Pesterile - Cel mai mare spectacol de sub pamant

O expoziție extraordinară a gloriei Creatorului are loc câte douăzeci și patru de ore în fiecare zi a săptămânii, dar puțini oameni reușesc să vadă asta. În primul rând trebuie să fii dispus să te afunzi în totalitate în întuneric, în funingine și să te implici în alte lucruri extreme.

Lumea este plină de lucruri spectaculose. Peșteri, cum ar fi Camera Mare din Carsbad sau pasajele interminabile de la Mammoth Cave, la care se poate ajunge ușor, atrag milioane de vizitatori pasionați în fiecare an. Dar a vizita una dintre aceste peșteri nu este acelaşi lucru ca și speologia.

Speologia înseamnă să te murdărești, să te strecori prin găuri sau să cobori pe coardă pe stânci pentru a ajunge la locurile izolate, care e greu să le atingi cu piciorul. Abătându-te de la calea bătătorită - și purtând echipamentul adecvat - te poți bucura de comori care sunt rar văzute.

Fiind atât credincios cât și aventurier, mă aștept să văd dovezi ale Creatorului oriunde privesc. Iov a observat următorul lucru: "Vorbește pământului și el te va învăța... că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri" (Iov 12: 8-9). Fiecare ac din peșteră și fiecare floare de gips vorbesc despre lucrarea minunată a lui Dumnezeu.

Speologie extremă în Peșterile Cumberland

Recent am avut oportunitatea de a explora Peșterile Caverns din Tennessee în timp ce se filma filmul Speologie extremă. S-a dovedit că această experienţă a fost cu adevărat extremă. Ne-am târât pe burtă prin acele pasaje înguste care erau prea joase pentru a sta chiar şi pe genunchi. Imediat după aceea pasajul s-a deschis in camere de peste 15 metri înălțime, în care am putut vedea câteva dintre cele mai spectaculoase formațiuni pe care le-am văzut vreodată.

Pentru a ajunge în unele dintre camere a trebuit să ne cățărăm peste câmpuri de roci alunecoase și bolovani care stăteau să cadă. Colapsul se produce în urma apei, care a inundat acea peșteră adâncă iar apoi s-a scurs. Fără ca presiunea apei să mai existe și să mențină acele roci la locul lor, ele încep să cadă și formează un câmp de roci.

Pentru moment, m-am simțit de parcă aș fi călătorit spre centrul pământului. Ghidul nostru, Robby Black, ne-a menționat la un moment dat că eram la peste 3 kilometri adâncime în interiorul muntelui, și că suprafața era de peste 122 de metri înălțime.

Unii dintre noi au văzut anumite părți la care ne așteptam. Și chiar am filmat porțiuni care nu au mai fost filmate niciodată. (Și acest lucru comunică ceva, de vreme ce această peșteră a fost locul în care s-a filmat un thriller, intitulat What Waits Below!)

Ce forță a sculptat aceste minuni?

Pe măsură ce mă luptam printre acele cotituri întortocheate m-am întrebat ce forță masivă a doborât acele straturi de roci și apoi le-a dizolvat. Milioane de tone de roci au dispărut.

De exemplu, plafonul sălii de la Muntele Regelui are 43 de metri înălțime și se extinde pe 180 de metri. Acest spațiu este suficient pentru a găzdui două jocuri de fotbal american deodată.

Evoluționiștii au spus de mult că s-au format pe parcursul a sute de mii, sau chiar de milioane de ani în timp ce apa a picurat încet prin acel sistem. Ghidurile școlare seculare încă mai susțin că un fluviu a ajutat la sculptarea Peșterilelor Cumberland. În prezent un râu mic se varsă în peșteră, formând în Camera Cascadei o cascadă subterană de 18 metri înălțime.

Dar geologii seculari au început să suspecteze că au avut loc niște evenimente catastrofale care nu se compară cu ceea ce vedem în zilele noastre.

Prietenul și colegul meu, doctorul îm geologie Andrew Snelling, a explicat că Potopul lui Noe a cauzat depuneri ale straturilor de calcar moale. Acest lucru explică de ce vedem în plafoanele peșterii miliarde de fosile de scoici și de alte creaturi marine.

Dr. Snelling spune de asemenea că cele mai multe peșteri probabil au fost sculptate la sfârșitul anului în care a avut loc potopul și puțin după aceea. Continentele au rămas o vreme saturate de apă până ce apa s-a retras din nou în oceane. Descoperirile recente indică faptul că apă caldă și cu un conținut mare de aciditate a țâșnit, curgând rapid, din bazinul subteran al pânzei freatice și a sculptat astfel multe peșteri, practic peste noapte.

Deci acest eveniment a avut loc cu câteva mii de ani în urmă și explică de ce colapsul nu a avut loc recent (adică acele câmpuri în care s-au prăbușit bolovani). Acestea s-au fixat cu mulți ani în urmă.

Picătură cu picătură

Curând după ce s-au format, peșterile au fost umplute de minunății noi. Pe măsură ce am reușit să strabatem câteva pasaje, pereții și pasajele erau decorate cu sute de stalactite și stalagmite. Acestea s-au format din calcitul adus de apă printre crăpăturile și porii rocilor. Când apa se evaporă lasă în urma ei minerale Lactee.

Odată cu trecerea timpului multe dintre stalactite și stalagmite au crescut laolaltă formând coloane. Unele dintre ele erau de peste 9 metrii înâlțime și aveau circumferința de peste 18 metri! Deci cum au avut timp să se formeze după Potop?

Datorită experimentelor știm că ele se pot forma repede - în zeci sau sute de ani. Măsurătorile au demonstrat că ele cresc cu câte 2,5 centimetri pe an. Rata depunerilor depinde de cantitatea de apă și de minerale care pătrunde în peșteră. Deoarece la sfârșitul Potopului straturile de roci erau încă îmbibate cu o multitudine de substanțe chimice, aduse de apa care curgea cu putere printre crăpături și pori, aceasta a dus la o creștere rapidă a acestor formațiuni (mult mai rapid decât 2,5 centimetri pe an). Nu este nevoie de milioane de ani.

Minuni delicate - formate recent și conservate

Peșterile sunt pline de minuni delicate. Palatul de Cristal arata ca o peșteră de gheață, cu gips și cuarț care srălucesc asemenea unui tărâm de basm în mijlocul iernii. O asemenea frumusețe este în totalitate șocantă după ce a trebuit să te târăști prin pasaje afundate în beznă.

Nu voi uita niciodată "florile" de gips pe care le-am văzut într-unul dintre pasaje. Ele s-au format din sulfat de calciu. Ai impresia că te uiți la o floare reală. Peșterile Cumberland au una dintre cele mai bune expoziții de flori de gips din SUA.

O altă formațiune uimitoare a fost peștera acelor. Acestea arată ca sticla. Unele dintre ele au 70 de centimetri lungime. Datorită propriei greutăți, multe dintre ele se desprind de pe pereți și tavane, construind un covor de ace fragile pe podeaua peșterii.

Pentru mine, ca și creaționist, cel mai interesant lucru este faptul că aceste giuvaere sunt atât de delicate încât puțini oameni au permisiunea de a le vizita. Cum supraviețuiesc astfel de lucruri delicate dacă pământul este vechi și într-o permanentă schimbare?

O simplă joacă

Aventurile noastre ne-au purtat într-un loc cu o formațiune numită slănina peșterii. Arăta astfel pe o parte dar era transparentă. Dacă aș fi aprins o lanternă aș fi văzut lumina pe partea cealaltă. M-am amuzat gustând slănina peșterii dar nu aș recomanda-o pentru micul dejun!

Echipa noastră a mai constatat că pe borduri și pe stânci crește un păr fin. Ai putea să îl muți doar suflându-l încet. El este o altă formă fascinantă de gips.

Pe măsură ce am intrat într-o altă cameră, lanternele noastre au adus la lumină o altă minunăție numită popcorn. Acesta a fost cauzat de presiunea apei care s-a strecurat prin porii blocați ai rocilor.

Multe alte formațiuni uimitoare ne-au întâmpinat în Peșterile Cumberland printre care paie, ca și cele folosite pentru suc, draperii, perdele și crustă de gips care arată ca și nisipul. Toate acestea mărturisesc depsre dragostea și înțelepciunea permanentă a Creatorului, de vreme ce, după Potop, El a umplut din nou pământul de minunății.

Buddy Davis este un vorbitor apreciat la AiG, în special în privința copiilor. El călătorește considerabil de mult, conducând workshop-uri pentru copii în care îi învață cum să își apere credința. El este atât un muzician de renume și un "paleo-artist" cât și un aventurier care a efectuat expediții în Alaska și Turcia.

Preluat și tradus cu permisiune de pe Answers in Genesis