Pinguinii - Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția

Un alt animal extraordinar este cu adevărat îmbrăcat la patru ace. Pare a fi întotdeauna gata de a ieşi seara în oraş. Vorbim despre pinguini. Sunt îmbrăcaţi pentru a face impresie. Sunt atracţia preferată în excursiile făcute în zonele sălbatice şi nu numai. Pinguinii sunt drăguţi. Umblă drept, sunt jucăuşi, inocenţi şi amuzanţi. Sunt dintre cele mai neobişnuite păsări din lume.

Ştiaţi că pinguinii trăiesc doar în sud, în Antarctica? Nu îi găsim la Polul Nord. E neobişnuit. Pinguinii au mărimi diferite, de la foarte mici, de doar 30 cm, la pinguinul împerial, care are înălţimea de 1 m. S–au descoperit fosile ale pinguinilor imperiali, chiar mai mari de 2,4 m. Imaginaţi–vă că întâlniţi un asemenea pinguin pe stradă.

Odată cu venirea sezonului rece, majoritatea animalelor se îndreaptă spre zone mai calde, dar nu şi pinguinul imperial. Acesta se va apropia mai mult de Polul Sud, de frig. Pinguinul imperial are de îndeplinit o sarcină herculeană în ceea ce priveşte ouatul şi creşterea puilor, în cel mai ostil climat de pe planetă. Este o realizare mai mult decât incredibilă. Femela va face un ou pe care îl va pune pe picioarele masculului. Masculul va ţine oul pe picioare şi are un fel de săculeţ pentru ou, cu care îl va acoperi şi va menţine o temperatură de 35 de grade. Poate am spune:

"Şi ce–i cu asta?" Uneori, în timpul iernii, în Antarctica temperatura e de minus 40 de grade sau chiar mai puţin, iar vântul suflă cu 150 km pe oră, acesta fiind un crivăţ puternic. Oul nu se află decât la câţiva cm de gheaţă şi pinguinul ţine cald oului aşezat pe picioare. Dacă l–ar da jos de pe picioare, acesta ar îngheţa în 2 minute. Aşa că trebuie să–l ţină pe picioare.

Femela îi dă oul, după care pleacă. Merge să mănânce. Trece de gheaţă şi, uneori, gheaţa se întinde cam 50, 60 km. Ea trebuie să meargă şi să ajungă la ocean. Se hrăneşte în ocean două luni, două luni şi jumătate. Între timp, masculul se îngrijeşte de ou. Dar el nu poate mânca şi nici nu bea timp de două luni şi jumătate. Pierde cam 40% din greutatea corpului în timp ce are grijă de ou.

Acesta este rolul său principal. Să stea două luni şi jumătate pe gheaţă, la minus 40 de grade, într–un vânt de peste 150 km pe oră şi să nu–i îngheţe picioarele. Este o minune modul în care l–a creat Dumnezeu! Deci, mama este în ocean şi se hrăneşte. Tata are grijă de ou, la minus 40 de grade.

Aceşti pinguini trăiesc în grupuri mari. Masculul va sta în exteriorul grupului, unde e frig. Se întoarce cu spatele la vânt şi începe să–i fie frig. Se gândeşte: "Trebuie să mă încălzesc!" Astfel începe să se mişte spre interiorul grupului. Apoi ceilalţi se vor mişca din centru spre exterior. Se schimbă tot timpul, astfel că nici unul din ei nu îngheaţă. Ei ştiu: "Acum e rândul meu să merg în afară şi să–mi fie frig o vreme!" sau: "E rândul meu să mă încălzesc puţin!" Ei fac toate acestea.

Mama este în ocean, înoată şi mănâncă. Apoi, dintr–o dată, la un semnal necunoscut, se decide să se întoarcă. "Puiul meu este aproape gata să iasă din ou." Aşa că femela se îndreaptă spre casă.

Se presupune despre pinguini că sunt păsări care şi–au pierdut abilitatea de a zbura. Evoluţioniştii nu au găsit nici un strămoş pentru pinguini, aşa că, ce pasăre a fost cea care a devenit pinguin şi şi–a pierdut abilitatea de a zbura? Dar chiar zboară, doar că zboară sub apă. Dacă priviţi imaginile filmate sub apă, veţi vedea că, în apă, îşi folosesc aripioarele ca pe nişte aripi normale. Au o asemenea forţă, încât pot să sară din apă direct pe sloiul de gheaţă. Unii pot sări până la o distanţă de 9 m. Se joacă în apă, apoi ţâşnesc şi aterizează pe gheaţă.

Femela a stat în ocean două luni şi jumătate, uneori chiar mai mult. Acum e iarnă şi poate gheaţa a crescut mult. În loc să meargă 50 de km, ea va trebui să meargă 75 de km, pentru a ajunge înapoi. Iată aici o mulţime de pinguini masculi, fiecare cu câte un ou. Cum îl va găsi pe pinguinul tată? Cum îşi va găsi perechea?

Într–un fel sau altul îl va găsi. Oamenii de ştiinţă au descoperit că ele îi disting glasul masculului. Totuşi, vezi acolo 1000 de masculi care nu fac decât să ciripească. Apoi vine pinguinul mamă şi nu face decât să–şi asculte perechea, pentru ca s–o găsească.

Şi–acum, misterul. De cele mai multe ori, femela îşi găseşte partenerul chiar în ziua în care puiul iese din ou. Cum se poate aşa ceva? Trebuie să meargă 75 km pe gheaţă, să iasă din ocean şi să–i găsească. Poate vă gândiţi, câţi sunt în mulţimea aceasta? Probabil că ar umple câteva terenuri de fotbal. Atâţia km pe gheaţă şi, totuşi, poate să–şi găsească perechea. Şi îl găseşte exact la timp!

Femela s–a reîntors din ocean cu peşte, parţial digerat, pe care îl transportă în stomac. Oamenii de ştiinţă nu sunt chiar siguri cum face ea acest lucru, ca peştele să nu putrezească, nici să nu se digere de tot. Este păstrat într–o anumită formă, care serveşte drept hrană pentru pui. Unii cercetători susţin că poate produc un fel de antibiotic şi astfel hrana nu se alterează, iar apoi pot să o folosească din nou.

Masculul şi femela se îngrijesc de pui până la sosirea primăverii. Odată cu topirea gheţii, îşi iau puiul şi merg să înoate. Aceşti pinguini îşi petrec majoritatea timpului în apă, în larg. Unii pinguini stau în apă nouă luni dintr–un an întreg. Acest lucru înseamnă că trebuie să doarmă în ocean şi nimeni nu a observat aceasta. Este un lucru extraordinar!

Sunt foarte jucăuşi. Îşi găsesc o pistă de gheaţă pe care vor aluneca, se urcă din nou şi iar alunecă. Le place să se joace. Uneori, pinguinii parcă s–ar juca "Urmează şeful". Merg unul în spatele celuilalt. La ce se gândesc? Cum decid cine va fi primul? Cred că pinguinul este un animal care a fost făcut pentru ca noi să ne bucurăm de el.

Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia III - produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste - află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism