De unde au apărut fețele?

Animalele nu râd, nu rânjesc, nu-și dau ochii peste cap, nu fac cu ochiul pe furiș ca oamenii. Sute de microexpresii faciale diferite pot exprima gândurile și sentimentele noastre într-o clipită – toate prin intermediul feței umane. Dar chipurile noastre nu se rezumă la a exprima sentimente. În plus, au senzori pentru văz, miros, auz, temperatură și umiditate. De asemenea, țin soarele și praful departe de acești senzori, și ne permit să respirăm, să mâncăm, să vorbim și să cântăm. Fața fiecărei persoane face toate aceste lucruri în timp ce păstrează o fizionomie unică între miliarde de alte fețe. Cum au ajuns fețele noastre uimitoare în acest punct?

O echipă de la Arizona State University (ASU), din cadrul Institute of Human Origins („Institutul originilor umane) a emis speculații privind modul în care trăsăturile distincte ale fețelor omenești au evoluat de la fețele maimuțelor.ⁱ Termenii lor aparent științifici au mascat eșecul de a înfrunta câțiva factori pe care ar fi trebuit să îi includă în concluzia lor.

Echipa a fost nevoită să-și imagineze cum ar fi putut procesele naturale să transforme fețele cimpanzeilor în chipurile oamenilor. Nu pare mare lucru până când cineva începe să enumere multe diferențe dintre noi și maimuțe. Redăm mai jos câteva trăsături ale feței pentru care darwiniștii au nevoie de selecție naturală și mutații care să se realizeze perfect în doar câteva milioane de ani:

• 20 de mușchi. Oamenii au cu aproximativ 20 de mușchi mai mult decât cimpanzeii moderniⁱⁱ Combinate, contracțiile mușchilor creează o comunicare abundentă.
• Piele netedă. Chiar și bărbații cu bărbi dese au pielea netedă în locuri unde maimuțele au fețe păroase.
• Sprâncene. Uită-te cu atenție – maimuțele nu au sprâncene definite.
• Scleră (albul ochiului) vizibilă. Doar ochii oamenilor au membrana de culoare albă vizibilă într-o asemenea măsură încât putem comunica numai prin mișcările ochilor.
• Puntea nazală. Maimuțele nu au un asemenea os al nasului.
• Urechi mai mici. Urechile oamenilor sunt mai mici decât ale maimuțelor.
• Obraji poziționați mai jos. Distanța dintre dinți și obraji e mai mică la oameni decât la primate.
• Buze. Gurile închise ale maimuțelor ascund acel țesut moale și roșu pe care buzele oamenilor îl afișează constant.

Mult noroc în restructurarea acestor elemente de biologie, având la dispoziție nici mai mult, nici mai puțin decât o serie de mutații la întâmplare. Și am vorbit doar despre diferențele faciale.

Complet nepăsători de faptul că niciun om de știință nu a văzut selecția naturală făurind o singură trăsătură de acest tip – să nu mai vorbim de ceva precum întreaga listă înșirată aici – cei de la ASU News au scris „Schimbările maxilarului, dinților și feței au corespuns transformărilor din dietă și comportamentul de hrănire”.ⁱⁱⁱ

Cu alte cuvinte, trăsăturile faciale ale strămoșilor noștri s-ar fi schimbat cel puțin în parte drept răspuns la ce mâncau. Chiar și azi, fețele oamenilor arată diferit când consumăm alimente crude și neprocesate. Dar acest lucru se întâmplă când senzorii înnăscuți detectează presiuni intense provocate de mestecat și sistemele interne interpretează acel stre, activând apoi creșterea osului mandibulei și a mușchilor în timpul dezvoltării din copilărie. Majoritatea dintre noi ne procesăm mâncarea cu mâna măcar parțial, prin urmare avem guri mai mici. Aceste ajustări nu au nimic a face cu evoluția ci sunt total dependente de un design ingenios și adaptabil.

Nicio măsurătoare a fețelor din trecut nu documentează această trecere speculativă a cercetătorilor de la om la maimuță. În locul științei, se bazează pe o credință oarbă în dogme evoluționare precum cea exprimată de paleaontropologul ASU, William Kimbel, care a afirmat „Suntem un produs al trecutului nostru”.

Speculațiile neștiințifice – oricât de populare ar fi – nu ar trebui să substituie niciodată știința observabilă și repetabilă. Ce experimente afirmă evoluția de la maimuță la om? Din acest punct de vedere, până acum nicio știință nu contrazice cuvintele lui Isus, care a spus: „Însă, de la începutul creației, Dumnezeu i-a făcut bărbat și femeie”... cu fețe umane, expresive, chiar de la început.^iv

• Fețele animalelor nu sunt nici pe departe la fel de expresive precum chipurile oamenilor.
• Nici măcar cimpanzeii nu prezintă același mod în care ochii, gura, fruntea și obrajii noștri transmit informații.
• Dumnezeu le-a dat oamenilor abilitatea de a exprima o gamă largă de emoții – de la cea mai profundă tristețe la cea mai mare bucurie – printr-o simplă privire.
• Modul în care fețele noastre au fost proiectate să reflecte detalii indică nevoia existenței unui Designer adevărat.

i. Russ, J.„The history of humanity is in your face.”, Arizona State University News, publicat pe on iho.asu.edu în 15 aprilie 2019, accesat în 3 mai 2019.

ii. Gregory, W. K., ed. 1950, The Anatomy of the Gorilla. The studies of Henry Cushier Raven, and contributions by William B. Atkinson and others.A collaborative work of the American Museum of Natural History and Columbia University. New York: Columbia University Press, 17.

iii. Thomas, B. „Human Jawbone Size Reflects Diet, Not Just Lineage”, Creation Science Update, publicat pe ICR.org în 3 ianuarie 2012, accesat în 20 mai 2019.

iv. Marcu 10:6

Sursa: ICR