Fotosinteza continuă să ne uimească

Unul dintre cele mai complexe procese biochimice din creația lui Dumnezeu este abilitatea plantelor de a lua dioxid de carbon și apă și, cu ajutorul luminii solare, să le transforme în zaharuri bogate în energie. Majoritatea dintre noi am învățat la școală despre acest proces uimitor numit fotosinteză. Este concepută să fie ruta prin care fiecare formă de energie intră în ecosistemele Pământului. Dacă ai studiat fotosinteza, îți poți da seama ce procedură formidabilă e! Atât de formidabilă încât continuă să-i lase perplecși pe oamenii de știință.

Probabil că e cel mai important proces biochimic de pe Pământ, iar oamenii de știință încă nu înțeleg deplin cum funcționează.[i]

Locul în care se realizează fotosinteza în celulele plantelor este în structuri asemănătoare organelor, numite cloroplaste. Aceste structuri conțin o substanță chimică numită clorofilă – un pigment important, care captează lumina. Dumnezeu a proiectat procesul de fotosinteză astfel încât să se desfășoare în două etape.

1. Etapa captării luminii (etapa de lumină), care produce ATP (energie) și NADP (transportor de electroni).
2. Etapa independentă de lumină (etapa de întuneric), care produce zaharurile. În mod interesant, unul dintre produsurile reziduale ale fotosintezei e oxigenul.

Problema e că majoritatea evoluționiștilor văd organismele capabile de fotosinteză ca fiind unele dintre primele forme de viață de pe planetă, apărute cu miliarde de ani în urmă. Nu pot afirma acest lucru cu siguranță, deoarece toate presupusele dovezi ale „micii bălți calde” ale lui Darwin, care ar fi conținut prima formă de viață fotosintetică, s-a dovedit a fi inexistentă. Evoluționiștii au rămas cu ipoteza și bănuiala că acest proces complex ar fi început spontan în urmă cu 3,4 miliarde de ani.[ii]

O descoperire a fost făcută recent la Lawrence Berkley National Laboratory privind un compus proteic enzimatic de dimensiuni mari, crucial în fotosinteză.[iii] Electronii bogați în energie, prin energia de la soare, sunt transportați între compuși proteici variați prin ceea ce se numește lanț sau sistem transportor de electroni – care conține citocromi, proteine ion-sulf, chinone și alți compuși. Oamenii de știință folosesc în prezent unul dintre cele mai avansate microscoape din lume pentru a determina cum funcționează acest compus. Pe cât e de sofisticat, pe atât e de uimitor! Compusul se numește NADH și este cunoscut de câteva decenii, dar savanții nu au avut niciodată vreun tipar molecular care să arate modul în care atomii sunt aranjați (conectivitate) pentru a realiza importantele funcții fotosintetice. Biofizicianul Karen Davis a spus că „Cercetările asupra acestei enzime au fost dificile și rezultatele de laborator din ultimii 20 de ani ne-au pus în încurcătură, fiindcă ne-au lipsit informațiile complete despre structura enzimei (NADH).”

În secolul al XXI-lea, savanții străluciți folosesc cel mai bun echipament și milioane de dolari pe cercetări pentru a descoperi detalii elaborate – la nivel atomic – privind fotosinteza. Fiecare atom necesar în realizarea fotosintezei a fost plasat într-un loc anume din acest compus. Faptul implică un design și o proiectare precise, dar și o motivație nobilă. 

Un design și o proiectare precise, dar și o motivație nobilă!

Să se fi petrecut pur și simplu din întâmplare, incidental, cu miliarde de ani în urmă, sau e dovada clară a unui scop clar și a unui plan precis? „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;” (Romani 1:20)

[i] „Deep within spinach leaves, vibrations enhance efficiency of photosynthesis”, în Michigan News. Postat pe unmich.edu, în July 13, 2014, accesat în 17 februarie 2019.

[ii] Howard, V. 2018. „Photosynthesis Originated A Billion Years Earlier Than We Thought, Study Shows”, în Astrobiology Magazine, 7 martie 2018.

[iii] New molecular blueprint advances our understanding of photosynthesis. PhysOrg. Postat pe Phys.org în 15 februarie 2019, accesat în 20 februarie 2019.

Notă:  Având în vedere că materialul de față a fost tradus de o terță parte, Institute for Creation Research nu poate confirma acuratețea detaliilor incluse în traducere. Pentru publicația originală în engleză vizitați www.icr.org.