RETROSPECTIVA SPIRITUALĂ A ANULUI 2015

Lucrarea de media creștină Alfa Omega, prin specificul slujirii și prin deschiderea interconfesională, a avut prilejul să intre în contact, să înțeleagă și să reflecte prin canalele sale lucruri care țin de dinamica spirituală din România. Anul 2015 a fost un an complex pe toate planurile, un an de reașezare a lucrurilor, de poziționare, de clarificări și decontări. Un an de teste, pentru mulți de așteptare și de perseverență.

Pe palier politic, un prim an al unor altfel de opțiuni prezidențiale. Anul 2015 se încheie cu un alt tip de guvern, pregătit pentru o altă abordare în politică și administrație. Geo-politic, situația din estul Europei, Ucraina, Crimeea, expansiunea Rusiei, complexitatea situației din Orientul Mijlociu, reașezarea polilor de putere, imigrația islamică sunt situații noi care accelerează lucrurile și obligă la decizii și la luari de poziție. Pe plan intern, noile echipe de conducere din cultele evanghelice instalate în acest an, deschid sezoane cu prioritați noi.

Simptomatic este creșterea revelației în Trupul lui Hristos despre Împărăție. Apoi amplificarea valorilor reformatoare, ridicarea liderilor care doresc mai mult, care se interconectează informal și sunt catalizatori ai poziționării pe o direcție principală care are de-a face cu extinderea Împărăției, cu impactarea tuturor segmentelor societății.

Încercăm în punctele de mai jos să identificăm principalele repere spirituale ale anului 2015.

1. Creșterea dinamicii spirituale în România. Accelerarea separării în Trupul lui Hristos

2015 a fost un an al testelor, pe care nu toți le-au trecut. Fereastra limitată de har în libertatea de slujire și expresie a fost conștientizată de mulți și a produs accelerare. Avalanșa de informații și accesibilitatea lor sporită au adăugat o dinamică suplimentară.

În Trupul lui Hristos, separarea s-a accentuat pe diferite paliere. O primă zonă care continuă focalizarea pe structură, pe „organizație”, cu riscul osificării și lipsei de mobilitate. Osificarea ca rezultat al religiozității. O altă zonă tot mai vie, dezvoltată ca organism, ca mădular al Trupului. Viața ca rezultat al revelației, al umblării în ascultare de Dumnezeu, a deschiderii către supranatural. O categorie care crește rapid prin dorința de a cunoaște, înțelege mai mult, de a sluji sacrificial, de a trece bariere.

Celor două zone separate tot mai mult, li se adaugă o a treia zonă, amorfă, de creștini nominali, indiferenți, persoane care nu au experimentat nici nașterea din nou, sau care au căzut de la credință.

Pe alte paliere se manifestă și separarea de lume, căutarea sfințirii, a trăirii în puritate. O tendință care crește și în anumite părți ale mișcării Oastei Domnului din ortodoxia românească dar mai ales în zonele evanghelice. Este o căutare a restaurării valorilor bisericii primare. Se reconsideră și au un tot mai mare impact grupele mici, grupe de casă și de ucenicie, comunități bazate pe valori comune, în primul rând. Continuă mutarea focalizării de pe o rigoare doctrinară pe o comunitate de valori în jurul Scripturii.

De cealaltă parte, rigoarea confesională, vitală în special în condiții de supraviețuire sub presiune comunistă, preocuparea pentru membralitate în jurul unui set de reguli, teama de fărâmițare și de pierdere a controlului, structuri ierarhice bazate de multe ori pe control și nu pe ungere apostolică, a accentuat această separare.

Curentul anti-corupție din sfera politico-administrativă este o reflecție a acelorași frământări în plan spiritual, în zona bisericii, indiferent de confesiune. În special lideri din tânăra generație și cei ce sunt deschiși spre înnoire din generația de mijloc și din cea veche, trasează o linie de demarcație „fără compromis”.

Pe un alt palier sensibil, separarea se manifestă pe deschiderea sau respingerea lucrării supranaturale a Duhului Sfânt, a slujirii de vindecare, a revelației profetice, a rugăciunii în autoritate și a formelor de conducere în biserică, a locului închinării în viața credinciosului și în programul bisericii.

2. Ridicarea de lideri, biserici, inițiative în diferite zone confesionale, geografice, conectarea și alinierii lor la un curent în creștere: extinderea Împărăției în societate.

Domnul continuă să ridice lideri, organizații, biserici care doresc mai mult, care înțeleg chemarea și urgența chemării și ușa de har pe care o avem. În diferite zone geografice se ridică voci ale reformei. În structuri confesionale se nasc oportunități de depășire a doctrinei, de ieșire dintre ziduri. Într-un mod divin, informal, lideri, formatori de opinie, organizații, proiecte, lucrări se interconectează. Se conturează nevoia unei platforme comune bazată pe unitatea creștină și pe alinierea la conceptul de extindere a Împărăției în toate segmentele societății.

Se vorbește tot mai mult de cei șapte munți ai societății, care trebuiesc cuceriți și „invadați” de Evanghelia Împărăției. Se vorbește tot mai clar despre necesitatea ca fiecare credincios din biserică să fie un creștin relevant la locul lui de muncă și în ambientul lui zilnic, de luni până sâmbătă, ca fiecare credincios să fie echipat, slujit și trimis astfel ca să poată fi „sare și lumină”.

Întâlniri, conferințe, proiecte care completează conceptul „Creștinul și societatea” sunt tot mai frecvente.

2015 nu a adus un lider, o biserică „fanion” pentru această nouă mișcare a Duhului în România. Și, probabil nu va aduce pentru că ceea ce Domnul pregătește în România va fi o lucrare extinsă, bazată pe fanioane în diferite zone geografice și confesionale.

Unei generații de tip Iosua, tânără, cu îndrăzneală și fără prejudecăți, gata să facă pasul următor în țara promisă, i se adaugă și reprezentanți ai generației Caleb, lideri din vechea generație, care prind pulsul acestui nou sezon.

3. Amplificarea și diversificarea lucrărilor de rugăciune și închinare extinsă.

O lucrare de extindere a Împărăției la scară națională, de atingere a unei mase critice care să schimbe echilibrul spiritual în România are nevoie de o mișcare de rugăciune și închinare.

În rugăciune se constată că tot mai mulți mijlocitori și grupuri de rugăciune decid să-și ridice privirea de pe nevoie personale, sau ale bisericii, și să se roage pentru comunități, orașe, națiune. Inițiative de realizare a unității pe direcții de rugăciune strategice sunt tot mai coerente. În momentele critice ale națiunii, chemările la post și rugăciune au avut rezultate și impact. Sunt tot mai acesibile resursele de echipare a mijlocitorilor pentru implicare în războiul spiritual. Revelația autentică și rugăciunea crește.

Casele de închinare și rugăciune cu program tot mai extins impactează atmosfera spirituală a orașelor. În numeroase orașe aceste inițiative de închinare și rugăciune fac diferența.

Se practică, ca urmare a revelaţiei, o gamă tot mai largă de rugăciuni, pe lângă cele obişnuite de tip cerere, rugăciuni de proclamare, mijlocire, identificare şi pocăinţă, de laude şi mulţumire. Este tot mai mult folosit Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciune.

În momente speciale în tot cuprinsul anului am asistat la rugăciuni de mare confruntare spirituală care au influențat atmosfera spirituală de deasupra României. Tot mai multe inițiative, rețele de rugăciune și lideri stabilesc strategii de rugăciune pentru zone, pentru țară. În ceea ce Domnul a declanșat, rugăciunea rămâne cheia.

Bazată pe relevanța versetului din 2 Cronici 7:14, prin punctele de rugăciune lunare, Rețeaua de rugăciune pentru România este un factor de unitate și focalizare în rugăciune și mijlocire pentru națiune.

4. Preocupare crescută, pentru sfințire, pentru înțelegerea nevoii de slujire pentru vindecare și eliberare, pentru restaurare.

Crește tot mai mult în Trupul lui Hristos înțelesul pentru împlinirea biblică a nevoii de slujire a fiecărui credincios, pentru restaurare fizică și emoțională, pentru vindecare interioară și trupească.

Se remarcă o căutare a resurselor care aduc învățătură biblică în zona vindecării, o deschidere pentru discutare și aplicare a acestora în tot mai multe medii creștine. Subiecte precum posibilitatea „influenței demonice asupra creștinului” nu mai sunt evitate în multe comunități. Deschiderea către slujiri de vindecare cu punerea mâinilor și ungere cu untdelemn este tot mai mare atât în cercuri restrânse, cât și în biserici sau evenimente mai largi. Riscul pentru exagerări și manifestări extreme a rămas, dar tot mai mulți caută sfințirea, curățirea, eliberarea și restaurarea. Tot mai mulți credincioși obișnuiți slujesc în această zonă, care nu mai este doar de apanajul liderilor religioși. Versetul care dă încurajare și motivare în această slujire se referă la „semnele care vor însoți pe cei ce vor crede...” indiferent de poziție ierarhică sau culoare confesională.

Domnul Își pregătește slujitori care să fie eficienți în slujire, eliberați de legături ale neiertării, de balast emoțional, de disconfort sau neputință fizică, de mentalități înguste sau legalism, cu îndrăzneala de a cuceri teritorii noi, de a fi relevanți la locul de muncă, în familie și comunitate. El Își pregătește Mireasa în regim accelerat. Slujirea de vindecare și eliberare face parte din aceasta.

5. Context nou pentru Biserică, influențe multiple asupra credincioșilor, provocări noi, invazia de informații și alternative.

Trupul lui Hristos și întreaga societate se confruntă cu situații noi. Avalanșa de informații, tehnologia avansată, diversificarea media și în special social-media, accesul rapid la resurse și informații, au „pavat” drumul către inima individului. Sistemul acestei lumi îl bombardează cu informații și alternative. Globalizarea, internetul, lărgirea orizontului cultural și libera circulație în spații geografice, consumerismul aduc opțiuni noi și nuanțează convingerile. Planurile de lungă perspectivă sunt înlocuite cu decizii pentru „aici și acum”.

Impregnarea mediului academic cu discipline de bază de evoluționism, eliminarea oricăror abordări creștine fac tot mai dificilă decizia pentru creștinism în tânăra generație. Statisticile arată că dacă un om nu ia o decizie pentru Hristos până la vârsta de 12 ani, după aceea șansele lui de a o face scad la 4-10%.

Trupul lui Hristos, lideri sau creștini implicați în diferite lucrări, eficiente până acum, nu sunt toți pregătiți pentru a face față acestei noi situații. Acest „drum pavat” către inima individului este deocamdată insuficient folosit. Sunt lideri creștini care încă mai cred în evanghelizarea principală pe stadioane sau la servicii speciale în biserică. Da, aduc și acestea rod, dar modalitatea cea mai eficientă este cea individuală. Fiecare credincios ducând Împărăția la locul lui de muncă, în cercul lui de prieteni. Unele biserici încep să își pregătească membrii pentru a fi relevanți în societate. Altele însă își potențează doar activitatea din interiorul bisericii.

Pe linia separării, elementul „spiritual” și cel „etic” într-o biserică duc acea comunitate înspre a fi un „ghetto” creștin. Adăugarea dimensiunii „sociale” aduce un echilibru. Accentuarea dimensiunii sociale în detrimentul „spiritualului” sau „eticului” poate promova fie harul ieftin, fie biserica socială. E nevoie de un echilibru între cele 3 dimensiuni pentru ca Evanghelia să aibă efect maxim în societate.

O altă provocare este presiunea materialistă, nevoia de administrare financiară pe baze biblice, tentația

împrumuturilor, corupția în societate, lipsa de integritate, focalizarea pe carieră... Nu în toate cazurile biserica e pregătită să dea învățătură, să abordeze subiecte, să echipeze și să slujească.

Biserica este luată prin suprindere și de presiunea imoralității, a pornografiei, a promovării homosexualității, a concubinajului, a violenței, a traficului de persoane. Institutele biblice nu ne-au pregătit pentru abordarea acestor subiecte, ca slujire și ca echipare teologică. Ce facem pe lângă a spune doar că „nu este biblic”?

Și o ultimă provocare: conceptul de „corectitudine politică” îmbrățișat tot mai larg, promovat ca una din valorile societății europene, riscă să limiteze tot mai mult libertatea de expresie creștină. Suntem pregătiți? Am folosit fereastra de har de 25 de ani pe care i-am avut-o după revoluție?

6. Conștientizarea responsabilității pentru misiune, evanghelizare, ucenicizare și slujire în țară și în zonele învecinate.

Potențialul comunităților creștine din România este uriaș. Poate cel mai important, cel mai numeros din întreaga Europă. Domnul a amplificat acest potențial prin adăugarea de școli și instituții biblice, edituri, lucrări extinse de media creștină, proiecte de misiune, lideri cu har.

An după an crește nivelul de maturitate și înțelegere a chemării corporative care este peste Biserica din România. Chemării de a sluji peste granițele țării îi răspund tot mai mulți, fie sub umbrela unor agenții de misiune, fie ca proiecte specifice ale unor biserici sau organizații. Conceptul de misiune se lărgește atât prin prezența de misionari pe termen lung în Asia, Africa, Europa, cât și prin proiecte misionare punctuale sau de durată. Țările balcanice așteaptă, ele sunt un câmp de misiune care se vrea explorat mai intens, începând cu Serbia și Ucraina, aflate în proximitate imediată.

Deși neglijate la nivelul cultelor, organizațiile de misiune se interconectează, consorțiul informal PIM (Parteneri în Misiune) aduce încurajare reciprocă, schimb de idei și resurse.

Pe plan intern, ultimele statistici arată și aici o separare: unele biserici și-au diminuat preocuparea pentru evanghelizare, plantarea de biserici, altele o fac sacrificial. Încep să fie centre, și s-au și realizat în parte pachete de resurse pentru ucenicizare, echipare primară a noilor convertiți. În cazul unei treziri masive, a unei întoarceri în masă la Hristos, nu toate bisericile sunt pregătite să-i primească pe noii convertiți și să-i facă ucenici.

Dimensiunea, pe care această conștientizare a responsabilității pentru misiune crește cel mai mult în acest sezon, este cea a relevanței individului. Misiunea fiecăruia de a fi un agent al Împărăției. Este nevoie să redefinim conceptul de „misionar”, spunea liderul fondator al grupării PIM, adăugând, „dorința inimii mele este ca fiecare credincios să fie un martor al lui Hristos, contagios pentru Domnul.”

7. Preocupare pentru înțelegerea vremurilor, a planului cu Israelul, cu islamul.

Cea mai mare „scuturare” în anul 2015 a fost una geo-politică. Dacă până acum ne uitam doar la Israel, considerat reper în dinamica derulării evenimentelor, au apărut în ultimul an elemente surpriză: ridicarea Statului Islamic, repoziționarea statelor lumii, extinderea zonei de operațiuni militare ale Rusiei, problema migrației arabe, accelerarea terorismului, resuscitarea violențelor în Israel, creșterea spiritului antisemit.

Interesul pentru înțelegerea vremurilor, a ce se întâmplă, a crescut enorm față de anii anteriori. Cele mai urmărite programe TV, cele mai accesate resurse pe site-uri și social media sunt referitoare la aceste aspecte. Credincioșii și chiar necredincioșii înțeleg că se reașează lucrurile, că se pregătește scena pentru evenimente majore. În România, creștinii au fost luați prin surprindere, chiar în probleme cum e de exemplu migrația, vocea lor nu este una coerentă în probleme majore pe plan național sau internațional. Nu există subiect, eveniment, care să nu poată fi comentat, abordat, înțeles din perspectivă biblică.

Din fericire, harul lui Dumnezeu a ferit până acum România de tulburări majore: conflicte interne în inima țării, presiuni militare din est, migrația din Orientul Mijlociu. Din fericire, spiritul antisemit este mult mai coborât decât în Europa și „teologia înlocuirii” are tot mai puțini adepți. Credincioșii din România conștientizează tot mai mult că binecuvântarea ca indivizi, ca biserică, ca națiune, depinde de poziționarea noastră corectă, biblică față de Israel.

Prioritate în rugăciune pentru 2016: România închinată Domnului!