostale din Vârșeț. Periodic, am căutat să slujim în bisericile locale, ca să îî ajutăm să fie mai eficienți în lucrarea pe care o fac, să-i ajutăm în cântare, vestirea Cuvântului şi consiliere.
Și am văzut un progres deosebit, oamenii erau mai interesați, bisericile nu mai mergeau pe descompunere și desfințare, ci au început să se întărească, să aibă mai mulți prieteni care să îi viziteze, în primul rând din familiile lor care nu erau încă născuți din nou.
Am simțit în ultimul timp nevoia să îi ajutăm şi în pregătirea celor care sunt implicați în biserici acolo, oameni care au pe inimă lucrarea lui Dumnezeu dar fără posibilitatea să se pregătească teologic, să studieze mai mult Cuvântul lui Dumnezeu. Ne-am gândit împreună cu misiunea creștină „Cristos pentru România ”și „Şcoala Biblică”, să îi susținem educațional. De peste un an, am început această școală. Sunt rezultate bune, sunt în jur de 20 de persoane care își dau examenele și vin cu interes ca să acumuleze cât mai mult.
Am putut vedea cum credincioșii de acolo au primit aripi și s-au apropiat mai mult de Domnul. Ne-au spus “N-am știut ca așa sunt lucrurile”. La ei în Serbia, și în mod special în Banatul Sârbesc sunt foarte multe influențe, și credincioșii de acolo nu au putut să aibă o experiență clară, practică, cu Domnul, și să cunoască mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Prin această școală biblică, sperăm ca acești lideri sau viitorii lideri să fie întăriți spiritual și să-L slujească pe Domnul mai eficient.
Atunci când vă amintiți de Serbia și de românii noștri care vorbesc aceeași limbă, să-i susținem în rugăciune! Să ne dorim ca și ei să fie înflăcărați de Duhul lui Dumnezeu, să se implice mai mult, să fie niște creștini vii. Să ne rugăm Domnului ca această zonă să poată ajunge în contact cu Evanghelia, prin Cuvântul scris, cărți, muzică creștină, să ne rugăm să existe persoane care să sprijine această lucrare!
EVENIMENT: Evanghelizare si festival de muzica crestina evanghelica - 25-26 iulie 2015, Alibunar, SERBIA
TRAJAN KACINA, pastor şi profesor, Nicolint, Serbia
Mă numesc Trajan Kacina, sunt pastor în biserica baptistă din Nicolinț, Serbia. Sunt și profesor la școala generală din Nicolinț și la cea din Alibunar. În Alibunar va avea loc evanghelizarea și festivalul de muzică creștină evanghelică în 25-26 iulie 2015.
Sunt implicat în lucrarea din Banatul Sârbesc de mai mulți ani, iar la școală lucrez de 5 ani. Am observat că copiii sunt mai interesați de muzică, iar prin aceasta, și părinții. Am hotărât să ne implicăm în lucrarea cu copiii, implicit și în cea cu părinții, și astfel am început câteva orchestre în localitățile din Banatul Sărbesc, prima orchestră și cea mai mare fiind la Alibunar. Mai avem orchestre la Vladimirovăț, la Nicolinț, Seleuș și Voivodinț.
Lucrarea aceasta, bazată pe muzică, a început să aibă succese, şi am început să avem mai mulți vizitatori la biserică, nu doar copii, ci și adulți. Încercăm să promovăm evanghelizarea prin evenimente muzicale. Bisericile noastre din comunitatea românească din Serbia sunt mici, nu avem generație de mijloc, în general sunt bătrâni. Dar prin aceste proiecte muzicale, în bisericile noastre am început să avem copii. Împreună cu copiii vin și unii părinți, astfel că încercăm să umplem golurile din biserică, pentru ca acestea să nu se stingă.
Lucrarea baptistă în Banatul Sârbesc, mă refer la români, a început acum 100 de ani. A fost o perioadă în care a mers foarte bine, bisericile au crescut. În 1959 am avut botez cu 91 de persoane, cel mai mare din zonă. Cu timpul, mulți au plecat în alte țări și lucrarea a avut de suferit. Acum, în cele 13 biserici românești, numărul membrilor este foarte redus, numărul activităților este redus. Astfel că facem tot ce e cu putință să promovăm Evanghelia și festivalul pe care îl organizăm are acest scop: de a predica Evanghelia Domnului Isus Hristos, a prezenta muzica din biserică, și de a invita lumea la biserică apoi.
Românii din Banatul Sârbesc au nevoie să-și păstreze identitatea națională și varietatea confesională. Noi încercăm să promovăm valorile culturale evanghelice, parte componentă a istoriei și culturii noastre, în Banatul Sârbesc, mai puțin tolerate sau nu prea răspândite în ultima vreme. De aceea, vrem să prezentăm oamenilor muzica evanghelică și totodată să-i invităm la biserică pentru a-L putea cunoaște pe Domnul Isus.
În creșterea lucrării, și a calității lucrării, avem foarte mare nevoie de rugăciune. Apoi ducem lipsă de slujitori pregătiți să predice Evanghelia. Nu avem nici o școală biblică oficială care să poată pregăti slujitori. Anumite forme de pregătire sunt, dar puțin accesibile pentru românii din Banatul Sârbesc. Ca profesor, pot spune că copiii duc lipsă de informații referitoare la Evanghelie. Foarte puțini copii frecventează bisericile evanghelice, și nu cunosc adevărurile Scripturii. Orice ajutor ar fi binevenit, fie că este vorba de rugăciune sau implicare directă prin cadre sau materiale didactice, prin care copiii să poată să se apropie de Dumnezeu.
TRAIAN MARCOVICEAN, pastor, Alibunar, SERBIA
Pe 25-26 iulie dorim să organizăm în Alibunar o evanghelizare festivă, pe terenul de handbal din localitate. Acest festival de evanghelizare internațional va fi o premieră pentru istoria Serbiei, sunt invitați să participe orchestre, fanfare, coruri și grupuri de închinare din România, Austria, Slovenia, Croația și Ungaria.
Lumea la noi cunoaște foarte puțin muzica evanghelică, și scopul este evanghelizarea. La acest festival vor participa oameni din diferite denominații. În comuna Alibunar sunt 27% români, restul fiind sârbi. Lumea foarte greu se întoarce la Domnul, crede că este creștină, că se naște creștină, și că prin tradiție sunt mântuiți.
Biserica (română) din Alibunar este o biserică mică, având 13 membri. Inițiatorul acestei evanghelizări este pastorul (Traian Marcovicean, n.r.) împreună cu profesorul Todor Petrovici, care lucrează cu orchestra de copii de mandoline, și orchestra de fanfară. Biserica dorește să prezinte și în afara bisericii muzica pe care o cântă ele. Având în vedere faptul că bisericile noastre sunt mici, și avem puțini copii în biserici, lucrarea a început mai întâi la Alibunar prin lucrarea de copii.
Am făcut un club de 3 zile pentru copii, și prin clubul acesta am strâns în jur de 40 de copii. Lucrând cu copiii aceștia mai departe, am putut să formăm și o orchestră pentru copii. Acești copii nu au unde să-și desfășoare nici un fel de activitate, și văzând că la noi la biserică promovăm muzica, s-au strâns mulți și vin la biserică. Pe lângă copiii aceștia care frecventează biserica, vin și părinții și bunicii, este un mod bun de a evangheliza și familiile acestor copii.
Avem nevoie de rugăciunile dumneavoastră, ale fraților din România. Să vă rugați pentru o trezire spirituală la noi în Serbia! Rugați-vă ca Domnul să lucreze în Serbia!
TODOR PETROVICI, profesor, Alibunar, Serbia
Sunt profesor de muzică, pensionar. Cunoscându-l pe fratele Traian Marcovicean, într-o zi m-a chemat să văd instrumentele din biserică. M-am mirat că într-o localitate așa mică ca Alibunar să existe atâtea instrumente muzicale. M-am dus și la el acasă să ascult muzică spirituală creștină, și am rămas încântat de corurile și îndeosebi ansamblurile mari. Ceva a intrat în mine, la inima mea, prin muzica asta.
După o lună m-a chemat să conduc orchestra de la Alibunar, cu copiii. Am acceptat imediat, și am lucrat cu plăcere cu această orchestră. Am înaintat lună de lună cu piesele muzicale, vocal și instrumental. Anul acesta, la concursul copiilor din Voivodina, am luat medalia de aur cu această orchestră de copii, dintre 15 alte orchestre din Voivodina. A rămas încântat chiar și juriul. Președintele juriului mi-a zis așa: „noi juriul nu cunoaștem muzica aceasta, dar e foarte frumoasă”. Asta m-a încurajat și mai tare să lucrez și mai mult și să formez și mai multe orchestre, să dau imbold.
Scopul meu e să ajut bisericile baptiste din Banatul Sârbesc să aibă fiecare copii, să aibă orchestră. Pe lângă orchestra din Alibunar, lucrez și cu orchestra de la Vladimirovăț, unde am 16 membri și 5 începători. La Alibunar am 13 membri, și am început să lucrăm și la o fanfară.
Acest eveniment-festival promovează această muzică foarte frumoasă, ca să audă și celelalte popoare din împrejurimi, sârbi, maghiari și slovaci, cât de frumos sună aceste coruri, muzica instrumentală și fanfarele.