Elefantul - Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția

Iată un animal, cel mai mare animal de uscat. Elefanţii pot cântări până la 5 tone. Cu toate că sunt mari, cu siguranţă nu sunt proşti. Elefanţii sunt printre cele mai înţelepte animale.

Sunt două tipuri de elefanţi, cei din Africa şi cei din India. Pentru a-i deosebi, nu trebuie decât să te uiţi la urechi. Elefantul african are urechile mari, iar cel asiatic are urechile mici. Acesta este sistemul lor de aerisire, deoarece ei nu au glande sudoripare. Când se încălzesc şi vor să se răcorească, îşi fac vânt cu urechile. Dumnezeu le-a creat astfel urechile, încât să fie puternic vascularizate. Dacă vă veţi uita vreodată la urechea unui elefant şi veţi privi la venele din spate, veţi vedea că unele sunt groase, chiar de 2,5 cm, pentru ca debitul sanguin să fie cât mai mare. Pot să se răcorească chiar cu 10 grade, într-o perioadă scurtă de timp.

Trompa elefantului, deşi pare ciudată şi neobişnuită, este o unealtă puternică şi uşor adaptabilă pentru a mânca, pentru a se spăla şi pentru a lucra. În primul rând, cu trompa miroase. Are o abilitate nemaipomenită de a mirosi. Cu trompa bea. O umple cu câţiva litri de apă. Trompa are şase grupuri majore de muşchi, dar sunt în jur de 100 000 de unităţi musculare. Elefantul poate să ridice un buştean de 225 kg, dar trompa îi este atât de sensibilă, încât poate să ia cu cea mai mare blândeţe un lucru din mâna unui copil.

Trompa poate cântări până la 135 kg. Deci, avem trompa de 135 kg, fildeşii pot cântări 90 kg fiecare. Deci, are fildeşi de 180 kg, trompa de 135 kg, şi totuşi, craniul este foarte poros. Dumnezeu i-a creat astfel capul, pentru ca, cel puţin, să nu se mai îngrijoreze de un cap greu. Nu ai putea spune că e tare de cap, pentru că este foarte poros. Dumnezeu i-a creat astfel, pentru a compensa mărimea lor.

Dacă vă uitaţi la oasele de la picioarele elefantului, aţi spune că Dumnezeu a făcut o glumă, pentru că elefantul merge pe vârfurile oaselor. Aşa că aveţi acest animal uriaş care merge pe vârfuri. Nu puteţi spune acest lucru doar uitându-vă la tălpi, pentru că are o talpă uriaşă cu ţesuturi fibroase pe care merge.

45 tone înseamnă o greutate mare pe oase, aşa că trebuie să aibă nişte amortizoare puternice între talpa piciorului, care este baza piciorului, şi oasele labei piciorului. Poate să umble foarte silenţios. Tălpile lui sunt construite astfel încât chiar şi dacă o ramură trosneşte sub picioarele lui, sunetul este înăbuşit. Deci, poate merge foarte silenţios.

De multe ori, elefanţii merg de-a lungul cascadelor, a râurilor şi se afundă în noroiul de la mal. Se afundă până la un metru. Poate vă gândiţi că asta poate fi ca o cizmă. Cum vor reuşi să o scoată?

Dumnezeu a făcut picioarele elefantului astfel încât, atunci când începe să se ridice pe picioare, când este înconjurat de mocirlă, noroi, diametrul picioarelor descreşte. Deci, devine un picior şi o talpă mai mică. Astfel, nu are nici o problemă.

Elefanţii trăiesc în grupuri de familii şi sunt nişte părinţi exemplari. Îşi păzesc cu sfinţenie puii, care, la naştere, cântăresc 90 kg. Elefanţii au atât media de viaţă lungă, cât şi o memorie foarte bună.

Unii elefanţi din Africa au fost urmăriţi îndeaproape. Trăiesc până la vârsta de 60, 70 de ani. Atunci când unul dintre ei moare, ceilalţi parcă îi aduc un ultim omagiu. Vor veni şi se vor învârti în jur. Pe feţele lor se citeşte tristeţea. Poate după doi ani, un elefant va reveni în locul unde a murit acel elefant, unde poate mai sunt oasele elefantului mort şi parcă păstrează un moment de reculegere.

Pentru a vedea că ideile au consecinţe, nu trebuie decât să ne uităm la cultura noastră, la ce se învaţă în şcolile noastre, în universităţi. Suntem învăţaţi unele lucruri care nici măcar nu sunt adevărate. Şi se ştie despre ele că nu sunt adevărate.

Sunt imagini, cum ar fi embrionii Heckles, care încă se mai află în manuale. Aceste imagini conţin embrioni de cal, de vacă, de porc, de om, care toţi sunt la fel.

În anul 1884, s-a demonstrat că aceasta este o fraudă, dar acestea încă se mai găsesc în manuale. Şi apoi mai găseşti fluturele Biston betularia. Avem aceşti fluturi care trăiesc pe trunchiul copacilor. Se pare că în timpul revoluţiei industriale, trunchiurile copacilor au fost acoperite de praf şi, dintr-o dată, păsările nu mai văd aceste insecte deschise la culoare. Se amestecă şi acuma le mănâncă pe cele închise la culoare şi aceasta demonstreazăselecţia naturală. Adevărul este că aceasta s-a dovedit a fi un fals.

Acei fluturi nu cresc pe trunchiul copacilor. Nu se aşează pe trunchiul copacilor. Trăiesc în vârful copacilor. Aşa că păsările nu aveau cum să-i mănânce de pe trunchiul copacilor, dacă nici măcar nu se aşează pe trunchiul copacilor. Dar aceste imagini sunt încă în manuale.

De fapt, acest lucru a fost dat publicităţii în 1999. Avem un sistem de inducere în eroare care s-a propagat aici, despre care majoritatea oamenilor nu ştie nimic. Dar sunt câţiva oameni care ştiu. Şi continuă să facă acelaşi lucru.

Când avem oameni asemenea lui Carl Sagan, care spune la televizor: "evoluţionismul nu mai este o teorie, este un fapt demonstrat", aceasta este o inepţie, şi el ştie.

Dar aceasta se numeşte propagandă. Când un erudit, cu diplomă de doctor, se ridică în picioare în faţa lui Ion şi spune că el a demonstrat prin ştiinţă că evoluţia are dreptate, în primul rând el nu vorbeşte despre ştiinţă, pentru că macro-evoluţia nu se poate demonstra cu ştiinţa. Este mai degrabă filozofie. Ideea este că evoluţia nu este un fapt demonstrat.

Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia II - produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste - află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism