Planeta Pământ și viața

Interviu cu dr. Emil Silvestru, geolog și creaționist de pământ tânăr, în emisiunea Verdictul Științei: Creație!, difuzată în fiecare luni la ora 17:30 la Alfa Omega TV.

Pământul - materie, energie, informație

Dacă punem informația potrivită în energie, obținem materie. Dacă punem informația potrivită în materie, obținem materie organică. Dacă punem informația potrivită în materia organică, obținem viață. Dacă punem informația potrivită în viață, obținem conștiință de sine. Dacă punem informația potrivită în conștiința de sine, obținem un sistem de credințe.

Toate acestea sunt diferite forme de organizare a energiei. Dar de fapt, energia în sine nu numai că este palpabilă fizic, e palpabilă și spiritual. Informația nu este nici materie, nici energie. Această informație precede Universul. Și dacă stau să mă gândesc, Evanghelia după Ioan începe cu “la început era Cuvântul”, care este informație pură, Logosul creator. Dumnezeu a spus, și s-a făcut, El a pus informația. Aceasta este chestiunea fundamentală, informația.

Geneza Pământului

Aș începe abordarea vârstei Pământului cu cartea Genezei. Această primă carte a Bibliei vine în totală opoziție cu ce ne spune geologia sau chiar astronomia sistemului solar. Pentru că, conform Genezei, Pământul a existat înaintea Soarelui, ceea ce neagă complet întregul mecanism și ne pune într-o situație delicată. Există unii care au forțat diverse interpretări ghidușe. Dar Pământul are o poziție neobișnuită în Univers. E foarte aproape de centrul Universului, înseamnă că are o anumită semnificație.

În ceea ce privește teoriile științifice cu privire la apariția Pământului, știm cu toții prea bine, până nu demult, teoria lui Kant-Laplace era cea mai acceptată. Conform ei, Pământul s-a născut ca un bulgăre topit carecu timpul se răcește și ajunge în forma pe care o știm noi azi. Acum teoria s-a schimbat, vorbim de acreție rece, granule reci de toate dimensiunile s-au tot acumulat până când forța gravitațională a început să ducă la o segregare, iar această segregare a concentrat centrul, miezul cel mai greu, în care s-au declanșat reacțiile nucleare și asta a pornit sursa de căldură internă. Aceasta a topit rocile, care s-au rearanjat în funcție de densitate, sub formă de topituri, iar astfel avem gogoloiul pământesc de astăzi.

Ambele viziuni pleacă de la premisa că Universul este foarte vechi. Oamenii de știință folosesc criteriul astronomic pentru a calcula vârsta Pământului – vârsta sistemului solar, a Soarelui și, implicit, a Pământului. Plecând din nou de la premisa că Soarele a existat înaintea Pământului. Bazat pe aceste lucruri, s-a stabilit că vârsta Pământului ar fi de 4,5 miliarde de ani.

În momentul în care se știe vârsta, pasul următor e să folosim metodele radiometrice pentru datare. Și normal, cele care nu vin în concordanță cu vârsta Pământului sunt respinse, iar cele care sunt în concordanță sunt acceptate. Este un sindrom de autoîntărire a propriilor idei. Din cauza asta, vârsta Pământului este “confirmată” numai de acele datări care se potrivesc. Pe scurt, asta ar fi istoria începutului.

Viața extraterestră

Întreg sistemul solar se găsește lângă centrul de expansiune al Universului, la sub un milion de ani-lumină. Carl Sagan spunea că suntem doar un grăunte de praf în Univers, de ce să fim importanți. Însă psalmistul ne spune: când mă uit la ceruri, ce este omul ca să îți pese de el? Cerurile sunt o uriașă panoramă întinsă de Dumnezeu pentru plăcerea noastră, și e clar că și aspectul poziției noastre este esențial în teologie.

Pe măsură ce creaționismul și filosofia creștină oferită lumii devin mai elaborate și atrăgătoare, există o reacție acerbă de a găsi răspunsuri în lumea seculară, umanistă, non-teistă, atee. Să descopere apă pe Marte, pentru că e necesar să avem apă ca să avem viață. Sau planete în afara sistemului solar care pot găzdui viața. Pentru că trebuie să descopere viață conștientă pe aceste planete ca să se poată aduce un argument împotriva lui Dumnezeu.

Toată lumea discută despre existența apei pe Marte, dar nimeni nu încearcă să vadă lucrurile mai simplu. Da, există urme de apă, pentru că au fost de exemplu niște impacturi de comete care au adus gheață și apă prin topire, care ulterior se pierde, se infiltrează în sol. Sau în zona extraatmosferică a Pământului avem o mulțime de spori de pe Planeta Pământ pe care vântul solar îi poartă spre exteriorul sistemului solar. Deci putem să contaminăm planeta Marte cu germeni de pe Pământ. Ultimele câteva misiuni care au aterizat pe Marte au fost sterilizate, dar cele dinainte nu au fost sterilizate, puteau să aducă germeni de pe Pământ.

Lucrurile acestea se cam dau deoparte, pentru că e important să găsim viață pe alte planete. Toate planetele găsite până în prezent nu reprezintă locuri prielnice pentru viață. Dar este celebrul principiu antropic, potrivit căruia Universul pare construit pentru ca viața să existe pe Planeta Pământ și doar pe ea. Putem calcula șansele ca o planetă similară să existe în orice alt sistem solar, și nu prea avem șanse să găsim o astfel de planetă. De fapt, ar trebui să ne mirăm cum de există și Pământul în condițiile considerate aleatorii de viziunea evoluționist-umanistă asupra lumii.

Orice om de știință onest ajunge să-și pună întrebări, pentru că sesizează imposibilitatea tehnică a unui Univers mecanicist sau relativist, în sensul în care acest Univers e tot ce există. Aici intervine însă acel pas uimitor pe care nu mulți oameni de știință au reușit să-l facă – să accepte inexplicabilul ca explicat de altcineva, nu de propria minte. Să accepte Cuvântul lui Dumnezeu.

Marele apostol al anticreaționismului, prof. Richard Dawkins (n.red. Urmăriți dezbateri apologetice cu acesta pe canalul Alfa Omega TV), a spus că el este un darwinist înfocat când vine vorba de știință și explicarea Universului, dar un anti-darwinist la fel de înfocat când vine vorba de societate și morală. Cu alte cuvinte, nu poate accepta ca morala și societatea să vină din evoluție, ci vrea principii morale absolute.

Gravitația

Gravitația e una din cele 4 forțe universale care s-au separat după timpul plan, după 10^-43 secunde, o forță s-a separat în 4 forțe: cea tare, cea slabă, electromagnetismul și gravitația. S-a reușit integrarea primelor 3 într-o teorie unică a câmpului. Dar nu s-a reușit integrarea gravitației. Se vorbește mereu despre o teorie a totului, Stephen Hawking a fost primul care a pornit conceptul. În momentul în care reușim să încorporăm și gravitația în această teorie a câmpului, vom avea o teorie a totului (theory of everything), vom putea explica totul printr-o singură teorie.

Gravitația este o forță neînțeleasă. Spre deosebire de toate celălalte particule postulate, gravitonii, dacă ar exista, nu au fost detectați, și nu avem metode să-I detectăm, deși încercăm disperat (n.red. Oamenii de știință au anunțat progrese în primăvara 2016 cu descoperirea undelor gravitaționale, iar mai multe teste la acceleratorul de particule LHC urmăresc descoperirea gravitonului).

Gravitația este forța ultimă, misterul cel mare al Universului, pentru că gravitația poate îndoi și spațiul și timpul. Curbura spațio-temporală în jurul unei găuri negre se datorează gravitației. Și probabil că este o caracteristică atât de subtilă a Universului, încât în momentul în care am cunoaște-o, am avea acces la prea multe lucruri. Eu văd în faptul că nu reușim să o înțelegem un semn. Einstein spunea că tehnologia noastră a evoluat cu mult mai repede decât noi înșine ca oameni.

E posibil ca gravitația să fie semnătura lui Dumnezeu, Dumnezeu să fi zis că aceasta e limita. Însă să nu uităm că, pentru noi oamenii, aceasta e a doua în ordinea importanței. Primul și cel mai mare mister, prima semnătură a lui Dumnezeu este moartea însăși, care transcede toate aceste elemente fizice. Și care face parte dintr-o pedeapsă “dăruită” nouă, oamenilor. Cred că primul și cel mai mare vis al omului este nemurirea. După care urmează zborul liber.

Extras din emisiunea Verdictul științei: Creație 6.2 - Este pamantul palpabil?