Vrăbiile - Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția
Vrăbiile sunt cele mai cunoscute păsări din întreaga lume, dar ca zburătoare, puţine păsări le egalează. Dacă ne uităm la o vrabie care zboară prin aer pare atât de uşor, dar iată că zboară printre pomi sau printre boscheţi cu ţepi şi frunze, dar nu se loveşte niciodată de nimic. Se feresc, zboară, îşi schimbă mereu direcţia şi pot să le spună penelor: aici avem nevoie de nişte îmbunătăţiri.
De exemplu, când zboară normal şi să presupunem că din lateral le prinde un vânt, pot să îşi regleze penele de la aripi chiar cu un grad. Pot să îşi întoarcă aripile. Pot să îşi ridice penele sau să şi le lase în jos. Centrul coordonator se află în creier şi pot să îşi adapteze diferite pene la diferite grade.
Penele sunt dintre cele mai rezistente materiale raportate la greutate, cunoscute de om. Sunt mai puternice decât oţelul. Evoluţia învaţă că penele au rezultat din solzi, deoarece păsările sunt descendentele reptilelor. Pare acesta să fie rezultatul solzilor care nu au muşchi? Care nu au foliculi? Întreaga lucrare se descompune. Aici nu este nici o legătură.
Dacă ar proveni din reptile, v-aţi aştepta ca oasele să fie ca ale reptilelor. Nu seamănă deloc cu oasele reptilelor. Ele au mici săculeţi cu aer în oase. Pot chiar să transporte aer în oasele lor, ca în plămâni. Oasele lor sunt uşoare şi sunt făcute pentru zbor.
Te uiţi la o vrabie, este făcută pentru a zbura. Omul nu a reuşit să se apropie de eficienţa păsărilor în ceea ce priveşte abilitatea de a zbura, nici măcar folosindu-se de avioane sau alte maşini.
Inima este atât de eficientă încât poate să bată de 760 ori pe minut. Ani de zile, imaginaţia şi curiozitatea inginerilor aviatici a fost captată de modelul păsării. Are un sistem digestiv foarte scurt, cu sucuri gastrice foarte concentrate, pentru că dacă pasărea are o greutate prea mare, nu poate zbura. Aşa că trebuie să mănânce şi să digere repede şi să se scape de resturi. Toate acestea trebuie să fie gândite şi înţelese prin prisma alcătuirii păsării.
Un alt lucru interesant la vrăbii şi la păsări este "pielea de cloşcă". Când sunt pe cale de a-şi depune ouăle, Dumnezeu le-a creat astfel încât să nu trebuiască să ducă cu ele greutatea în plus a ouălor, în timp ce zboară. În zona pieptului, au nişte pene care încep să cadă şi pe acestea le vor folosi pentru a-şi face cuibul. Acolo, pielea va rămâne golaşă, şi piele aceea este extraordinară, deoarece vasele de sânge din piele se multiplică. Se multiplică cam de şapte ori decât normalul. Devin de cinci ori mai mari şi când pielea aceea atinge ouăle, are loc, oarecum o comunicare de la ou prin "pielea de cloşcă", la creierul păsării.
Şi s-ar putea să spună: "Ouăle de aici, de jos, sunt prea calde." Atunci pasărea se va ridica de pe ouă pentru un timp. Sau s-ar putea să spună: "Suntem prea hidratate". Şi sunt alte modalităţi prin care pasărea se ocupă de asta. Această comunicare are loc prin acea "piele de cloşcă".
Pinguinii îşi incubează ouăle deasupra picioarelor. Îşi pun oul pe picioare, ca să-l ferească de zăpadă şi de gheaţă şi pun peste ou o bucată de piele de pe burtă şi pene şi îl izolează complet deasupra piciorului.
Dar menţinerea temperaturii sub un control direct este un mecanism foarte sofisticat, pentru dezvoltarea embrionului din ou. Cum să fi evoluat, dacă acestea nu ar fi fost în pasăre, odată cu primul ou? Oul ar fi rămas acolo şi ar fi murit.
Asta ne duce înapoi la ideea complexităţii ireductibile. Toate părţile trebuiau să fie acolo de la bun început, altfel nu ar fi existat creatura. Nu ai "pielea de cloşcă", nu ai ouă. Nu poţi face ouă, deci, nu poţi zbura, dacă toate acestea se află în interiorul tău.
Dumnezeu s-a gândit la toate aceste aspecte şi la toate ajustările de care era nevoie la creaţia lor, pentru ca acestea să funcţioneze eficient şi minunat. Vrăbiile sunt nişte păsări de excepţie.
Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia II - produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste - află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism