Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Blestem și binecuvântare

Trebuie să înțelegem lumea spirituală. Există trei categorii de oameni: Cei care au trăit și au înțeles mesajul eliberării, cei care sunt prinși în tot felul de legături și acest mesaj vine ca un răspuns la situația în care ei se află și cea de-a treia categorie sunt scepticii. Scepticii sunt de două categorii: oamenii în lipsă de cunoștință care nu au auzit până acum sau cei care ignoră mesajul eliberării și sunt orbi spiritual.

Modul în care noi îl vedem pe Isus Hristos sau credem în El va determina modul în care trăim. Studiind Cuvântul, vedem subiecte care se tot repetă legat de eliberare. Mai mult decât atât, subiectul eliberării în slujirea lui Isus este de importanță crucială. De fapt. Isus, pune iertarea păcatelor, vindecarea și eliberarea în același pachet, iar în Isaia 53 spune că Isus a purtat în trupul său pe cruce păcatele noastre, bolile noastre și legăturile demonice. În Luca 4 definește cum va arăta lucrarea - vor fi oameni iertați, eliberați, vindecați și restaurați. Acestea sunt categoriile în care Isus a slujit acum 2000 de ani și slujește și astăzi.

Din rugăciunea „Tatăl Nostru”, rugăciune pe care o cunoștem foarte bine și cei mai mulți dintre noi o și practică indiferent de confesiunea din care facem parte, învățăm să ne rugăm astfel: „Izbăvește-ne de cel rău” sau eliberează-ne. Isus mă învață pe mine, credinciosul, să mă rog să fiu eliberat de cel rău și mulți consideră eliberarea un factor automat atunci când mă întorc la Domnul, dar lucrurile nu stau așa. Nu îmi pică din cer iertarea, ci eu acționez ca să primesc harul lui Dumnezeu. Hristos a făcut tot ce trebuia pentru iertarea, vindecarea, eliberarea și restaurarea mea. Toate sunt la pachet și puse sub același cuvânt „salvare, mântuire”. Oricine va chema Numele Domnului va fi salvat.

Avem în Cuvântul lui Dumnezeu, în Evanghelii, lucruri care se repetă legat de eliberare, dar și lucruri specifice. Pilda Semănătorului arată clar că Isus își începe învățătura despre împărăție cu punerea problemei, și anume Sămânța care cade lângă drum sau cuvântul despre Împărăție care nu este înțeles - este o cale de acces pentru Satan. Pasărea cerului, simbolizând pe Satana, vine și va lua sămânța pentru a nu avea rod în viața noastră. Învățătura despre Împărăție lui Dumnezeu are de a face cu eliberarea. Isus spune că dacă scoate dracii cu degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăția a venit. Sunt conectate – iertarea păcatelor, vindecarea, eliberarea și restaurarea, și au de-a face cu manifestarea Împărăției lui Dumnezeu.

Revin la rugăciunea Tatăl Nostru. Cum ne învață Isus să ne rugăm? Pe de-o parte spune în Romani 12:2 „ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Cu alte cuvinte Isus spune Voia Ta care este în ceruri să se facă pe pământ sau realitatea cerească să se împlinească în viața mea. Apoi spune „vie impărăția Ta”, referindu-se la manifestarea Împărăției aici pe pământ. Atunci avem de-a face cu Romani 5:17 care spune: „Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!” Când vorbim despre har avem de a face cu tot ceea ce Isus a făcut pentru noi, lucru care noi nu îl merităm și nu suntem vrednici, dar totuși El ni-l dă. Acesta e harul.

Iată un cuvânt de eliberare pentru cei care trec prin probleme și un cuvânt de încurajare pentru cei care înțeleg acest mesaj.

De la blestem la binecuvântare

Tema Binecuvântare sau blestem este esențială, în egală măsură cu iertarea păcatelor. Când vorbim despre iertarea păcatelor, ne gândim la cer și veșnicie pentru că asta ne doare. Eu ajung în cer pentru că Hristos este Domnul meu și m-a pecetluit pentru ziua judecății. Iertarea este o chestiune zilnică pentru că avem tot felul de greșeli și slăbiciuni, iar noi acționăm de fiecare dată când greșim pentru că vrem să fim curați, liberi de condamnare sau ne este frică de pierderea mântuirii.

Blestemul este consecința neascultării noastre sau efectul unei cauze. Când nu ascultăm de Dumnezeu, alegem să ieșim de sub norul binecuvântării lui Dumnezeu și să ne expunem „la soarele, vântul sau seceta” spirituală oferită de această lume. Pavel spune în 1 Corinteni 10 că tot ce s-a întâmplat poporului Israel este să ne fie nouă drept pildă. Dumnezeu nu a intenționat ca noi să trăim sub efectele blestemului, ci El ne-a dorit doar binele nostru. Deaceea spune: „ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.”

Blestemele pot veni pe mai multe căi, dar prima este calea generațională. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu spune în 1 Petru 1:18: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri”. Aurul și argintul pe vremea aceea însemna muncă, strădanie. Cu alte cuvinte nu cu putere omenească ieși de sub blestemul generațional al familiei, ci prin sângele lui Isus. Această problemă este foarte simplă: se identifică blestemele din viața mea pe care le regăsesc în părinții mei, în bunicii și strabunicii mei indiferent dacă este linia tatălui sau a mamei și ieșirea de sub influența acestor blesteme pe care le-am identificat.

Blestemul ca efect al neascultării

Hristos a luat asupra Sa blestemul legii în aceeași măsură cu păcatul meu. Asta nu înseamnă că eu nu mai păcătuiesc dacă El a luat asupra Sa păcatul meu, dar mă duc la Hristos și-mi mărturisesc păcatul făcut, apoi primesc iertarea Sa. Exact la fel trebuie să fac cu blestemul. El este un efect al neascultării noastre și trebuie să înțelegem că nu are de a face cu salvarea sufletului.

Când tu ești un om integru, chiar dacă se vorbește negativ sau cineva te blesteamă, nu te afectează. Și chiar dacă vezi efectele acelor cuvinte, pocăiește-te și cere Sângele lui Isus ca protecție. S-a vorbit negativ sau minciuni și de Isus și de Pavel. În Israel, ca să ți se spună că lucrezi cu Beelzebul, domnul dracilor, era cea mai mare jignire care se putea adresa, dar Isus nu ripostează. Știa că lucrurile acestea nu Îl afectează deoarece El era integru în trăirea Lui.

Dumnezeu nu intenționează să ne blesteme, ci dorința Lui este să ne atenționeze ce se poate întâmpla dacă nu ascultăm. Putem vedea multe efecte ale neascultării noastre pentru că există anumite principii ale lui Dumnezeu în ce privește munca noastră, raportul la autoritate și autoritatea primară - părinții.

Dacă eu nu-mi cinstesc părinții indiferent cum sunt vor exista probleme. Chiar și în căsnicie, cinstirea nu se dă doar parinților naturali, ci și părinților pe care I-am adoptat în urma legământului. Să nu uităm că este una din cele zece porunci să-i cinstim pe părinți. Dumnezeu nu se joacă cu lucrurile acestea, ci a pus o rânduială în societate.

La fel este și cu păstorii atunci când există abuzul spiritual. David este un om abuzat spiritual de către Saul și e o lecție acolo. Indiferent cum este liderul, cât de deviant, dominant, dictatorial, poți trăi integru și sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu contează cum este liderul, contează cum este inima ta. Chiar dacă umbli în „pustiu” spiritual, atitudinea inimii tale va determina dacă vei avea parte de “mană, prepelițe, apă proaspătă”. Așa cum s-a întâmplat cu poporul Israel atunci când circumstanțele erau potrivnice, prin faptul că ei au trăit în ascultare, au avut parte de binecuvântarea Domnului.

Căutați principiile lui Dumnezeu care sunt general valabile. Oameni care nu sunt ai lui Hristos sunt prosperi pentru că sunt corecți, muncitori și de multe ori găsim principii biblice pe care le aplică în viața lor. Dacă principiile lui Dumnezeu sunt împlinite, El binecuvântează, fie că ești al Lui, fie că nu. Aici este harul despre care spune Matei 5:45: „căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”

Sunt oameni necredincioși care-și lucrează pământul cu credincioșie și sunt mari fermieri. Dumnezeu îi binecuvântează pentru că, fără să le cunoască, împlinesc principiile Lui. Dar găsim și creștini care au adevărul, revelația lui Hristos, o relație cu El, dar încalcă principiile Lui, și aici aș menționa zeciuiala.

Cea mai mare parte din viața noastră o petrecem muncind pentru bani. Modul în care eu reacționez sau folosesc banii îmi arată cum mă raportez la Dumnezeu. Dar Dumnezeu spune clar în Maleahi 3:8: „Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: ‘Cu ce Te-am înşelat?’ Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!” Dumnezeu nu se joacă cu lucrurile acestea. Când eu dau prima parte din venitul meu lui Dumnezeu, proclam că Isus este peste viața mea și El merită întâietate. Este un principiu al întâietății pentru binele nostru și pentru a ne pune inima în locul corect. „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:21) Eu îi arăt Domnului unde este comoara mea, în Împărăția Lui.

Iată că de la blestem trecem la binecuvântare, și Domnul zice în Maleahi 3:10: „şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” Și dacă ne uităm bine în acest pasaj, vedem că are de a face și cu eliberarea. Spune că va fi belșug de binecuvântare și nu va mai fi lăcustă. Lăcusta este un simbol legat de activitatea demonică care vine să fure, să nimicească, să distrugă.

Mecanismul autoblestemelor

Legat de modul în care noi vorbim, Cuvântul Domnului ne spune în Iacov 3:6: „Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.”

În momentul când eu îmi folosesc limba în mod negativ este o influență demonică și prin modul în care eu vorbesc este pornit destinul vieții și îmi întinează trupul.

Am întâlnit credincioși care folosesc cuvinte cu ușurință. Am întâlnit pe cineva, credincios sincer, care zicea „lasă-mă în durerea mea”. Și i-am spus “Nu mai folosi cuvintele acestea, pentru că Dumnezeu îți va aduce durere și te va lăsa acolo”. Unii poate cred că asta e gândire pozitivă, proclamare, vorbire pozitivă, dar este vorba de un principiu general valabil pe care Dumnezeu L-a lăsat în Cuvânt. Modul în care vorbesc îmi va determina traseul în viață. Va arăta de cine sunt alimentat și ce va aduce peste viața mea. Dacă rostești lucruri negative, cu siguranță vor exista în viața ta lucruri negative. De aceea ne îndeamnă Pavel să ne punem psalmi, promisiuni pe buze, să vorbim între noi cu psalmi, și nu să ajungem să rostim peste noi lista blestemelor din Deuteronom 28.

Momentul când noi ne folosim gura ca să binecuvântăm și nu să blestemăm, acest fapt deschide ușa cerului pentru binecuvantare și închide ușa iadului pentru blestem.

O altă vorbă din popor este ”vai de capul meu”. Vorbim de lucruri care, spuse de gura noastră, pot aduce binecuvântare sau blestem. Ca bărbat întors la Domnul, dacă spun „vai de capul meu”, de fapt cui mă adresez? Cuvântul lui Dumnezeu e clar: Isus Hristos este capul bărbatului. Cu alte cuvinte, fără să-mi dau seama, eu aduc o jignire Domnului meu. Dacă o femeie căsătorită zice la fel, cine e capul acelei femei? Este soțul ei. Fără să vrea, rostește blestem în loc de binecuvântare peste soțul ei.

În familiile din România există probleme din punct de vedere al relației, al înțelegerii și aici ar trebui să ne corectăm. Nu spun să fim orbi față de defectele celuilalt, ci să ne uităm la lucrurile frumoase chiar dacă sunt puține. Rostește-le, pentru că așa îți face și ție Domnul. Dumnezeu, când se uită la tine, nu se uită la negativul din viața ta ca să spună „prăpăditule, prostule, păcătosule, neascultătorule”, ci vine în fiecare zi și Îți spune: „nu te teme, Eu sunt cu tine”, „ești prețios”, „te iubesc”, chiar dacă avem lucruri negative.

Noi trebuie să înțelegem un cuvânt foarte clar în Scriptură. Nu mustrarea conștiinței mele îmi aduce schimbare, ci bunătatea lui Dumnezeu. „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Cum primim eliberare de blestem?

Există două moduri prin care primim eliberarea. Sunt contexte speciale, și folosim și noi un asemenea context în biserica noastră, Punctul Zero din Brașov, în care slujim oamenilor pentru eliberare. Este o ungere specială, și acolo se pot întâmpla deblocări și eliberări peste viața credincioșilor.

Dar lucrurile nu se opresc doar la acest context. Pe de-o parte, Dumnezeu a ales ca harul Lui se se manifeste în Biserică. Și de aceea este importantă biserica și părtășia sfinților. Domnul zice că va locui în mijlocul laudelor poporului Său (Psalmii 22:3), nu în mijlocul laudelor personale ale cuiva, acasă. Cu alte cuvinte, sunt daruri și favoruri speciale pe care Domnul le revarsă în Biserica Sa. Acesta este un aspect.

Cel de-al doilea aspect este cel personal.

Dumnezeu ne învață să ne rugăm personal, iar rugăciunea „Tatăl nostru” conține „eliberează-ne de cel rău” iar Cuvântul lui Dumnezeu spune în 1 Petru 1:18: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri”.

Având cele două pasaje biblice în minte eu trebuie să trec prin mai mulți pași pentru a primi eliberarea de sub blestem.

Primul pas: Identific ce anume se află în viața mea din lista blestemelor enumerate în Deuteronom 28.

Al doilea pas: Aleg să fiu onest declarând că ceea ce se află în viața mea nu este încercare sau altceva decât blestem. Dacă Domnul spune că acel lucru este blestem eu nu trebuie să-l numesc altfel. Numeşte cazmaua o „cazma”, şi nu „o ustensilă agricolă”. Nu-ţi denumi problema cu un nume psihiatric modern, ci numeşte-o aşa cum este. S-ar putea să vină momentul în care trebuie să alegi între două lucruri: demnitatea ta ori eliberarea ta.

Al treilea pas: Încep să mărturisesc. Mărturisirea în Scriptură înseamnă să spui la fel cum spune Domnul despre aceea situație. Dacă El o numește păcat este păcat. Dacă o numește blestem atunci acela este blestem.

În cazul în care am identificat neascultare, rebeliune, păcat personal eu trebuie să le numesc așa cum le numește Domnul.

Mărturiseşte orice păcat cunoscut, înfăptuit de tine sau de strămoşii tăi. În unele cazuri, trebuie să te identifici cu problema familiei și să spui: „E problema mea. O mărturisesc. Îmi cer iertare.” Chiar dacă a fost bunica ta, mătușa ta sau oricine ar fi fost.

Al patrulea pas: Mă pocăiesc. Pocăieşte-te de toate păcatele. Fără pocăință nu există eliberare. Proverbe 28:13: „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.”

Dacă vrei milă atunci trebuie să faci două lucruri: să-ți mărturiseşti păcatele și să te laşi de ele.

Al cincilea pas: Primesc harul lui Dumnezeu. Primește favorul lui Dumnezeu prin ceea ce Domnul Isus Hristos a făcut pe cruce. El a plătit ca tu să fi iertat, eliberat, vindecat, restaurat și binecuvântat.

Al șaselea pas: Îmi asum ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu prin faptul că proclam. Proclam cu gura mea ceea ce spune Cuvântul despre situația în care mă aflu astfel încât să mă aud suficient de bine pe mine însumi.

În Galateni 3:13 ni se spune că Domnul Isus Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii. Proclamă această realitate peste viața ta și spune că orice blestem nu mai are drept de ședere în tine.

În felul acesta vei umbla din biruință în altă biruință văzând cum puterea de eliberare primită prin cruce este activă și eficientă pentru viața ta.

Interviu cu Fănel Șerban, pastor senior, Biserica Punctul Zero, Brașov

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.4 - Prin ce au demonii dreptul sa ne afecteze (iulie-august 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

Doneaza - sustine Alfa Omega TV