Cerul declara - 2 - Provocări aduse Big Bang-ului

Singurul lucru pe care Big Bangul ar avea menirea să-l explice, nu îl explică de fapt. Este vorba de apariția și extinderea universului. De unde a apărut energia? Ce a declanșat Big Bangul?

Modelul Big Bang s-a schimbat mult de-a lungul ultimelor decenii, dar se presupune că a fost adevărat tot timpul. În acest context, "adevărat" înseamnă "singura teorie pe care o credem".

Teoria Big Bang este o încercare laică de a explica originea și evoluția ulterioară a universului. A fost inventată pentru a explica existența universului fără un creator. Informațiile se potrivesc cu interpretarea teistă și cu cea non-teistă.

Teoria Big Bangului nu corespunde cu Scriptura. Modelul biblic diferă de Big Bang prin intervenția directă a lui Dumnezeu. Are în comun cu acesta apariția subită a universului. Nu exista nimic, apoi a apărut universul.

Teoria Big Bangului e ideea răspândită în rândul savanților cu privire la originea universului. Minoritatea care neagă Big Bangul și crede în creația recentă a lui Dumnezeu, așa cum e prezentată în Biblie, este ridiculizată. Credința în supranatural este considerată a fi un mit al creației. Înainte de a compara cele două idei, să examinăm Big Bangul.

CAPITOLUL 1 - CE ESTE BIG BANGUL?

Big Bangul este o apariție subită a materiei, a energiei, a spațiului și a timpului acum vreo 13.8 miliarde de ani. Conform celei mai răspândite versiuni a Big Bangului, în cadrul unui hiperspațiu, spațiul în care ne aflăm noi era de mărimea unei sfere mici.

Ei spun că și universul, spațiul, este strâns într-un punct și că se întinde ca un balon. Suprafața balonului reprezintă cele trei dimensiuni ale universului. Sfera a avut multă energie și a explodat în hiperspațiu. A ajuns într-un stadiu fierbinte și foarte dens, ce se tot extinde de atunci.

Oamenii cred că spațiul și timpul erau deja aici și, la un moment dat, într-un colț al universului, materia a apărut și a început să se întindă în spațiu. Nu este așa. Conform modelului corect, timpul și spațiul au apărut odată cu materia și energia.

Conform teoriei Big Bang, spațiul este 4D, cu un centru care nu poate fi perceput de noi. Noi putem percepe doar suprafața hipersferei. Ei afirmă că Big Bangul nu are un centru.

Faptul că oamenii întreabă unde a avut loc Big Bangul dovedește concepția greșită asupra subiectului. A avut loc aici, acolo, pretutindeni. Toate erau mai apropiate atunci. Toate erau în același punct. E greu de înțeles.

Pe această sferă, care se întinde, galaxiile se îndepărtează. Lumina din ea se întinde pe suprafața acestei sfere. Această sferă este spațiul nostru tridimensional.

Conform acelei opinii, universul ar avea un centru, însă susținătorii Big Bangului văd altfel lucrurile. N-am percepe hiperspațiul în interiorul sferei și nici în afara ei. Putem percepe doar suprafața, iar aceasta devine tot mai mare.

Conform teoriei Big Bang, lumina se întinde și se deplasează spre roșu. Căldura inițială a Big Bangului s-a deplasat spre roșu, reducându-se la microunde.

Big Bangul nu acoperă ultimele părți ale procesului, cum ar fi originea sistemului solar. Originile sale cosmice sunt foarte importante pentru noi, însă, pe scală largă, nu fac parte din modelul Big Bang.

Teoria Big Bang e o încercare laică de a explica originea și evoluția universului. Este un model al naturalismului. Mulți nu înțeleg asta. Ei se întreabă dacă asta a fost metoda folosită de Dumnezeu. Modelul nu a fost inventat cu acest scop, ci ca să explice universul conform naturalismului, fără creator.

Sunt mulți atei care propun și susțin teoria Big Bang și azi. Ei spun că universul a apărut din nimic. Lawrence Krauss a scris o carte intitulată "Universul din nimic". El spune că nu e sigur despre asta, ci explică ce e posibil să se fi întâmplat.

Nu a existat nimic, nici materie, spațiu, timp sau energie, și, deodată, a apărut ceva. Aceasta pare o idee teistă pentru mulți oameni. Asta spune mitul creației, că universul a apărut, fără motiv sau scop. Suntem aici, nu-i așa? Deci a avut loc.

Nu cred că modelul e adevărat, dar trebuie să îl înțelegem ca să-l putem critica corect. Așa se uită ei la el. Nu este un model monolitic bine testat și bine definit, nici nu a fost stabil de-a lungul anilor.

Modelul Big Bang s-a schimbat mult în ultimele două decenii, dar se presupune că a fost mereu adevărat. Dacă modelul considerat adevărat cândva nu mai e valabil, câteva părți importante cel puțin, și ne spun că versiunea actuală este cea adevărată, cum mai putem crede asta? Ei ne spun că aceasta e versiunea în care cred în prezent.

Filozofii din antichitate numeau asta cauza fără cauză. Ei spuneau despre Dumnezeu că era cauza fără cauză, iar acum Big Bangul e în această categorie. Aceasta e premisa, ipoteza, perspectiva lor.

Dacă ei încep cu asta, nu mă surprinde concluzia finală. Programele științifice, emisiunile TV prezintă teoriile savanților drept adevărate. De fapt, este vorba doar de teoriile unor savanți. Ideea că la început nu a fost nimic și apoi a fost ceva este și o perspectivă biblică.

Însă există și un motiv. Ni se spune că am fost creați prin voia și pentru slava lui Dumnezeu. Orice idee științifică despre origini începe cu ipoteze de bază, care sunt întrețesute cu perspectiva fiecăruia.

Care sunt ipotezele de bază ale Big Bangului?

CAPITOLUL 2 - IPOTEZELE DE BAZĂ ALE BIG BANGULUI

Teoria Big Bang presupune că universul este uniform, că dispune de aceleași proporții peste tot. Asta ține de distribuția masei și de legile fizice. Se zice că e izotrop, că are aceleași proprietăți în fiecare direcție.

Există dovezi ce arată că aceste ipoteze nu sunt adevărate. Una este faptul că universul e alcătuit din grupări. Materia se grupează în planete, stele, galaxii și filamente galactice, iar filamentele formează universul.

Ipoteza a fost mereu că el se grupează local, dar, în ansamblu, se netezește. Nu există, însă, nicio dovadă în această privință. Prin telescoapele și observatoarele moderne, am depășit mult limitele și vedem că tot universul este compus din grupări.

Acum câțiva ani, s-a descoperit că, în semnalele radio din sursele îndepărtate, există o anumită polarizare. E ca și cum spațiul ar avea o anume proprietate într-o direcție, pe care nu o are în altă direcție.

Nimeni nu știa ce să creadă, însă interpretarea cea mai clară e acea că universul nu este izotrop. Dacă nu este uniform și izotrop, trebuie explicate instabilitatea și anizotropia, fapt ce nu este fezabil.

Aceste două ipoteze pot fi adevărate sau nu. Sunt niște ipoteze cu care începem. Se crede că există o conservare a materiei și a energiei, că, odată cu Big Bangul, material și energia au rămas constante.

Ei mai presupun că relativitatea generală este teoria corectă care descrie funcționarea gravitației.

Acelea sunt doar patru mari ipoteze. Dacă oricare dintre ele e incorectă, atunci periclitează veridicitatea modelului.

Odată cu răspândirea Big Bangului în secolul trecut, creștinii au început să adopte aceste idei laice, îndepărtându-se de ideea creării lumii în șase zile. Este Big Bangul o metodă de încredere prin care Dumnezeu ar fi putut crea universul?

CAPITOLUL 3 - A FOLOSIT OARE DUMNEZEU BIG BANGUL?

Dumnezeu poate face ce vrea. Întrebarea este ce a făcut și ce ne-a spus că a făcut. Teoria Big Bang, care zice că Pământul s-a format acum patru miliarde și jumătate de ani, nu se potrivește cu relatarea creației din Scriptură.

Nu putem sincroniza teoria cu ce spune Biblia. Dumnezeu nu a folosit Big Bangul pentru că ne-a spus cum a creat universul, iar ordinea din Big Bang diferă de ordinea din Geneza 1.

Perioada de timp din Geneza 1 diferă de perioada propusă de ei. Relatarea dată de Dumnezeu nu se potrivește cu Big Bangul. Se crede că Îl limităm pe Dumnezeu când spunem că n-ar fi putut face așa ceva. Nu e chiar așa. Îl limităm la ce ne-a dezvăluit El.

El ne-a specificat doar câteva lucruri în Geneza, nu ne-a spus totul. Ne spune că a creat în șase zile obișnuite. Cred că motivele contextuale sunt destul de puternice.

De exemplu, Big Bangul începe în lumină, însă Pământul și universul încep în întuneric, în Geneza 1:1. De abia în Geneza 1:5 apare lumina. Acesta este un exemplu pentru ordinea diferită a evenimentelor.

Big Bangul nu este o realitate. El conține multe probleme. Există mulți savanți laici care nu îl acceptă, nu cred în el. Dacă interpretezi Scriptura prin prisma consensului la care a ajuns comunitatea științifică, ce se întâmplă când îl schimbă? Ce vei face dacă, sau când, comunitatea va zice că nu mai crede în Big Bang ci preferă o idee nouă?

Unde vei ajunge dacă accepți ideea doar fiindcă vine de la savanți și fiindcă ești intimidat de subiect ?

Unii au ajuns să se îndoiască de credința lor pentru că și-au clădit-o pe o fundație greșită. Noi trebuie să ne încredem în ce spune Biblia. Dacă crezi că existăm datorită evoluției, atunci trebuie să negi ceva ce ne-a dezvăluit Dumnezeu.

E la fel în cazul universului. La început a fost creat Pământul, nu stelele. Big Bangul nu a existat așa cum e interpretat azi. E clar că nu se potrivește cu Scriptura, și cei care vor să-l potrivească ajung să reinterpreteze Biblia. Ei nu reinterpretează niciodată Big Bangul, în schimb. Astfel, ei pun știința înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este aici, iar știința e deasupra Lui. Sau Biblia e aici și știința e deasupra ei, reinterpretând mesajul ei. În realitate, Biblia ar trebui să interpreteze știința. Ca și creștin, trebuie să-mi clădesc viața și credința pe ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Asta nu e valabil doar în domeniul moral și etic, ci și în domeniul științific. Totul trebuie să se supună Lui.

Isus Hristos a spus, în Marcu 10:6: "Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască." El spune că omenirea a existat de la începutul universului, și nu de 4.14 miliarde de ani.

Big Bangul nu are ce căuta în Scriptură. Oamenii procedează așa pentru că sunt intimidați. Aceasta este baza științei. Departamentele universităților spun că așa stau lucrurile. Oamenii nu știu altceva și există multă presiune când intelectualii spun că Big Bangul este adevărat.

Cultura noastră tinde să promoveze afirmațiile savanților laici, iar noi trebuie să le acceptăm și să reinterpretăm Scriptura ca atare. Înțeleg tentația. E ușor să ne lăsăm duși de val. Însă, eu nu văd nicio diferență între reinterpretarea capitolelor 1 și 2 din Geneza și reinterpretarea pasajului din Isaia despre nașterea din fecioară, sau a Evangheliilor, care vorbesc despre învierea lui Isus. Este același lucru.

Mulți dintre ei continuă să caute aprobarea profesorilor atei. Trebuie să fii abordat de ei ca să iei note mari, iar mulți sunt atei care insistă cu această mentalitate sceptică. Chiar și după absolvirea facultății, ei continuă să caute aprobarea. Ei au pus scepticii mai presus decât Scriptura. Autoritatea pe care o ascultă este formată din atei.

Ei spun că aceștia sunt genii care pot trimite oamenii pe Lună. Trebuie să îi respectăm pe acești oameni. Când un savant începe, însă, să speculeze despre trecut, nu dispune de mai multe informații decât altcineva. Nimeni n-a fost prezent la crearea universului, doar Dumnezeu.

Când un savant face speculații cu privire la trecut, și-a părăsit domeniul de specialitate. Domeniul său de specialitate este modul funcționării universului în prezent, știința operațională. Astfel, oamenii nu ar trebui să se lase intimidați.

Poate să greșească marea majoritate a savanților? Cu ce drept putem să obiectăm așa ceva?

E vorba de o mare organizație mondială. Dar trebuie să o facem. Chiar dacă creaționiștii sunt în minoritate, însă nu sunt sigur că e așa, cred că tendințele savanților moderni trebuie obiectate. Dumnezeu ne-a chemat să mergem împotriva curentului. Ne-a chemat să fim diferiți, să ne distingem în lume și să ne bazăm pe Cuvântul Său.

În calitate de astrofizician, vă pot spune că nu trebuie să vă lăsați intimidați. Dovezile se potrivesc cu creația. Nu există niciun motiv să vă compromiteți cu teoria Big Bangului sau cea a miliardelor de ani.

Modelul biblic diferă de Big Bang pentru că Dumnezeu intervine în mod direct. Modelul Big Bang trebuie să justifice tot ce vedem, fără o intervenție divină sau ceva din afara proceselor naturale.

Există probleme filozofice, pentru că legile naturii nu pot explica proveniența naturii. Dumnezeu există în afara lumii, înaintea formării lumii, în afara timpului... El a creat lumea.

La început, a creat cerurile și pământul. Nu știu exact ce implică asta. Cred că implică material și energia din univers. În următoarele cinci zile, are loc formarea Pământului. El face lumina, separă lumina de întuneric, separă apele dedesubt și deasupra, adaugă uscatul și plantele...

El lucrează cu universul. Universul creat inițial de Dumnezeu a fost diferit de cel din zilele noastre. El a făcut anumite lucruri pe care azi nu le face. El a chemat lucrurile care nu erau, ceea ce nu mai face în prezent.

Are, totuși, în comun cu Big Bangul apariția subită a lucrurilor. Nu a existat nimic, apoi a apărut ceva. Ambele teorii cred asta. Vedem, în relatarea creației, că Dumnezeu direcționează zilnic evenimentele din lume.

Cum a început ideea Big Bangului? Cine a sugerat ideea pentru prima dată și de ce?

CAPITOLUL 4 - DE CE S-A PROPUS BIG BANGUL?

Această idee datează din anii 1920. Edwin Hubble, de care mulți au auzit, a descoperit că universul se extinde. În general, obiectele cosmice se deplasează spre roșu. Există câteva ce se deplasează spre albastru, care vin spre noi. În general, galaxiile, la scară largă, se îndepărtează de noi. Se îndepărtează tot mai mult.

Acest fapt se bazează pe rezultatele relativității generale, o teorie modernă a gravității. Ea susține că universul se extinde sau se contractă. Nu ne putem da seama după calcule, ci trebuie să studiem universul. Exact așa a făcut Hubble.

Hubble a înțeles că sunt două moduri de a vedea situația. Putem zice că suntem în centrul unui univers ce se extinde, sau că universul este așa, indiferent unde suntem în el.

Putem afla care teorie este adevărată doar mergând într-o altă locație în univers și să facem observații, dar nu putem face asta. Toate observațiile noastre le facem din sistemul nostru solar și, în mare parte, de pe Pământ sau din orbita sa.

Hubble a trebuit să aleagă și a spus într-un mod clar că o locație preferată ar fi intolerabilă. De ce? Pentru că sugerează că suntem deosebiți, fapt ce implică existența unui Dumnezeu, a unui creator.

De ce ne aflăm într-un loc deosebit, în centrul unui univers aflat în expansiune?

Hubble a spus că asta este intolerabil, că trebuie să interpretăm universul în așa fel încât, indiferent unde ne-am afla, am vedea că totul se îndepărtează de noi, așa cum vedem de pe Pământ.

Trebuie să faci acea presupunere înainte de a aplica relativitatea și înainte de a face calculele pentru a crea un model. Acea ipoteză este fundamentală.

Hubble a spus că nu îi plac implicațiile faptului că ne aflăm în centru, așa că va presupune că nu este așa. Singurul mod de a face asta e să spunem că nu există niciun centru.

În centrul modelului Big Bang și în calculele făcute pe baza modelului, ipoteza trebuia făcută de la început. Mulți nu înțeleg asta. Există o ipoteză non-teistă în centrul modelului Big Bang, însă este doar o ipoteză.

Informațiile se potrivesc atât cu interpretarea teistă, cât și cu cea non-teistă, însă cea din urmă este promovată în prezent de savanți.

Odată ce s-a propus ideea Big Bangului, întrebarea următoare a fost: de unde a apărut energia pentru a-l produce?

CAPITOLUL 5 - DE UNDE A VENIT ENERGIA?

Laicii nu pot răspunde la această întrebare. Nu au un răspuns bun. O idee recentă este că a venit dintr-un univers precedent. Aceasta se numește ideea multiversului, care devine tot mai populară, pentru că nu se poate explica originea universului.

Singurul lucru pe care Big Bangul ar avea menirea să-l explice, nu îl explică, de fapt. Cum a ajuns universul acolo și de ce se extinde? De unde a venit energia? Ce a declanșat Big Bangul?

Ei vorbesc acum despre o fluctuație cuantică dintr-un alt univers. Fluctuația cuantică înseamnă că particulele pot ieși din spațiu-timp și apoi pot să dispară înapoi în spațiu-timp.

Nu este o creație din nimic pentru că există deja spațiu-timp, care e ceva, deși noi credem că este doar un gol. Nu este așa, fiindcă poate fi măsurat și are volum.

Ei afirmă că universul nostru a apărut dintr-un alt univers, prin fluctuație cuantică, și s-ar putea ca universul nostru să producă alte universuri într-un multivers gigant.

Aceste afirmații nu pot fi testate, astfel nu au valoare științifică. Numai Dumnezeu ne poate da astfel de informații, însă El nu a făcut-o.

Am citit Cuvântul Său de la început până la capăt, dar El nu ne spune nimic despre aceste universuri. Este doar un avânt al imaginației ca să acopere faptul că Big Bangul nu explică originea universului.

Principiul fundamental în fizică este conservarea energiei. La un curs de fizică, când rezolvați probleme, întâi presupuneți că conservarea energiei este adevărată, apoi scrieți o ecuație și găsiți soluția.

Conform teoriei Big Bang, totul a venit din nimic. Aceasta este încălcarea primei legi a conservării energiei. Ei spun că nu e chiar așa fiindcă totul este nimic. Cum adică?

Majoritatea cosmologilor seculari prezintă universul așa încât materia și energia să reprezinte un număr pozitiv. Adunați-le pe toate și veți obține un număr mare. Apoi arătați cum materia și energia sunt distribuite în univers și puteți prezenta energia gravitațională ca fiind negativă.

Ei procedează în așa fel încât valoarea pozitivă plus cea negativă este egal cu zero. Asta e dovada lor.

Nu este o încălcare a conservării energiei pentru că nu s-a creat nimic. Nimicul a creat totul, dar totul este nimic, deci nu e nicio problemă.

Stați puțin! Să vorbim despre altceva. Iată cum funcționează toate astea în lumea reală. În lumea reală, nu au loc divergențe spontane între energia pozitivă și cea negativă fără a extinde energia pentru a o forța să facă asta.

Universul nu are surse externe de energie pentru că, prin definiție, nu există altceva în afara lui. Astfel, universul nu se poate diverge spontan în diferite energii, fără încălcarea unei alte legi a fizicii. Pentru a evita consecințele încălcării unei legi a fizicii, se încalcă o altă lege fundamentală.

Big Bangul are probleme serioase de la început. O așa-zisă dovadă principală a teoriei Big Bangului este radiația cosmică de fond, despre care savanții laici cred că sunt rămășițe de radiații rămase de la începutul universului.

CAPITOLUL 6 - DE CE EXISTĂ RADIAȚIA COSMICĂ DE FOND?

Câțiva astronomi au descoperit, în 1964, ce numim radiația cosmică de fond. E vorba de radiația ce vine din fiecare direcție a spațiului. S-a făcut o predicție în 1948. La câteva sute de mii de ani după începutul universului, după evenimentul numit Big Bang, vom avea parte de radiație, venită din materie și spațiu.

A călătorit miliarde de ani spre noi, iar apoi s-a întins și s-a răcit, ajungând la o temperatură de 3 k, în loc de 3 000 k. Scara Kelvin este o scară absolută, iar 3 k înseamnă câteva grade peste zero. Deci, este foarte rece, dar emite, totuși, multă radiație.

În 1965, când s-a publicat, asta era dovadă a teoriei Big Bang. A fost interpretată ca fiind ultima scânteie a exploziei Big Bang. Acel lucru s-a extins în univers, apoi s-a răcit. Spațiul are o anumită temperatură.

Sugestia mea ar fi că universul trebuie să aibă o anumită temperatură și că temperatura aleasă de Dumnezeu e de 3 k. De ce are această temperatură și nu alta? Creaționismul nu are un răspuns bun. Sunt destule întrebări în ambele părți. Temperatura spațiului nu este adevărul suprem pentru a dovedi teoria Big Bang.Pur și simplu, asta e temperatura spațiului.

În timp ce savanții examinează tot mai profund spațiul, observațiile radiațiilor de fond cosmice au prezentat o provocare numită problema orizontului. Universul vast ar trebui să arate semne de temperatură neuniformă rămase de la Big Bang, însă ce vedem nu se potrivește cu această predicție.

CAPITOLUL 7 - CUM SFIDEAZĂ PROBLEMA ORIZONTULUI BIG BANGUL?

Problema orizontului are de-a face cu faptul că, în această direcție, avem radiația de fond, care ar trebui să dovedească Big Bangul, iar când ne uităm dincolo, vedem că au aceeași temperatură.

Big Bangul spune că universul a fost foarte mic, un punct, apoi s-a extins rapid. Când este mic, temperatura diferă de la un loc la altul. În timp ce universul se extinde, vedem că are aceeași temperatură peste tot.

Radiația cosmică de fond, care indică temperatura, este uniformă peste tot. Radiația de fond de aici ajunge la locația noastră abia acum, după 18.3 miliarde de ani, la fel ca radiația care vine din cealaltă parte.

Aceste două puncte n-au avut niciodată contact, nu din punct de vedere termic cel puțin. Două obiecte au temperatură egală atunci când le apropii. Cel mai cald pierde din căldură și ajung la aceeași temperatură. Spunem că sunt în contact termic. Se ajunge la un echilibru termic.

Aceste puncte diferite, însă, n-au fost în contact termic. O parte a universului, care se îndreaptă spre o direcție, nu poate fi conectată cu o parte ce se îndreaptă în altă direcție. Ele sunt separate, fără vreun contact între ele.

Astfel, ar fi trebuit să apară diferențe de temperatură, a modului în care atomii, gazele sau stelele se formează.

Cum se egalează punctele calde cu punctele reci? Probabil a existat un schimb de energie între ele. Lumina, sau o formă de energie electromagnetică, s-a deplasat de la punctul cald la cel rece pentru a egala temperatura.

Dacă faceți calculele, vedeți că nu a existat destul timp. Nu ar fi fost suficiente nici cele 13.6 miliarde de ani ca lumina să se deplaseze dintr-un punct în altul măcar o dată, darămite de mai multe ori, pentru a se egala temperaturile. Teoria Big Bang are o problemă cu timpul deplasării luminii.

Atunci, ei au încercat să conceapă un plan ca să salveze teoria Big Bang de această dovadă contrară. Inflația cosmică este o încercare de a rezolva problema orizontului. Inflația înseamnă că universul se extinde, apoi, deodată, începe să se extindă mult mai repede, după care devine lentă. Toate sunt rapide, însă inflația e foarte rapidă.

Ideea este că energia poate fi schimbată înainte de inflație. Asta ar putea rezolva sau reduce problema deplasării luminii, dar este doar o poveste, fără dovezi autentice.

În ultima vreme, mulți au abandonat teoria inflației din cauza dificultăților matematice. Mai sunt și tot felul de probleme care nu au o rezolvare încă. Este destul de dificil. Găsim materie în tot universul, însă pare să nu aibă antimaterie.

Toate legile vizibile ale naturii și ale experimentelor științifice ne spun că ar trebui să existe o cantitate egală de antimaterie, dar nu este așa. Aceasta este o mare provocare pentru teoria Big Bang.

CAPITOLUL 8 - PROVOCAREA MATERIEI ȘI ANTIMATERIEI

Când auzim de antimaterie, ne gândim la Star Trek, SF-uri. Literatura științifico-fantastică spune o poveste folosind termeni științifici, inventând poate câteva lucruri, dar antimateria nu a fost inventată.

Se pare că universul este alcătuit din materie obișnuită. Antimateria se produce în acceleratori de particule. Când se ciocnește o bucată de materie obișnuită cu cealaltă, se formează antimateria.

Antimateria este ca și materia, doar că încărcările din particule sunt inversate. Există un antiproton încărcat negative și un pozitron încărcat pozitiv, ca un electron. Este vorba de aceeași materie, însă încărcările sunt inversate.

Ori de câte ori transformăm energia în materie, obținem aceeași cantitate de antimaterie. Este o lege a naturii. Universul este format din particule sau din materii obișnuite.

Dacă ar exista suficientă cantitate de antimaterie în univers, iar antimateria și materia s-ar intersecta, ar avea loc o mare distrugere, însă nu vedem așa ceva. Se pare că universul este dominat de materie. Existența materiei în univers dovedește creaționismul.

Majoritatea colegilor mei laici cred în Big Bang, că universul a fost creat din nimic, printr-o explozie. Se presupune că, inițial, universul a fost fierbinte. A existat energie pură, care s-a transformat în materie, mai târziu, când s-a răcit.

Putem face acest experiment în laborator. Energia se poate transforma în materie. De fiecare dată, însă, vom obține o cantitate egală de antimaterie. Dacă, inițial, universul a fost doar energie și acum, o mare parte din ea s-a transformat în materie, unde este antimateria? Ar trebui să existe o cantitate egală de antimaterie.

Ei nu-și pot imagina un proces ce ar crea doar materie obișnuită. Mai devreme, s-a sugerat că materia și antimateria erau egale, în afară de un mic dezechilibru în favoarea materiei.

Majoritatea materiei și antimateriei s-au distrus reciproc și au produs multă energie, iar ce a rămas, a rămas. Ei s-au felicitat reciproc pentru rezolvarea problemei.

Dar n-au rezolvat-o, de fapt. Au tratat-o superficial doar, micșorând inegalitatea dintre ele, însă tot inegalitate a rămas. Simetria înseamnă lipsa inegalității. Asta cauzează o problemă care a fost definită, dar n-a fost niciodată clarificată sau rezolvată.

După ce Big Bangul s-a domolit și energia pură s-a transformat în materie, se presupune că materia a format galaxiile.

CAPITOLUL 9 - DUBII CU PRIVIRE LA FORMAREA GALAXIILOR ÎN BIG BANG

Cum s-au format galaxiile în Big Bang? Nu prea bine. S-a vorbit mult despre acest subiect și încă mai e învăluit în mister. După părerea mea, ei nu au teorii prea bune.

Conform modelului Big Bang, universul timpuriu a fost o radiație, din care s-a creat hidrogenul și alte elemente. În cele din urmă, materia a început să se adune. Se prăbușesc, apoi încep să se rotească. Apoi stelele se fragmentează și se formează. Încă se mai discută dacă stelele s-au format mai întâi sau galaxiile.

Ni s-a spus că de sus în jos, că galaxiile s-au format mai întâi apoi s-au format stelele odată ce s-au format galaxiile. Există și filozofia de sus în jos, adică stelele s-au format mai întâi și apoi au format galaxiile.

De unde vin galaxiile? Cum s-au format? Nu știu. Adevărul este că nu știm. Nimeni nu a văzut Big Bangul.

În situația pe care am observat-o, presiunea gazului este mereu mai mare decât gravitația. Nu am văzut niciodată cum s-a format o stea, însă se spune că ele se formează. Apoi, unele formează elemente mai grele în miezul lor, prin fuziune nucleară. Când stelele explodează, nu toate, doar unele, acestea împrăștie elementele grele în univers. Din acest motiv, toate stelele conțin urme ale acestor elemente grele.

Apoi unele dintre acele elemente grele se condensează și formează planete în jurul stelei. Planetele telurice tind să se formeze aproape de o stea, iar giganții gazoși mai departe de o stea. Am găsit recent giganți gazoși foarte aproape de stelele lor, astfel aceasta este o problemă pentru opinia laică.

Dacă vă uitați la o galaxie spirală, priveliștea este incredibilă, însă rotația galaxiei pune la îndoială ideea Big Bang.

CAPITOLUL 10 - BIG BANG PUSĂ LA ÎNDOIALĂ DE ROTAȚIA GALAXIILOR

Galaxiile se rotesc în mod diferit. Partea interioară se rotește repede, iar cea exterioară încet. Galaxia se răsucește în sus încontinuu. La fiecare rotație structurile spiralate devin tot mai strânse. Nu pot continua astfel la infinit.

Conform unor estimări, o galaxie se poate roti mai puțin de un miliard de ani înainte să devină de nerecunoscut. Un miliard de ani pot părea mulți ani, și așa este, însă colegii mei laici cred că galaxiile spirale au în jur de 10 miliarde de ani. Însă nu este posibil. Strucura spiralată nu ar rezista.

Există mereu un mijloc de salvare și colegii mei laici spun că există un răspuns. Răspunsul constă în noi brațe spiralate pentru că cele vechi s-au răsucit până au devenit de nerecunoscut. Ei o numesc teoria undelor de densitate.

Ideea este că stelele se formează deodată. Repet, nu am văzut niciodată o stea care să se formeze, astfel ei apelează la o problemă pentru a explica o altă problemă.

Însăși teoria undelor de densitate are o problemă, este vorba de cauza ei. Conform teoriei, nu ar trebui să vedem structuri spiralate aproape de miezul galaxiei, dar le vedem. Galaxia Volburei are o structură spiralată în miez, fapt ce contrazice teoria undelor de densitate.

Cel mai bine e să spui că Dumnezeu a creat galaxiile cu structura spiralată care s-au rotit puțin de-a lungul celor 6000 de ani. Nu este o problemă pentru creație. Este o mare problemă pentru opinia laică. Legile astrofizicii îi ajută pe savanți să înțeleagă cum funcționează universul. Cu cât mai mult studiază Universul cu atât mai mult se pune la îndoială teoria lor cu privire la miliardele de ani. Pentru a salva ideea Big Bangului, ei devin mai creativi când fac predicții.

CAPITOLUL 11 - A SALVA TEORIA BIG BANG CU DISPERARE

Există multe alte moduri în care universul pare să fie reglat cu precizie pentru ca noi să putem fi aici. Chiar și între savanții laici, sunt cosmologi care dezbat această temă. De ce este universul reglat cu atâta precizie?

Se poate spune fiindcă a fost creat de Creator. Fiind laici, din start nu le place această opțiune. În schimb, ei apelează la teoria multiversului.

Universul nostru este unul dintr-o infinitate de universuri. Suntem aici și putem pune astfel de întrebări, fiindcă am nimerit să trăim într-un univers unde există viață.

Există această idee a numărului infinit de universuri, 10 la puterea 500 de universuri. Asta înseamnă 1 urmat de 500 de zerouri. Atâtea universuri există, iar noi am nimerit să trăim în acela care are toate aceste caracteristici minunate și care, în caz contrar, iar părea proiectat.

Însă nu este așa, pentru că avem de unde alege. Marea majoritate dintre universuri nu are organisme vii pentru că nu există condițiile necesare. Sunt probleme cu gravitația, cu lumina. Sunt condiții diferite în fiecare dintre ele. Doar universul nostru are parte de un proces de filtrare. Nu am accepta astfel de explicații în alte domenii ale vieții.

Cred că a fost filozoful John Lennox care a făcut această precizare. Cum ar fi dacă un criminal ar sta în fața judecătorului și ar spune: "Onorată instanță, știu că s-au găsit urmele mele la locul furtului, și știu că amprentele mele au fost găsite pe pervazul geamului spart, și știu că obiectul furat a fost găsit în posesia mea, dar trăim într-un univers unde toate aceste evenimente improbabile au avut loc în același timp, chiar dacă nu eu sunt făptașul."

De ce acceptăm această teorie doar pentru că așa zic savanții? Acesta nu este un concept științific, ci unul filozofic și teologic. N-aș vrea să plec spre eternitate bazându-mă pe acea idee.

Odată cu apariția unor noi provocări, apar și noi probleme care trebuie rezolvate. Vin cu efecte noi, ajustează modelul și se obține un nou parametru care poate fi modificat după dorință. Acest model nu poate fi oprit.

Indiferent ce se întâmplă, apar observații noi, probleme noi, ele se rezolvă prin introducerea unui domeniu nou, al unui efect nou, ceva nou care rezolvă problema. Astfel, se rezolvă problema și ei cred că este o teorie solidă. Practic, teoria se modifică în funcție de nevoi, cu toate că nu au fost prezise, pentru că sunt inventate.

Dacă se pot lămuri toate observațiile și problemele noi, cu privire la nenumăratele modificări ale modelului, atunci nu poate fi contestată niciodată. Conform lui Sir Karl Popper, într-o animită măsură, modelul unei teorii științifice trebuie să fie contestabil.

Dacă se modifică încontinuu, nu poate fi contestabil. Modelul sau teoria care explică orice sau totul, de fapt nu explică nimic. Asta nu este știință. Teoria trebuie să fie contestabilă la un moment dat.

Teoria Big Bang continuă să se transforme și să se schimbe. De ce? Fiindcă noi observații și legi științifice contrazic teoria. Trebuie inventate noi idei pentru a o susține. Credibilitatea teoriei Big Bang este nesigură. Chiar și eventualele rezultate ale universului sunt dezbătute de cosmologii laici.

CAPITOLUL 12 - SFÂRȘITUL UNIVERSULUI ÎN BIG BANG

Viitorul universului, conform modelului Big Bang, este sumbru. Au existat mai multe posibilități, s-a spus că universul se va extinde la infinit, se va răci tot mai mult, ajungând la echilibru energetic. Totul devine mai rece, stelele ard, pământul se răcește. La sfârșit, totul devine rece și mort. Este imens, va deveni și mai imens și se va extinde până când totul va deveni rece și întunecat. Nu mai este energie pentru că nu mai are loc schimbul de energie, totul este înghețat. Energia va deveni inutilă. Este o imagine sumbră a viitorului.

Mai este mult până atunci, însă aceasta este soarta finală. Nu vor mai fi stelele, nici Soarele. Planetele vor îngheța. Tot ce e în spațiu, stelele, planetele, vor fi înghețate bocnă. Aceasta este soarta pentru tot, nu se poate evita.

Nu există un alt univers pentru a evita această soartă. Așa se va sfârși totul. Nici colonizarea unei alte planete nu ar avea sens, fiindcă vor pieri. Într-un fel, ce importanță mai are?

Așa cum spune Biblia, dacă creștinismul nu este adevărat, "să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri". Și citează un filozof păgân. Sensul suprem este că nu există sens. Nu există scop. Este interesant, pentru că mulți creștini ajung la un compromis cu privire la Big Bang, când teoria vorbește despre trecut. Ei spun că poate aceasta e metoda cu care Dumnezeu a creat.

Cu privire la viitor, nu sunt de acord cu teoria. Va avea loc o restaurare, un cer nou și un pământ nou. Mulți dintre cei care cred în Big Bang și în Biblie sunt conservatori cu privire la sfârșitul lumii. Ei au înțeles din 2 Petru și din alte versete că va fi un cer nou și un pământ nou, în scurt timp. În mod instant. Va fi un eveniment rapid.

Am întrebat un coleg astronom: Crezi într-un sfârșit rapid și dezastruos al universului și nu crezi într-un început dezastruos și rapid? Este precum sfârșitul cărților. Universul se va sfârși așa cum a început, dar să nu crezi că a fost creat cu miliarde de ani în urmă doar ca să ai o concluzie grozavă.

Nu cred în așa ceva. Cred că în univers există o simetrie perfectă.

CAPITOLUL 13 - DE CE ESTE MAI BUN MODELUL BIBLIC

Cred în modelul biblic pentru că este adevărat. Sunt adept al presupunerilor, pornesc de la presupuneri. Cred că modelul biblic este mai bun decât teoria Big Bang. Modelul biblic nu contrazice fizica fundamentală.

Este istorisirea creației una miraculoasă? Da, dar recunoaște acest fapt în timp ce teoria Big Bang are nevoie de miracole, deși neagă existența miracolelor.

Teoria Big Bang are implicații supranaturale și neagă existența evenimentelor supranaturale. Teoria Big Bang se contrazice din fire în timp ce Biblia este coerentă.

Ajută să cunoști poza de pe bucățile de puzzle când le potrivești. Mentalitatea biblică ne oferă multe indicii și informații cu privire la potrivirea informațiilor științifice.

Unele predicții ale teoriei Big Bang conțin informații cu privire la ce am vedea dacă ne-am uita tot mai departe. S-ar potrivi cu istorisirea creației însă nu și cu teoria Big Bang.

De exemplu, în timp ce ne uităm tot mai departe în spațiu, vedem galaxii îndepărtate și presupunem că putem măsura distanța cu acuratețe.

Dacă ne uităm înapoi în timp, pentru că lumina a avut nevoie de mult timp să ajungă aici conform teoriei Big Bang, cosmologii laici nu s-au așteptat să vadă galaxii așa de departe.

Dacă ne uităm înapoi în timp, vedem etapele precedente ale universului. Conform teoriei inițiale a Big Bangului, stelele și galaxiile se formează timp de miliarde de ani.

Vedem galaxii care se află departe. Conform modelului Big Bang, ele sunt acolo de 500 de milioane de ani de la Big Bang. Conform predicțiilor inițiale au fost nevoie de șapte, opt miliarde de ani pentru formarea unei galaxii.

Ne întoarcem la teoria Big Bang. Repet, dacă interpretăm observațiile din punctul lor de vedere, încă mai există galaxii cât vedem cu ochii. Acest fapt nu se potrivește cu așteptările lor.

Când telescopul spațial Hubble a început să facă poze și am ajuns să vedem imagini din galaxiile îndepărtate, mulți oameni au fost surprinși. Mulți nu credeau că vom putea vedea obiectele aflate așa de departe, însă putem.

Odată cu avansarea tehnologiei, putem să ne uităm înapoi și întâmpinăm probleme reale cu privire la cât de mult se poate modifica modelul Big Bang pentru a se potrivi cu realitatea.

Mulți cred că modelul biblic este expirat față de dovezile științifice din prezent. Big Bangul este prezentat ca fiind un model nou care înlocuiește creația biblică deosebită. Este derutant pentru mulți creștini care nu mai știu ce să creadă despre origini.

CAPITOLUL 14 - RECONCILIEREA ȘTIINȚEI CU BIBLIA

În timp ce comparăm Scriptura cu afirmațiile ocazionale ale savanților care se contrazic, și oamenii spun că trebuie să decidă, trebuie să ținem cont de faptul că dacă ceva atât de fundamental precum prespectiva noastră despre gravitație se poate schimba brusc, atunci afirmațiile științifice sunt haotice.

Este foarte amuzant să citești cărți științifice de acum 50 sau 100 de ani. Le-am citit, și aproape nimic din ce conțin nu mai e adevărat. Faptul că există un consens în prezent, pe care-l cred toți, nu înseamnă că la anul nu va veni cineva cu o idee nouă care să schimbe totul.

"Adevărurile" din prezent își pierd actualitatea în viitor și le înlocuiesc cu un nou înțeles. Cred că provocările se nasc din faptul că Biblia există de o vreme în timp ce știința progresează și este modernă, apar conflicte între teoriile științifice și ce spune Biblia, conform interpretării literale, știința ar trebui să se laude, pentru că aceasta este situația actuală.

Biblia nu vorbește despre Big Bang, nu folosește acel termen. Nu se potrivește cu Scriptura, însă asta este știința modernă. Este prezentul, este revelația de azi a naturii, astfel totul a început conform teoriei Big Bang.

În societatea de azi, mulți savanți susțin că știința depășește Scriptura și trebuie să acceptăm știința. Astfel de legături din prezent cu o ramură a creației, care se numește creația progresivă, care încearcă să se armonizeze cu veșnicia, cu teoria Big Bang, cu strămoșii nonumani și cu tot ce s-a întâmplat în istorie, pentru că așa spune știința, deci trebuie să fie adevărat.

Trebuie să reinterpretăm Scriptura și să acordăm prioritate științei. Teoria revelației duble este foarte populară în ziua de azi, însă este foarte periculoasă. Nu cred că cinstește nici natura nici Scriptura. Totul în știință este haotic. Indiferent de câți savanți cred în ceva azi, totul poate fi dezmințit în ziua următoare.

Scriptura, pe de altă parte, nu s-a schimbat și nici nu se va schimba. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Este sigură. Natura e o revelație minunată a lui Dumnezeu, dar nu este fără cusur, știm puține despre ea. În schimb, Scriptura vorbește clar despre creație și istoria biblică. Mai clar nici nu se putea.

Ambele sunt valoroase, însă teoriile prezente cu privire la natură nu au prioritate asupra Scripturii. Consensul științific este o credință care poate fi respinsă în ziua următoare. Dezbaterea continuă. Predicțiile cu privire la Big Bang continuă să eșueze, iar savanții laici continuă să transforme și să schimbe teoriile.

Însă istorisirea biblică a creației lui Dumnezeu nu s-a schimbat. Predicțiile savanților creaționiști și modelul biblic se potrivesc cu ce găsim noi în univers. Dovezile confirmă că universul a fost creat din nimic în cadrul unui eveniment scurt de un Dumnezeu supranatural, așa cum este descris în istorisirea biblică.

El merită adorația și închinarea noastră, pentru că cerurile spun cu adevărat slava lui Dumnezeu.

Extras din documentarul Cerul declară – partea 2 - Provocări aduse Big Bang-ului, o producție Answers in Genesis, difuzat pe canalul Alfa Omega TV în premieră în noiembrie 2016, în cadrul Lunii creaționiste la Alfa Omega TV. Află mai multe: www.alfaomega.tv/creationism.