Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Putere, autoritate si eliberare

Satana este, în primul rând, o fiinţă spirituală. În Isaia şi Ezechiel citim că el a fost o fiinţă spirituală cu un statut înalt, era arhanghel. Probabil a fost la acelaşi nivel cu Mihail şi Gavril, a fost martorul întregii închinări îndreptate spre Dumnezeu Tatăl şi a râvnit această închinare. El a avut o voinţă liberă. El a ales să ia asupra sa închinarea care era îndreptată spre Dumnezeul cel Atotputernic, acesta fiind un act de rebeliune. Isaia ne spune că el şi-a dorit să fie deasupra celui Atotputernic, şi-a dorit locul lui Dumnezeu, să primească el închinarea. Apocalipsa 12 vorbeşte despre războiul ce a avut loc în cer, cum arhanghelul Mihail, îngerul luptător, a primit din partea lui Dumnezeu autoritatea de a-l înfrunta pe cel ce a devenit cunoscut ca Satana.

În cer el era cunoscut drept Lucifer. Cuvântul „satana” este un cuvânt ebraic care descrie caracterul şi natura a ceea ce a devenit. Înseamnă „adversarul lui Dumnezeu”, „cel care s-a opus”. În cer, Lucifer s-a opus lui Dumnezeu, a râvnit închinarea şi s-a răzvrătit. Mihail a primit autoritatea de a-l alunga din cer. Atunci, numele lui a fost schimbat în Satana. El şi-a pierdut autoritatea când a fost alungat din cer.

E foarte important să înţelegem diferenţa dintre putere şi autoritate. În postura de înger înalt a avut multă putere, iar Dumnezeu i-a dat autoritatea să folosească această putere. Când a fost alungat din cer, el a păstrat puterea, însă şi-a pierdut zona de autoritate. Când Dumnezeu a creat omenirea, El a dat pământul în stăpânire omenirii, lui Adam şi Evei.

În postura de înger înalt a avut multă putere, iar Dumnezeu i-a dat autoritatea să folosească această putere. Când a fost alungat din cer, el a păstrat puterea, însă şi-a pierdut zona de autoritate.

Stăpânirea implică dreptul de a exercita autoritatea. Astfel, omul a primit autoritatea peste întregul pământ. De o parte se află omul care posedă autoritate, şi, de cealaltă parte, Satana cu puterea. Însă nu poate folosi puterea, deoarece nu are autoritate. Omul a primit autoritate în cadrul relației cu Dumnezeu. Dumnezeu a creat omenirea pentru părtăşie şi relaţie.

Scenariul de pe pământ este format din om, posesor al autorităţii, şi Satana, posesor al puterii, dar fără a avea unde a o folosi. În momentul în care omul a ales să asculte şi să se supună vocii Satanei şi nu a lui Dumnezeu, omul a pus autoritatea sa în controlul lui Satana. Atunci s-a rupt relaţia dintre Dumnezeu şi om, iar Satana a devenit „dumnezeul acestei lumi”. Autoritatea omului s-a supus Satanei, astfel că abilitatea lui Satana de a influenţa omenirea reiese din comportamentul păcătos al omenirii.

Acest lucru este adevărat şi astăzi. Căderea a avut loc, iar Satana a devenit dumnezeul acestei lumi, dar dacă noi alegem astăzi să ne supunem lui Satana, îi dăm de fapt autoritate în vieţile noastre, deoarece noi oferim altcuiva autoritatea primită de la Dumnezeu. Prin această supunere, noi devenim vulnerabili în faţa demonicului. Când ne referim la păcatul lui Adam, vorbim despre părinţii spirituali ai întregii rase umane.

Una dintre afirmaţiile ce se regăsesc în cele zece porunci este că binecuvântarea lui Dumnezeu se răsfrânge până la al miilea neam, pentru cei care Îl iubesc. Consecinţele păcatelor şi ale răzvrătirii se transmit şi ele, în aşa măsură încât copiii suferă din cauza păcatelor taţilor lor. Noi creştem sub acoperirea spirituală a faptelor înaintaşilor noştri.

Consecinţele păcatelor şi ale răzvrătirii se transmit şi ele, în aşa măsură încât copiii suferă din cauza păcatelor taţilor lor.

Păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor. Dumnezeu nu stă în cer dorind să blesteme copiii. El a creat omenirea pentru a fi binecuvântată cu lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a lăsat în arborele nostru genealogic. Intenţia Lui a fost ca prin crearea primilor noştri părinţi să fie binecuvântată spiritual întreaga omenire. Prin păcatul lui Adam, omenirea are capacitatea de a primi nu doar binecuvântarea, ci şi consecinţele păcatului. A avut astfel loc o separare între omenire şi Dumnezeu.

Un Dumnezeu sfânt şi un om păcătos nu puteau avea o relaţie şi o părtăşie personală. Dumnezeu a pus la cale un plan, iar Genesa 3:15 spune că, într-o zi, printr-o femeie, va veni Acela care va zdrobi capul şarpelui. În Biblie, cuvântul "şarpe” reprezintă lucrările vrăjmaşului, ale lui Satana şi ale demonilor.

Isus a vorbit despre faptul că vom păşi peste şerpi şi scorpioni. Genesa 3:15 conţine profeţia lui Dumnezeu pentru Satana, conform căreia, printr-o femeie, avea să vină Cel care va strivi capul şarpelui.

Capul înseamnă autoritate. Dacă îţi tai capul, vei pierde controlul asupra corpului tău. Capul reprezintă autoritatea. Acea profeţie spunea că într-o zi va veni un om trimis de Dumnezeu, care va avea autoritate asupra lui Satana. Fiecare persoană care s-a născut sub domnia lui Adam se află sub autoritatea dumnezeului acestei lumi, drept rezultat al păcatului omenirii.

Isus a fost conceput de Duhul Sfânt, S-a născut din fecioara Maria, deci S-a născut fără păcat. Lipsa de păcat a Fiului lui Dumnezeu e una dintre condiţiile principale ale venirii lui Isus pe pământ. El a venit fără păcat, deci, El a venit cu autoritate. El este deasupra lui Satana, deoarece El nu s-a supus autorităţii lui Satana, nu a avut păcate. În timpul vieţii a fost ispitit în multe feluri, asemenea nouă.

El a venit fără păcat, deci, El a venit cu autoritate. El este deasupra lui Satana, deoarece El nu s-a supus autorităţii lui Satana, nu a avut păcate. În timpul vieţii a fost ispitit în multe feluri, asemenea nouă.

Satana a vrut cu disperare să Îl aducă pe Isus în acest punct. Dacă L-ar fi doborât, ar fi câştigat autoritate asupra Lui, asupra lui Dumnezeu şi ar fi reuşit ceea ce şi-a dorit, şi anume să fie deasupra celui Atotputernic. Isus a făcut faţă ispitelor şi nu a păcătuit niciodată. Deoarece nu a păcătuit, nu a ajuns sub autoritatea lui Satana.

Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le văd şi le citesc în Evanghelii este ceea ce a făcut Isus la începutul lucrării Sale, atunci când S-a întors din pustiu, unde a fost ispitit de Satana. A rezistat ispitelor şi S-a întors plin de puterea Duhului Sfânt. El a plecat în pustie plin de duhul, dar S-a întors plin de puterea Duhului, iar în sinagoga din Capernaum Şi-a început lucrarea de eliberare.

El alunga demonii, iar oamenii erau surprinşi. Ei mărturiseau că nu mai văzuseră aşa ceva. El vorbea cu autoritate şi putere. Le poruncea demonilor să iasă, iar aceştia Îl ascultau. Cei din jur erau obişnuiţi să audă oameni care porunceau demonilor, dar demonii nu ieşeau afară. Eliberarea este un semn mesianic.

Este o emblemă a lui Mesia. Ne indică faptul că Acesta are autoritatea. Când vezi, în Scriptură, că Isus a alungat demoni, înţelegi că pasajul din Genesa 3:15 s-a împlinit, deoarece autoritatea este exercitată asupra puterilor întunericului.

Câteva versete cheie la care să meditezi în contextul autorității Satanei și a credinciosului:

Ezec. 28:12-19; Isa. 14:13-14; 1 Pet. 5:8; Fapte 5:29; Prov. 5:22; Ioan 8:34-36; Rom. 6:12-14, 16-18; 2 Tim. 2:26; 2 Pet. 2:19; Gen. 3:1-15; Ioan 16:33; Col. 2:13-15; Rom. 16:20; Gal. 2:20; Ef. 3:10-11; Rom. 1:17; Ioan 14:15, 23; Ex. 20:5, 34:7; Num. 14:18; Ezec. 18:14, 17-20; Deut. 7:9, 23:5; Mat. 4:1-11; Luca 4:1-13; 2 Cor. 5:21; Evr. 4:14-16, 7:26-28; 1 Pet. 2:21-24; 1 Ioan 3:5.

Alfa Omega TVSusține publicarea materialelor creștine

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți mai multe articole de acest gen, dați click aici pentru a afla despre modalitățile prin care ne puteți ajuta. Dorim să ajungem la cât mai mulți oameni cu mesajul Evangheliei, dar nu putem face aceasta fără ajutorul vostru! Ajutați-ne financiar să continuăm!