Chiar a creat Dumnezeu plantele înainte să creeze soarele?

Dumnezeu a creat plante în ziua a treia, cu o zi înainte de a crea soarele. Dar El crease deja o sursă de lumină în prima zi care îndeplinea evident multe dintre rolurile pe care urma să le împlinească soarele. Acest articol explorează ordinea unora dintre evenimentele ce au avut loc în săptămâna creației, natura luminii pe care Dumnezeu a creat-o în prima zi, lungimea "zilelor" din săptămâna creației și modul în care Dumnezeu S-a îngrijit de plante pe parcursul săptămânii.

Biblia afirmă că Dumnezeu a creat soarele după ce a creat plantele, însă ideile evoluționiste susțin că plantele au apărut după soare. O citire simplă a primelor două capitole din Geneza generează o cronologie incompatibilă cu programul propus de evoluționiști. Chiar și în teoria unui pământ vechi, pe care o susțin unii creaționiști, unde o zi ar fi putut dura o epocă, cum ar fi putut plantele să supraviețuiască de mii de ani fără soare? Sunt cel puțin două lucruri ce trebuie luate în considerare când citim relatarea despre creație: ordinea evenimentelor și durata zilelor. Ce spune Biblia și cum trebuie să înțelegem noi această problemă? 

Ce s-a întâmplat în timpul săptămânii de creație?

În prima zi a săptămânii creației, Dumnezeu a creat inoțial o sursă de lumină temporară:

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1: 3-5) 

În ziua a treia a săptămânii creației, Dumnezeu a făcut tot felul de plante pentru a acoperi pământul:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. (Geneza 1:11-13)

În ziua a patra a săptămânii creației, Dumnezeu a așezat soarele, luna și stelele "în întinderea cerurilor":

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. (Geneza 1:14-19) 

Din această relatare istorică, putem descoperi multe lucruri despre lumina pe care Dumnezeu a creat-o inițial în locul soarelui, putem vedea că au fost zile normale de 24 de ore și că plantele au crescut foarte bine în aceste condiții. În toate aceste lucruri putem să ne odihnim și să ne bucurăm de înțelepciunea lui Dumnezeu. 

Ce a fost lumina creată în zi întâi?

Putem învăța câteva lucruri despre lumina pe care Dumnezeu a creat-o în ziua întâi (Geneza 1: 3-5). În primul rând, a fost o lumină creată, adică nu existase dintotdeauna, ci a apărut dintr-o dată. Această lumină nu era eternă, ca și Dumnezeu, chiar dacă "Dumnezeu este lumină" (1 Ioan 1:5), "la El locuiește lumina" (Daniel 2:22) și El "locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii" (1 Timotei 6:16). Această lumină din ziua întâi pare a fi separată de Dumnezeu Însuși. 

În al doilea rând, pentru ca să existe o zi și o noapte distinctă, această lumină trebuie să fi fost localizată și, prin urmare, direcționată (nu o lumină difuză sau ambientală) și trebuie să fi fost staționată în apropierea pământului. Pentru ca "dimineața și seara" să aibă loc succesiv, pământul trebuie să se fi rotit în jurul axei sale din prima zi, permițând o parte a pământului să fie expus la lumină, în timp ce partea opusă era în întuneric. 

În al treilea rând, probabil că lumina a oferit o căldură adecvată pentru a încălzi pământul, permițând existența apei în formă lichidă. Dumnezeu a separat "apele... de ape "(Geneza 1:7) și a adunat apa de suprafață în mări (versetele 9-10). Căldura din această lumină, sau din altă sursă, ar fi fost, de asemenea, necesară pentru plante și copaciînainte de crearea soarelui, în ziua a patra. 

În al patrulea rând, această lumină temporară a fost în mod evident înlocuită cu soarele în ziua a patra. În mai multe ocazii, vedem că acest model de realități fizice temporare este înlăturat. Stâlpii de foc și de nor care au condus Israelul în Țara Promisă au fost călăuze temporare date de Dumnezeu (Exodul 13:21-22, 40:34-38). În aceeași categorie intră și mana oferită de Dumnezeu din cer pentru a-i hrăni pe israeliți în timpul rătăcirilor lor în pustie (Exodul 16:4, 31, 35). A mai fost și steaua care i-a dus pe magi la copilul Isus (Matei 2:1-10). În plus, soarele și luna de acum nu vor fi necesare în cerurile noi și în noul pământ, "căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul" (Apocalipsa 21:23). 

Cât au durat cele șase zile de creație?

În Geneza 1-2, cuvântul "zi" este folosit în mai multe sensuri:

• "Ziua întâi" (și așa mai departe) în legătură cu "seara" și "dimineața" se referă la rotația completă a pământului, adică o zi calendaristică (Geneza 1:5).
• "Zi", spre deosebire de "noapte", reflectă porțiunea luminată a unei zile (Geneza 1:5, 14, 16, 18).
• Fraza "istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute" (Geneza 2: 4), reprezintă rezumatul întregii săptămâni a creației.

Textul indică faptul că zilele săptămânii de creație au fost zile obișnuite. Acestea nu sunt veacuri nedeterminate, ci zile obișnuite de 24 de ore. Această socoteală se aplică din prima zi a creației, când Dumnezeu a creat prima lumină. Prin urmare, plantele pe care le-a creat în ziua a treia nu au trebuit să aștepte o perioadă nedeterminată de timp pentru ca soarele să apară, mai ales că au avut deja prima lumină strălucind asupra lor. 

De ce a așteptat Dumnezeu până în ziua a patra pentru a face soarele?

În Geneza, Dumnezeu a spus că a creat cerurile și pământul, dar El nu ne-a spus de ce a ales această ordine. Putem presupune două motive posibile pentru care soarele nu a fost creat în prima zi. În primul rând, e posibil ca Dumnezeu să fi vrut să sublinieze originea supranaturală a vieții, arătând în mod clar că viața nu a venit de la soare, ci de la El. Desigur, în planul lui Dumnezeu, soarele este critic pentru continuarea vieții pe pământ, dar viața de pe pământ nu a venit datorită soarelui. John Calvin, comentând textul din Geneza 1, spune: "Domnul, prin însăși ordinea creației, mărturisește că El ține în mână lumina, pe care El ne-o poate împărtăși fără soare și lună". Acest lucru, desigur, contrazice ideea evoluționistă că soarele preexistent (și alte stele) au contribuit la creșterea tuturor formelor de viață de pe pământ. 

În al doilea rând, e posibil ca Dumnezeu să fi vrut să submineze înclinația omenirii de a se închina soarelui ca inițiator al vieții, privindu-l ca o divinitate. Dumnezeu a interzis în mod specific poporului ?Său să se închine "după soare, lună sau toată oștirea cerurilor" (Deuteronom 17:3, Psalmul 121: 5-6). Din păcate, în momentul în care Dumnezeu Și-a scos poporul său din țară prin intermediul babilonienilor, chiar și în Templul lui Dumnezeu din Ierusalim, poporul se închina la soare (Ezechiel 8:16, Ieremia 8: 2). Într-un caz similar, poporul s-a închinat șarpelui de aramă creat de Moise ca instrument al vindecării oferite de Dumnezeu (2 Împărați 18: 4, Numeri 21: 9). De-a lungul istoriei, omenirea nemântuită "a schimbat adevarul despre Dumnezeu pentru o minciuna si sa venerat si a slujit creaturii mai degraba decat Creatorul, care este binecuvantat pentru totdeauna! Amin "(Romani 1:25). 

De ce au nevoie plantele ca să supraviețuiască?

Ne întoarcem acum la problema plantelor create înainte de soare. Plantele au nevoie de lumină pentru a supraviețui, dar există și alte câteva elemente necesare pe care Dumnezeu le-a oferit în creația Sa. 

Lumină

Dumnezeu a creat plante pentru a-și genera energia din lumină prin procesul de fotosinteză. Clorofila din celulele plantelor absoarb în principal lungimile de undă albastre și roșii și reflectă în mare parte lungimile de undă verzi. Utilizarea clorofilului ușor transformă dioxidul de carbon și apa în zaharuri (din hidrogen, carbon și atomi de oxigen). Am văzut că Dumnezeu crease deja o sursă de lumină separată de soare, așa că plantele create în ziua a aatra ar fi avut lumina de care aveau nevoie. 

Temperatură moderată

Cele mai multe plante au nevoie de o temperatură moderată a suprafeței și a aerului. Având o distanță relativ constantă de soare, această temperatură este în primul rând afectată de rotația și înclinarea pământului. Datorită rotației actuale a pământului, căldura generată în timpul zilei reglează și este reglată de răcirea nopții, asigurând astfel o temperatură moderată. De asemenea, înclinarea axei de rotație a pământului produce efectele de temperare ale anotimpurilor, permițând existența anotimpurilor. 

Atmosferă

Dumnezeu a creat atmosfera în ziua a doua, protejând și asigurând viața plantelor pe care le-a creat. Atmosfera protejează plantele de lumina ultravioletă și de alte raze cosmice care distrug celulele vii. Aerul oferă, de asemenea, câteva elemente necesare pentru viața plantelor, inclusiv azot și dioxid de carbon. 

Apă

Plantele au nevoie de apă pentru a supraviețui (Geneza 2:5-6). Plantele folosesc apa ca o componentă a fotosintezei și ca mijloc de transport al nutrienților în diferitele părți ale plantei. De asemenea, ele folosesc apa pentru răcorirea plantei de la căldura soarelui, iar apa umple structura plantelor pentru a le oferi o formă și un suport. În prima săptămână a lumii, vaporii de apă din aer și de pe apa de suprafață au contribuit la formarea unui habitat adecvat pentru aceste organisme. 

Sol

Dumnezeu a separat apa și pământul uscat în ziua a doua, creând un habitat adecvat atât pentru plantele acvatice, cât și pentru cele terestre. Solul oferă o locație potrivită pentru sistemul de rădăcini al unei plante, iar plantele, la rândul lor, ajută solul împotriva factorilor erozivi precum apa și vântul. Solul deține, de asemenea, multe substanțe nutritive necesare unei plante, cum ar fi apa și azotul, care sunt colectate de rădăcinile plantei.

Polenizatori

Plantele se pot reproduce într-o varietate de moduri, dar majoritatea plantelor utilizează procesul de polenizare pentru a crea semințe. Polenizatorii obișnuiți, cum ar fi insectele și păsările, au fost creați în ziua a cincea, în strânsă legătură cu plantele care aveau nevoie de ele. Evoluționismul susține că plantele fără flori (gimnosperme precum coniferele) au evoluat mai întâi, cam în același timp în care insectele au dobândit capacitatea de a zbura. Apoi, milioane de ani mai târziu, s-au dezvoltat plantele cu flori care produc polen (angiospermele). Acesta este un alt exemplu al modului în care Geneza prezintă ordinea evenimentelor este contrar ordinii prezentate de evoluționism.

Concluzie

Relatarea din Geneza ne ofera singurul martor ocular al primelor evenimente ale universului. O lectură simplă a acestui text ne arată modul în care Dumnezeu, cu înțelepciune, Și-a realizat lucrarea pentru a favoriza viața pe pământ și putem vedea cum desfășurarea planului Său se desfășoară în contradicție cu ideile evoluționismului. El S-a îngrijit de viața plantelor, și de viață în general, și continuă să susțină toate formele de viață prin puterea Sa.

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36)

Vorbim despre același Dumnezeu Creator care a pregătit o cale și ca oamenii răzvrătiți și păcătoși să aibă viața veșnică împreună cu El. Deși fiecare persoană a are parte de pedeapsa morții pentru păcatele sale, Dumnezeu Și-a trimis Fiul, pe Isus Hristos, să moară în locul păcătoșilor. Cei care cred că Hristos este singura speranță a vieții primesc iertarea și viața veșnică. După cum spune Scriptura,

Căci Dumnezeu, care a zis: 'Să lumineze lumina din întuneric', ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4: 6)

Sursa: Answers in Genesis