Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Cum funcționează vindecarea prin credință?

Una dintre marile binecuvântări pe care noi, credincioșii, le avem în jertfa Domnului Isus Hristos, în contextul legământului prin sângele Lui, este și lucrarea de vindecare, pe care Domnul Isus a făcut-o și a numit-o ca parte din lucrările Împărăției lui Dumnezeu. Isus Hristos a propovăduit Evanghelia, a scos afară duhurile necurate, a vindecat bolnavii și i-a trimis pe ucenici să facă aceeași lucrare.

Lucrarea de vindecare poate fi observată în mai multe locuri din Scriptură, și putem vedea că Dumnezeu folosește mai multe moduri prin care acordă vindecarea. Uneori, Dumnezeu a vindecat prin voia și puterea Lui suverană. În Iacov 5, se vorbește de vindecarea în urma ungerii cu untdelemn. Scriptura mai vorbește despre daruri de vindecare, despre punerea mâinilor conform Marcu 16, vorbește despre credința altora (cei patru prieteni ai slăbănogului care l-au coborât pe acesta prin acoperiș) și sunt cazuri în Scriptură în care oamenii au fost vindecați prin credința lor (femeia cu scurgerea de sânge, chiar și femeia siro-feniciană, care a avut credință și a perseverat în credință pentru fiica ei).

Dumnezeu poate să folosească diferite metode, și pe medici sau medicamente, dar când vorbesc acum de vindecarea prin credință mă raportez efectiv la abordarea spirituală, doar prin credință. Nu ar fi corect să spun că am fost vindecat prin credință, dacă în același timp am luat tratamente sau am urmat o cale naturală. Subiectul de aici este abordarea supranaturală a vindecării, ceea ce nu exclude și celelalte forme prin care oamenii pot fi vindecați astăzi.

Vindecarea prin credință nu înseamnă neapărat o vindecare instantanee. Poate fi necesară o zidire a credinței, care poată să dureze câteva minute, zeci de minute sau chiar ore în ceea ce înseamnă perseverența în credință. Primul pas pentru a intra în această zonă de zidire a credinței pentru vindecare este înțelegerea corectă a voii lui Dumnezeu.

Este voia lui Dumnezeu să fiu vindecat?

Trebuie menționat aici faptul că este o diferență între credință și speranță. Unii oameni întreabă: „De ce nu am fost vindecat, deoarece eu am crezut?” Din discuția cu acea persoană a reieșit că de fapt aceea nu a fost credința despre care vorbește Domnul Isus în Marcu 11, atunci când spune: „Când vă rugați, să credeți că ați și primit”, adică acum. Ați primit în prezent răspunsul la rugăciune și veți avea lucrul cerut într-un timp viitor. Vindecarea prin credință are de-a face cu timpul prezent. Când te rogi, crezi că ai primit. Și apoi, nu este vorba decât de o perioadă de timp în care se întâmplă acest lucru în trup, în zona fizică. Dar se întâmplă.

Știi că se întâmplă, ai această convingere și perseverezi în această credință. Speranța plasează vindecarea în viitor și anume ar spune ceva de genul acesta: „M-am rugat și cred că Dumnezeu mă va vindeca.”; „M-am rugat și Dumnezeu, dacă vrea, poate să mă vindece.” Apare astfel aici un ușor conflict între credință și speranță pentru că dacă nu știi cu siguranță care este voia lui Dumnezeu nu poți să te rogi prin credință pentru momentul prezent. Pentru că speranța plasează întotdeauna momentul vindecării în viitor. Și atunci te rogi cumva sperând că Dumnezeu va face ceva sau te va vindeca. Atunci când abordarea este prin credință, temelia acestei abordări este să cunoști voia lui Dumnezeu cu privire la vindecare.

Luca 6:19 vorbește despre bolnavi care au fost vindecați de Domnul Isus. Apare în Scriptură această expresie „a vindecat toți bolnavii” sau „toți câți s-au atins de El au fost vindecați”, „Își punea mâinile peste fiecare dintre ei și erau vindecați” Luca 4:40, 6:19, Matei 8:16, 12:15, Marcu 6:56, sunt pasaje în care este evidențiată slujirea Domnului Isus. Din ceea ce ne relatează Scriptura nu există nici măcar un caz în care cineva să vină la Domnul Isus, care să nu primească rezolvare sau răspuns pozitiv din partea Domnului Isus Hristos. Este adevărat că în cazul femeii siro-feniciene sau canaanite a fost nevoie de stăruință, dar în cele din urmă, ea și-a primit vindecarea. Lucrul acesta a fost extins și în slujirea Bisericii. Faptele apostolilor 5 spune că aduceau la Ierusalim pe toți bolnavii, pe toți cei care erau stăpâniți de duhuri necurate și doar când trecea umbra lui Petru peste ei, apare din nou această mențiune, „toți se vindecau.” (19:44).

În Vechiul Testament, Dumnezeu Se prezintă ca fiind Medicul lui Israel: „Eu sunt Yahve, Medicul tău, Eu sunt Domnul care te vindecă.” În Deuteronom 28, în primele 15 capitole unde sunt prezentate binecuvântările, sunt multe promisiuni în care Dumnezeu spune că dacă poporul va asculta va fi binecuvântat și va fi păzit de boli și de lucrurile care au fost afectați egiptenii. Apoi, în versetele unde sunt prezentate blestemele, vorbește Dumnezeu și spune: „Dacă nu vei asculta aceste lucruri, voi trimite peste tine toate bolile de care te temeai, care erau în Egipt ca parte din blestem și alte boli. Deci, în Vechiul Testament boala era și o consecință a blestemului.

NU vreau să spun că toate bolile sunt consecințe spirituale ale unui blestem, adică dacă cineva răcește nu înseamnă că s-a rostit un blestem. Imaginea lui Dumnezeu, însă, chiar și în Vechiul Testament, în cadrul unui legământ inferior celui nou în Hristos, a fost ca Israel să fie protejat, binecuvântat, vindecat. În Exodul 23, Cuvântul spune: „Voi să slujiți Domnului Dumnezeului vostru și El vă va binecuvânta pâinea și apele și va depărta boala din mijlocul tău. Nu va fi în țara ta femeie stearpă, nici care să-și lăpede copilul și numărul zilelor tale voi face să fie deplin.” Deci, inima lui Dumnezeu a fost întotdeauna pentru binecuvântare, restaurare, vindecare, lucrurile care izvorăsc din harul și dragostea Lui.

Dacă Fiul lui Dumnezeu a vindecat pe toți bolnavii, în mod cert El nu a fost în contradicție cu Tatăl. Adică, dacă Tatăl ar da bolile și Fiul le-ar vindeca ar fi un nonsens în Trinitate, în unitatea din Dumnezeire. Fiul face exact ceea ce-L vede pe Tatăl făcând și lucrarea Fiului era, conform Fapte 10:38, să meargă din loc în loc, să facă bine și să-i vindece pe cei ce erau apăsați de diavolul. Vindecarea unei boli vine în urma unei apăsări pe care diavolul a adus-o în lumea aceasta introducând boala. Dar voia lui Dumnezeu este ca noi să fim vindecați, restaurați și protejați de orice lucrări directe sau indirecte pe care diavolul le-ar putea face asupra noastră.

Dacă știm că voia lui Dumnezeu este să fim vindecați, va fi ușor să începem să zidim credința, pentru că nu mai avem dubii dacă Dumnezeu vrea sau nu vrea, ci putem intra direct într-o stare în care putem să revendicăm această voie, această binecuvântare prin credință. Chiar în 1 Ioan 5:14-15, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Condiția pe care o pune Ioan de a avea o rugăciune cu îndrăzneală, o rugăciune puternică este să cunoaștem voia lui Dumnezeu. Dacă cunoaștem voia lui Dumnezeu și cerem ceva, ne rugăm după voia lui Dumnezeu, următoarea afirmație este „știm că ne ascultă”. Nu sperăm, nu bănuim, ci efectiv știm, suntem convinși că ne ascultă, și dacă suntem convinși că Dumnezeu ne ascultă atunci intrăm în stăpânirea acelui lucru, intrăm în posesia lucrului cerut înainte să-l avem fizic, intrăm prin credință în posesia lui („...orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”). Asta se numește o stare de credință.

Cunoașterea drepturilor juridice, a moștenirii pe care o avem în jertfa Domnului Isus Hristos

Vreau să subliniez aici dreptul juridic pe care-l primim în Hristos, în urma jertfei de pe Cruce. În primul rând trebuie să cunoaștem valoarea jertfei lui Hristos. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre ce am primit în această jertfă ca moștenire?

În Isaia 53:5-6, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că în jertfa Lui avem iertarea păcatelor: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” El a fost pedepsit, străpuns, zdrobit pentru noi iar în ultima parte a versetului 6 spune: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” El a făcut ispășirea pentru noi. Chiar în Efeseni 1:7, ne spune Scriptura că: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor...”. Practic, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu este una deplină.

Tot în jertfa lui Hristos, spune Cuvântul lui Dumnezeu, au fost rupte blestemele: blestemul Legii, blestemele generaționale. Orice formă de blestem este achitată în jertfa lui Hristos. Galateni 3.13 este baza scripturală: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn." Deci, tot ce înseamnă blestem a fost frânt de Hristos, noi am fost răscumpărați din orice formă de blestem prin jertfa lui Hristos.

Iar dacă vorbim de generațional, putem spune că generaționalul nostru începe din Hristos: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă”. Noi am fost născuți, am fost așezați în Hristos împreună cu El în locurile cerești. Acolo se oprește lucrarea vrăjmașului, ea trebuie rostită, revendicată și crezut faptul că acolo s-au pierdut drepturile vrăjmașului în jertfa lui Hristos și noi intrăm în această nouă identitate, ca făpturi noi într-o nouă moștenire, moștenirea lui Hristos.

Lucrarea încheiată a lui Hristos este citată și de apostolul Petru în 1 Petru 2:24, folosind, interesant, timpul trecut: „Prin rănile Lui AȚI FOST tămăduiți.” Se pune întrebarea: Când am fost tămăduiți? Înțelegerea mea, potrivit și cu Isaia 53, este că această lucrare a fost făcută în drept legal, din punct de vedere juridic, la Crucea lui Hristos, atunci când El a plătit prețul pentru păcate, blesteme, boli și atunci când l-a dezarmat pe diavolul de putere.

Când mă rog și afirm acest drept legal „prin rănile Lui am fost vindecat”, eu nu mă refer că am fost vindecat ACUM de durerea sau de boala sau de ceea ce văd că se manifestă în mod fizic sau organic în trupul meu, ci declar că eu am fost vindecat în drept juridic. Am fost vindecat acum mai bine de 2000 de ani, în anul 33, atunci când Hristos a murit. Prin rănile Lui eu am fost tămăduit. Când spun că El a purtat durerile, eu spun că El atunci, în prețul pe care l-a plătit în suferință, în acceptarea de a suporta durerea, a purtat aceste dureri care se manifestă astăzi în trupul meu, ca om, în anul 2017, și atunci în baza acelui drept legal eu vin și revendic lucrarea lui Dumnezeu împotriva bolii.

În aceeași jertfă, spune apostolul Pavel în Coloseni 2:14-15, pe cruce este și victoria asupra diavolului, când a avut loc dezarmarea lui de putere: „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” Zapisul era un document în care erau scrise toate datoriile unui om, și cineva îl urmărea până achita toate datoriile. Cel care urmărește achitarea tuturor datoriilor noastre este diavolul. El este acuzatorul care vine să-ți spună că ai păcătuit și este corect să vină peste tine blestemul, boala, lucrurile pe care trebuie să le suporți în consecință.

După ce a așezat lucrurile de ordin juridic în zona spirituală a omului, Coloseni 2:15 spune că l-a dezarmat pe diavolul, i-a luat drepturile și autoritatea pe care o furase de la Adam, și pe care o avea asupra pământului și asupra omului, și frângând această putere, a deschis ușa harului. După înviere Domnul Isus declară că „toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Voi acum duceți-vă, vestiți Evanghelia, vindecați bolnavii, scoateți afară dracii.” Cei ce cred pot să facă aceste lucruri, să meargă în lucrarea și puterea Împărăției lui Dumnezeu. În concluzie, drepturile juridice sunt în jertfa lui Hristos, ele sunt obținute în baza noului legământ prin credință și prin harul lui Dumnezeu.

Noi astăzi putem fi vindecați înțelegând aceste două mari domenii: harul lui Dumnezeu și credința. Dreptul juridic nu are de-a face cu starea de fapt de acum, ci are de-a face cu înnoirea minții noastre și cu revelația pe care putem să o primim în duhul nostru. Iar eu atunci când îmi zidesc credința, înainte de a folosi orice autoritate, înainte de a folosi sabia cu două tăișuri („Este scris”, așa cum a folosit-o Domnul Isus), înainte de a face orice pași în ceea ce înseamnă vindecarea sau revendicarea vindecării prin credință, eu trebuie să am așezat în inima mea faptul că este drept în fața lui Dumnezeu ca eu să fiu iertat de păcatele mele, eliberat de orice blestem, vindecat de boli și faptul că diavolul este dezarmat și nu mai are putere.

„Și Dumnezeu este credincios și drept”, spune în 1 Ioan 1:9, ca să îmi ierte păcatele. De ce este credincios și drept? Ce obligație are Dumnezeu față de mine? Față de mine nu are nicio obligație. Dar El este drept și credincios față de Fiul Său și de jertfa Lui și față de Cuvântul care l-a dat. Dreptul nostru legal se datorează harului lui Dumnezeu. Noi nu avem merite și drepturi personale, dar în Hristos avem dreptul Lui, pentru că El a ispășit păcatele, a purtat durerile, bolile și neputințele, S-a făcut blestem, conform Galateni 3, și l-a dezarmat pe diavolul. Astfel în Hristos noi putem intra în acest drept legal, drept juridic câștigat în anul 33 de Hristos la cruce, în jertfa Lui.

Înnoirea minții și revendicarea

Ca să îți poți zidi credința trebuie să știi foarte clar care este voia lui Dumnezeu, apoi înțelegerea sau cunoașterea dreptului juridic, ce s-a întâmplat în anul 33 în contextul suferințelor, patimilor și jertfei lui Hristos. Acolo sunt cheile, soluțiile pentru păcate, boli, blesteme și pentru victoria, autoritatea pe care o putem manifesta împotriva diavolului. Apostolul Petru ne spune: „împotriviți-vă, dar ,lui tari în credință și el va fugi de la voi.” Prin urmare avem nevoie de o atitudine ferma în credință. Tot în această jertfă sunt cheile biruinței lui Hristos.

Problema acum este de ordin practic. Dacă noi avem un drept juridic, niște lucruri în moștenirea spirituală pe care Isus a împlinit-o atunci, ce facem astăzi? Noi trăim astăzi având probleme atât de ordin fizic, cât și spiritual. Cum aducem acele drepturi, nu neapărat din timpul acela, ci din dimensiunea spirituală – pentru că lucrarea lui Hristos nu a fost limitată la acel timp, ci ea este infinită, este dincolo de timp și ocupă o zonă spirituală și astăzi – cum putem să primim atunci din zona spirituală în zona fizică, în locul unde sunt nevoile noastre? Și o întrebare mai acută: de ce uneori nu se întâmplă? Când primim aceste informații, unii chiar cred că sunt adevărate și totuși lucrurile nu se întâmplă. Dacă este voia lui Dumnezeu, de ce atunci nu se întâmplă voia lui Dumnezeu în prima secundă, atunci când ne-am rugat?

Vreau să menționez că aducerea în fapt a acestor lucruri în realitate, nu este o chestiune de formulă, ci ține de anumite legi spirituale, pe care Dumnezeu le-a lăsat să funcționeze. De exemplu, omul care are nevoie de o vindecare fizică, poate avea anumite probleme spirituale care nu sunt rezolvate. Una ar fi problema păcatelor. Iacov 5 arată că, pe lângă slujirea de vindecare, de ungere cu untdelemn și rugăciunea fierbinte a celui neprihănit, este și mărturisirea păcatelor. Pot fi păcate ascunse în viața omului care să blocheze manifestarea vindecării. Dacă nu sunt neapărat păcate foarte evidente, pot fi chestiuni de relație: neiertare, resentimente, amărăciune, lucruri care sunt grave în ochii lui Dumnezeu și care de asemenea pot să blocheze vindecarea. Mai mult, poate să fie agresiunea unui duh necurat. De exemplu, în cazul femeii gârbove, o femeie cu probleme de coloană, care astăzi ar fi fost trimisă probabil la fizioterapie sau kinetoterapie, la vremea respectivă Domnul Isus spuse că „această fiică a lui Avraam a fost chinuită, a fost legată timp de 18 ani de un duh de neputință.” Nevoia a fost mai întâi de eliberare. Mai întâi, Isus a rupt puterea de neputință de peste viața ei, a eliberat-o și ea s-a făcut sănătoasă.

A fost cazul în care un surdo-mut a trebuit să fie eliberat și Isus a spus: „drac surd și mut ieși afară din copilul acesta.” Nu toate cazurile în care oamenii au fost muți sau surzi au avut în spate influența unui duh necurat, dar sunt cazuri în care vrăjmașul prinde orice portiță deschisă și face agresiuni asupra oamenilor, chiar prin boală sau diferite atacuri sau influențe.

De aceea lucrurile trebuie puse mai întâi în ordine din punct de vedere spiritual. Mărturisirea păcatelor, orice legătură sau orice legământ care are de-a face cu zona ocultă, cu zona demonică trebuie puse sub jertfa lui Hristos și apoi rezolvate în ordinea lui Dumnezeu. În același timp pot fi nevoi de vindecare de natură interioară, emoțională, sufletească. Poate fi nevoie de schimbarea unui stil de viață. Până și medicii de astăzi recunosc că multe boli organice sunt rezultatul unor probleme emoționale. Stresul sau oboseala cronică pot afecta organe precum ficatul. Stresul, conflictele pot afecta inima și tensiunea arterială. Pe de altă parte, noi, ca oameni, avem nevoie de o minte înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Pot fi blocaje "teologice" ce opresc vindecarea.

Dreptul legal ne ajută să avem ceea ce este scris. Apostolul Pavel ne spune că noi am primit același duh de credință potrivit cu ceea ce este scris. Atunci când eu am dreptul legal a ceea ce este scris, pot să revendic dreptul fizic în baza a ceea ce este scris, în baza Cuvântului lui Dumnezeu. Abordarea practică, în a aduce astăzi moștenirea de vindecare din lumea spirituală în lumea fizică și în nevoia noastră, are de-a face cu credința, cu perseverența și cu manifestarea autorității.

Când vorbesc despre credință, ea se bazează pe ce este scris. Trebuie să cunosc foarte clar ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, ce este scris. 1 Petru 2:24 spune: „prin rănile Lui ați fost tămăduiți.” Când am fost tămăduit? Atunci când Hristos a plătit prețul. Dacă eu am fost tămăduit atunci, este dreptul meu, astăzi, prin credință și manifestând autoritatea care o am în Hristos, să revendic și acel drept legal în viața mea. Și perseverența este una din cheile care susțin credința.

Cum aduc practic vindecarea în trupul meu?

Voi exemplifica cum mă rog eu pentru aceste lucruri. Exemplificările acestea nu sunt teorii. În ultimii 8-9 ani am fost vindecat de Dumnezeu de diferite lucruri în mod supranatural prin credință, fără medicamente sau intervenții medicale. Lucrurile acestea le-am experimentat și au fost niște lupte pentru a intra în posesia moștenirii, a drepturilor lui Hristos pentru viața mea.

Eu nu cred în niște formule de vindecare, sau rețete. Nu cred că dacă spun cuiva „procedează așa și vei fi vindecat” se va întâmpla ceva. Noi trebuie să înțelegem și să cunoaștem aceste adevăruri fundamentale, ele să coboare în inima noastră și apoi când ne rugăm, când rostim sau declarăm un cuvânt, acel cuvânt să izvorească dintr-o încredințare, dintr-o convingere din inimă. Pentru că doar credința din inimă produce rezultate și nu o simplă credință rațională sau un acord mental cu o informație pe care am primit-o.

Dacă eu îmi cunosc dreptul legal, îmi cunosc moștenirea în Hristos, atunci prima dată când simt cele mai mici simptome de boală sau durere, atitudinea mea e să mă împotrivesc: „Nu. Nu ai ce să cauți în viața mea.” Nu contează cuvintele pe care le spui, dar să fie clar că nu ești de acord să vină peste viața ta ceva ce nu este din partea și din inițiativa lui Dumnezeu. Dar nu este suficient să rămâi la această atitudine de respingere, de a nu primi, pentru că aceasta poate să vină și din încăpățânare sau alții o fac printr-o negare a realității - nu asta e soluția.

Al doilea pas este de a afirma dreptul legal: „Nu ai drept”, dacă este vorba de durere, „să vii în trupul meu pentru că este scris, conform Isaia 53, că Domnul Isus Hristos a purtat durerile mele. Boală, nu ai dreptul să stai în trupul meu sau să te manifești în trupul meu pentru că este scris: Domnul Isus Hristos a purtat bolile mele.

Când mi-am afirmat dreptul legal, trebuie să merg următorul pas prin credință și să manifest autoritatea. Cu privire la abordarea în autoritate, Domnul Isus spune așa: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: "Ridică-te şi aruncă-te în mare", şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” Dacă muntele meu este o problemă fizică sau organică eu îi vorbesc în numele Domnului Isus Hristos. Domnul Isus a vorbit cu frigurile din soacra lui Petru, a vorbit cu smochinul, a vorbit cu vânturile și marea. El nu a vorbit doar cu duhurile necurate sau cu oameni, ci a vorbit și cu lucruri, cu stări sau cu boala.

Și atunci îi spun: „În numele lui Isus Hristos, boală și lucrare a întunericului, fie că ești de natură organică sau spirituală, îți poruncesc să pleci din trupul meu.” Îmi manifest autoritatea asupra bolii. Dacă împreună cu boala se manifestă și un duh de boală sau neputință atunci poruncesc și acestuia să plece în numele lui Isus Hristos pentru că este scris că El a purtat boala mea, a plătit prețul pentru mine, pentru bolile, neputințe și niciun duh nu are ce să caute în trupul meu. Eu îmi manifest autoritatea împotriva lui conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Abordarea prin credință nu este abordarea prin care eu aștept ca Dumnezeu să facă ceva. Dacă El a plătit prețul, atunci eu am îndrăzneală să mă rog, să cred și să lupt pentru moștenirea care mi-o dă Hristos. Acea femeie cu scurgerea de sânge, care a suferit 12 ani, pentru ea nu s-a rugat nimeni, nu și-a pus nimeni mâinile peste ea, ci pur și simplu prin credința ei s-a apropiat de Domnul Isus Hristos, pentru că ea credea că doar dacă se va atinge de El va fi vindecată. Nu „poate”, nu „cine știe când mă voi vindeca”, ci în momentul în care s-a atins, a fost vindecată. Domnul Isus Se întoarce la ea și îi spune: „Femeie, credința ta te-a vindecat.”

Aici e diferența: foarte mulți oameni așteaptă ca Domnul Isus să Se atingă de ei, și este adevărat că Dumnezeu Se atinge de oameni prin punerea mâinilor, lucrarea Duhului Sfânt, darurile de vindecare, ungerea cu untdelemn, dar există și variante în care tu ca credincios, cunoscând drepturile pe care le-a obținut Hristos pe cruce, să te atingi tu de El prin credință. Și dacă astăzi nu o mai putem face în mod fizic, o putem face în mod spiritual cunoscând dreptul, folosind credința, perseverând în această rugăciune și folosind autoritatea pe care o avem în Hristos.

Interviu cu Aurelian Barbu, pastor, Biserica Dunamis, București.

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 7.4 - De ce? Indrăznește să întrebi! (iulie-august 2017). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

Etichete: credinta, vindecare, boala, aurelian barbu

Alfa Omega TVSusține publicarea materialelor creștine

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți mai multe articole de acest gen, dați click aici pentru a afla despre modalitățile prin care ne puteți ajuta. Dorim să ajungem la cât mai mulți oameni cu mesajul Evangheliei, dar nu putem face aceasta fără ajutorul vostru! Ajutați-ne financiar să continuăm!

x

Proiectul evanghelistic Cartea Cărților

Din toamna 2016, ne concentrăm pe generația tânără, dezvoltând proiectul de evanghelizare pentru copii Cartea Cărților. Ajungem la mulți copii cu Evanghelia, prezentată prin desene animate, prin televiziune, prin site-ul www.carteacartilor.tv, prin resurse tipărite și prin evenimente. Să investim împreună în generația de mâine!. Urmărește reportajul!