Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Cursul SOS introCursul SOS sintetizeaza principii de baza pentru eliberare si vindecare interioara (Efeseni 5:27). Temele abordate sunt cruciale: pocainta, acordarea de iertare altora, vindecarea arborelui generational, dezlegarea legaturilor nedumnezeiesti, legarea demonica si eliberarea de acestea, ruperea blestemelor, ungerea cu undelemn, vindecarea supranaturala.

CURS SOS (1.1GB!)     Cumpara Carte+DVD

Cazuistica-exemple (2GB!)

SOS 5. Poate fi un crestin demonizat?

Inapoi Inainte

De fapt ce este demonizarea? Este un fel de “virusare”. Aceasta înseamnă o pătrundere demonică în fiinţa omului, a duhurilor rele, de diverse feluri, atunci când păcătuim.

Deşi demonizarea este indiscutabil un fenomen negativ, cu siguranţă foarte mulţi nu înţeleg corect, sau mai bine zis înţeleg exagerat, ce este aceasta. Cred că în mintea celor mai mulţi, ideea de demonizare se leagă doar de ideea de spital de nebuni şi de personaje ciudate şi sălbatice precum îndrăciţii din Gadara din Biblie. Acestea sunt însă doar exemple extreme ale demonizării.

Gândiţi-vă numai la faptul că la îndrăciţii din Gadara avem de-aface cu o legiune, ceea ce însemnă aproximativ 5000 de duhuri! La fel cum în cazul unor boli fizice putem vedea lunga cale între apariţia unui mic neg şi aceea a unei uriaşe tumori canceroase, la fel zic, are loc şi gradualizarea demonizării; de la un duh de frică de insecte, spre exemplu, până la o legiune de duhuri, există multe grade progresive de contaminare.

Mai mult chiar, aş putea spune că demonizarea este atât de comună şi de răspândită încât poate trece de la a fi neobservată până la dimpotrivă, chiar aplaudată, inconştient, ca în spectacole de hipnoză sau iluzionism.

Demonizarea o poţi percepe de la bebeluşi până la bătrâni în pragul morţii, de la ascuns până la exhibiţionism, şi poate îmbrăca orice formă a păcatului: fie pentru a împiedica manifestarea caracterului lui Hristos în om, fie pentru a fura slava care i se cuvine doar lui Dumnezeu.

Există o oarecare confuzie în însăşi esenţa înţelegerii noţiunii de demonizare, care mai apoi implică o serie de împotriviri şi nepotriviri cu privire la aceasta. În greacă termenul este “DAIMONIZOMAI”. El se traduce cel mai corect prin “DEMONIZARE”.

Apoi mai poate fi tradus, mai arhaic, ca “îndrăcit”, dar este cu totul greşit să vorbim, în toate cazurile, de o “posesiune demonică”.

O metaforă foarte sugestivă şi utilă ar fi aceea de influenţă parazitară pe care unele vieţuitoare o au asupra omului care le-ar putea avea. Ca să nu fiu mai grotesc, vă pot da exemplul păduchilor: nici omul nu-i posedă, nici păduchii nu-l posedă pe om, însă îl chinuie, atunci când îi are. Cam la fel este şi cu duhurile necurate.

În Scriptură ni se vorbeşte de trup ca despre o “casă pământească” (vezi planşa “CREDINCIOSUL-Casa vieţii”). În această casă am putea spune că avem mai multe compartimente, sau domenii ale vieţii, pe care ni le putem imagina ca pe nişte nivele separate, cu anumite destinaţii.

Spre exemplu avem nivelul slujbei, hobiurilor, finanţelor, prieteniilor sau bisericii, etc. Dacă la unele nivele observăm că lucrurile merg bine, la altele s-ar putea să observăm că avem unele probleme.

Spre exemplu lucrurile merg bine la nivelul bisericii însă, la nivelul prieteniilor avem o problemă, având o relaţie nepotrivită, păcătoasă. Ei bine prin păcat, noi ne lăsăm virusaţi de acele duhuri, care şi-au câştigat dreptul de a locui, în mod legitim, la acel nivel în casa noastră. Cu
alte cuvinte avem chiriaşi nedoriţi cărora, prin acţiunile noastre păcătoase, le-am făcut “contract de închiriere”, i-am lăsat să locuiască la noi, chiar dacă lucrul acesta a fost din partea noastră un act inconştient.

De aceea ni se spune în Efes.4.27 “să nu daţi prilej diavolului” iar în greacă se vorbeşte de “topos” adică de loc geografic, sau ediţii biblice în engleză traduc prin “nu daţi încăpere, loc, diavolului” pentru că aceasta este consecinţa legică a păcatului: acordarea drepturilor de locuire. Din această cauză şi în Mat.12.43-44 se vorbeşte de duhul necurat care, după ce cutreieră locuri pustii şi fără apă, zice: “Mã voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”

La modul general, noi oamenii facem o sumedenie de alegeri greşite pe parcursul vieţii. Unul singur a fost fără de păcat, Domnul Isus Hristos, în rest absolut toţi am făcut greşeli, adică păcate, care păcate dau prilej diavolului, adică fac loc duhurilor răutăţii în viaţa noastră.

Aş mai putea să spun că omul alege să păcătuiască, chiar inconştient, alegând să creadă minciunile duhurilor răutăţii, care-l ispitesc. Ba mai mult chiar, suntem vătămaţi chiar şi de păcate pe care le pot face oameni din anturajul nostru, din familia noastră, din neamul nostru, cu care putem astfel avea legături nedumnezeieşti ce trebuie dezlegate.

Cele mai multe alegeri greşite le face omul datorită fricii. Diavolul cunoaşte această tactică şi de aceea îi induce omului soluţii păcătoase, bazate pe reacţia de frică a omului faţă de eventualele consecinţe tulburătore ale unei alegeri după voia lui Dumnezeu.

Apoi sunt celelalte ispite ale plăcerilor ilicite, nedrepte, pe care tot duhurile de diferite tipuri ni le induc, cu multă subtilitate, ca să le acceptăm iar apoi să ne poată invada.

Urmarea alegerii păcătoase este acordarea de spaţiu de domiciliu, pentru respectivele duhuri, în viaţa noastră.

Totul începe de la primul pas greşit, ca în poezia lui Costache Ioanid ”Un vierme mic”, în care, după ce ai lăsat, la insistenţe, să intre un... “vierme mic”, să nu te miri dacă, rând pe rând, te vor presa, şi apoi vor intra, “lighioane” din ce în ce mai mari şi mai tari.

Ca efect se observă alterarea fiinţei umane în trup, suflet, duh, relaţii şi mediu înconjurător, doar în unele din aceste domenii sau în toate. Sau într-o altă formă, vedem efectul unei influenţe destul de puternică, persuasivă, pe care un duh, sau mai multe, o extercită asupra credinciosului pentru ca alegerea lui, în anumite domenii, să fie păcătoasă, adică împotriva voii sau principiilor lui Dumnezeu.

Situaţia credincioşilor nu este cu mult deosebită de a celorlalţi din punctul de vedere al “virusării demonice” ci este mai degrabă privilegiată de cunoaşterea Domnului Isus şi a voii sale, precum şi de parteneriatul, mai mult sau mai puţin eficient pe care-l putem avea cu Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, care doreşte să ne călăuzească în procesul de “devirusare”.

Mulţi creştini citează texte ca: (2 Corinteni 6:15) “Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial?” ca şi cum creştinul nu ar putea fi “virusat demonic” pentru că în el locuieşte deja Duhul Sfânt. Deci nu ar putea sta laolaltă demoni şi Duhul lui Dumnezeu.

Dar eu vă întreb este Dumnezeu omniprezent (prezent pretutindeni în univers)? Dacă da, după cum ne spune Biblia, atunci pot avea demonii un spaţiu doar al lor, atât de privat, undeva în univers, încât acolo să nu fie în contact cu Dumnezeu? Sigur nu există aşa ceva! Atunci Domnul ne răscumpără cu “paraziţi” cu tot, îşi face templu în credincios, şi începe “deparazitarea”, ca în final mireasa Domnului, Biserica, să fie “fără
pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:27)

Vestea bună este că putem să scăpăm de astfel de influenţe parazitare. Scriptura ne spune în 1Ioan 1:9 “Dacã ne mãrturisim pãcatele, El este credincios şi drept, ca sã ne ierte pãcatele şi sã ne curãţeascã de orice nelegiuire.” Aceste lucruri pe de-o parte le spune credincioşilor. Pe de altă parte ni se vorbeşte de iertare şi curăţire.

Iertarea ar fi echivalentul ruperii contractului de închiriere, de care am vorbit mai înainte. Apoi curăţirea ar fi acea eliberare prin scoaterea afară a duhului necurat, a chiriaşului nedorit care, fără să i se poruncescă, în Numele Domnului Isus, să plece, după ce i s-a anulat dreptul legal, nu ar face-o.

Important este faptul că eliberarea trebuie făcută cu precădere credincioşilor tocmai pentru că dacă eliberarea se face necredinciosului, conform textului din Matei 12:44-45, duhul necurat zice: „Mã voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o gãseşte goalã, mãturatã şi împodobitã. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intrã în casã, locuiesc acolo, şi starea din urmã a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.” Cu alte cuvinte o casă goală, fără a fi locuită de Duhul Sfânt, va fi invadată la scurt timp de mai multe duhuri rele şi deci starea omului necredincios se va agrava în final.

De altfel toate textele din Efeseni, 1 Ioan şi Matei, citate aici se adresează creştinilor !

Exemple biblice

Primul exemplu pe care l-aş da, de posibilă parazitare demonică a credinciosului, ar fi femeia gârbovă, “o fiică a lui Avraam”(calificativul de credincioasă dat de Domnul!), care era gârbovă datorită unui duh de neputinţă:
Luca 13:11-12 Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. (traducerea ortodoxă)

Al doilea exemplu de parazitare demonică ar fi al apostolul Petru, care scosese draci şi chiar se bucurase de aceste succese, imediat după o revelaţie spectaculoasă, de la Dumnezeu Tatăl, se lasă, fără să-şi dea seama, folosit de Satan care vorbeşte prin el lui Isus:
Matei 16:23 Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine!”

În fine încă un exemplu pe care l-aş da, de legături demonice la credincioşi, ar fi cel al lui Simon, din Samaria, implicat în vrăjitorii înainte de convertirea lui (Fapte cap. 8) Acesta a crezut în Evanghelie, la propovăduirea lui Filip, iar apoi a fost botezat.
Când însă a vrut să dea bani ca să primească puterea Duhului Sfânt, a fost aspru criticat de Petru care i-a spus că are o inimă necurată, este plin din fiere amară, şi că este în lanţurile fărădelegii.

RECAPITULARE

  • Atât creştinii, cât şi necreştinii, pot fi “virusaţi demonic”. Aceasta înseamnă o pătrundere demonică în fiinţa omului, a duhurilor rele, de diverse feluri, atunci când păcătuim.
  • Prin păcat, noi oamenii, dăm duhurilor dreptul legic să ne poată vătăma.
  • Acesta este motivul principal pentru care suntem îndemnaţi atât de mult în Scriptură să nu păcătuim.
  • Vestea bună este că putem să scăpăm de astfel de influenţe, mai ales noi credincioşii, dacã ne mãrturisim pãcatele, ca să putem fi iertaţi şi curăţiţi (1Ioan 1:9).

sos 5 credinciosul casa vietii 660

“Pachetul S.O.S” - autori: Bogdan si Mircea Graur - www.inHimministry.com

Inapoi Inainte

Alfa Omega TVSusține publicarea materialelor creștine

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți mai multe articole de acest gen, dați click aici pentru a afla despre modalitățile prin care ne puteți ajuta. Dorim să ajungem la cât mai mulți oameni cu mesajul Evangheliei, dar nu putem face aceasta fără ajutorul vostru! Ajutați-ne financiar să continuăm!

x

Proiectul evanghelistic Cartea Cărților

Din toamna 2016, ne concentrăm pe generația tânără, dezvoltând proiectul de evanghelizare pentru copii Cartea Cărților. Ajungem la mulți copii cu Evanghelia, prezentată prin desene animate, prin televiziune, prin site-ul www.carteacartilor.tv, prin resurse tipărite și prin evenimente. Să investim împreună în generația de mâine!. Urmărește reportajul!