Aceasta este mărturia lui Verity Swayne, mamă a 4 copii, care povestește ce a simțit și prin ce a trecut după ce a aflat că cel de al patrulea copil, o fetiță, are sindrom Down.

Într-un clip video realizat de Societatea Siriană pentru Dezvoltare Socială și devenit viral pe Youtube, Issa Sader, un student sirian la medicină dentară, povestește despre tatăl lui biologic, un bărbat cu sindrom Down.

Implicată în relații nepotrivite, pe un fond emoțional dezastruos, s-a întâmplat să rămân însărcinată de două ori. Primul avort l-am făcut la 23 de ani, iar al doilea după doi ani.

Când vine vorba despre avort, unii ajung să afirme că avortul este un drept, ba chiar că ar trebui executat pe bani publici, adică pe banii contribuabililor. Plătitorii de taxe ar fi întrebați dacă vor să finanțeze avortul?

Tim Tebow este unul dintre cei mai cunoscuți sportivi americani, este pro-viață și a susținut în repetate rânduri castitatea până la căsătorie. Mama lui a depășit o criză de sarcină atunci când era însărcinată cu el. Viața lui personală și implicarea publică pro-viață ne arată că deciziile bune și corecte vor aduce bucurie și vor ajuta să rodească binele în inimile oamenilor. Mai jos sunt câteva dintre lecțiile pe care le putem învăța de la căsătoria lui Tim Tebow cu Demi-Leigh Nel-Peters, Miss Univers în anul 2017.

Sarah Smith este o mamă cu 7 copii pe care i-a salvat de la moarte, le-a dat o familie, o casă, dar și sufletul și inima ei. Sarah nu spune despre copii că sunt adoptați, ci le spune ”copiii mei născuți din inimă”

O familie cu trei copii din Timişoara a devenit în urmă cu patru ani familie adoptivă pentru un copil cu nevoi speciale. Decizia a fost luată la începutul anului 2012, când una dintre fetiţe a propus ca familia ei „să facă ceva care să schimbe viaţa unei persoane“. Aşa a ajuns să fie adoptat Levi, un copil născut prematur şi abandonat.

O sarcină în adolescență este asociată, de cele mai multe ori, cu rușine, stigmat social și presiuni emoționale variate. Adolescenta este, de obicei, copleșită de problemă și de tensiunea care însoțește sarcina neplanificată.

Să privim aceste imagini și să încercăm să ne răspundem sincer, fiecare în forul său interior, la o întrebare: Dacă avortul este un "drept al femeii", care erau drepturile acestui copil?

Ministerul Afacerilor Interne din România a decis, în contextul răspândirii infecțiilor cu Covid-19, interzicerea până la 31 martie a oricărei activități la care participă peste 1000 de persoane și impunerea unor restricții pentru activitățile la care participă sute de persoane. În acest context, organizatorii Marșului pentru viață 2020 „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii” au decis ca evenimentul să fie reprogramat duminică, 17 mai 2020, de Ziua Națională a Familiei.

Horia Brenciu, a povestit că Toma (5 ani), cel de-al patrulea copil al lui, a fost adoptat de la o tânără care voia să-l avorteze. Brenciu a spus: „Auzisem de o tânără domnișoară care dorea să avorteze. Și atunci i-am zis: Nu, nu-l avorta, îl vrem noi! Și-atunci am făcut toate demersurile în sensul ăsta”.

O mamă tânără era la cumpărături cu fiul ei. Când micuțul i-a cerut jeleuri, i-a spus că nu își permit fiindcă tatăl își pierduse locul de muncă. Auzind conversația, un bărbat s-a apropiat de doamnă și i-a înmânat o bancnotă de 50 de dolari. I-a zis: „V-a căzut pe jos”.

Anul acesta, Marșul pentru Viață va avea loc în 28 martie 2020, în peste 900 de localități din România și din Republica Moldova, sub tema „Pentru viață, pentru părinți, pentru copii”. Alfa Omega TV nu este organizator al acestui marș, însă vă încurajăm să participați, alături de frați creștini din toată țara.

România ocupă locul doi în lume la numărul de avorturi raportat la populația actuală a țării: între anii 1958-2016 au fost făcute aproape 24 de milioane de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat. Asta înseamnă că jumătate din copiii concepuţi sunt avortaţi, o rată de peste două ori mai mare decât  media Uniunii Europene. De asemenea, România este prima țară din UE cu cel mai mare număr de adolescente care rămân însărcinate. Mai mult de jumătate dintre acestea (12-19 ani) aleg să întrerupă sarcina.

Data de 14 februarie aduce iar „Ziua îndrăgostiților”, sau Ziua sfântului Valentin. Cum s-a ajuns ca numele unui martir din perioada creștinismului primar să fie legat de o zi în care site-urile web și magazinele fizice de pretutindeni folosesc acest nume pentru a crește vânzările și a face profit? Ce are a face cu dragostea romantică? Dacă are ceva…

„Când eram mic, mama se ocupa mereu de treburile casei”, își amintește Brad. „Prima dată când am pus o tură de haine la spălat a fost după ce m-am căsătorit cu Jane. Această trezire la realitate a fost dificilă”.

„Obiceiurile pe care le-ai observat la partenerul tău în perioada de prietenie nu se vor schimba – vor continua, ba chiar se vor înrăutăți”, scrie Sherman. „La început, fiecare arată cea mai bună parte a lui/ei. Dar, pe măsură ce ne obișnuim unul cu celălalt, și alte trăsături încep să iasă la iveală”.

Wendy Kittlitz, consilier înregistrat și vicepreședintele lucrării de consiliere „Focus on the Family” Canada, spune că o concepție greșită a proaspetelor cuplurilor este: „Dacă mă iubește cu adevărat, va ști ce îmi trebuie fără să fie nevoie să îi spun”.

Din nefericire, trupa The Beatles ne-a mințit prin cântecul „All you need is love”. E un sentiment drăguț, dar, conform lui Gary Chapman în De știut înainte de căsătorie, realitatea e că „a fi îndrăgostit nu e o fundație adecvată pentru construirea unei căsnicii de succes”. Etapa de îndrăgostiți de la început – căreia Chapman îi spune etapa furnicăturilor – nu trebuie desconsiderată. Are un rol important în a aduce doi oameni împreună, dar nu la ea se rezumă totul și nu e scopul suprem.

Sunt parte din Biserica Casa Tâmplarului din Ocna Mureș și mă ocup de lucrarea cu oameni săraci de aproape 20 de ani. Lucrarea socială are o importanță deosebită în biserica noastră și un procent din colectă și zeciuieli vine la aceste proiecte. Avem un motto de la începutul lucrării: „O inimă pentru Dumnezeu și o mână întinsă pentru oameni”. Poți să ajuți oamenii, dar fără să-L implice asta pe Dumnezeu. Dar când o faci din partea lui Dumnezeu, va aduce bucurie, pace și împlinirea scopului: să-i ajuți pe oameni, să-i ridici.  

Am devenit credincios în 1994. În anul 1995 Domnul a început să-mi vorbească despre săraci, mai specific despre copiii străzii. Eram un avocat specializat în dreptul comercial, asociatul comanditat al unei firme de avocatură de renume din nordul Angliei. Nu aveam niciun contact cu săracii.

Interviu cu Wouter Droppers, președintele Europartners, o inițiativă a oamenilor de afaceri creștini europeni care doresc să răspândească Evanghelia și să binecuvânteze societatea. Material realizat în mai 2019, în cadrul conferinței Business as Mission din București.

Copiii străzii nu sunt o noutate, ei au existat dintotdeauna. Societatea de azi încearcă să îi ajute. Însă, acum 200 de ani, în Anglia, ei erau tratați precum paria societății. Fără rude sau părinți care să le poarte de grijă, orfanii erau nevoiți să trăiască din cerșit sau furat. Nu aveau la cine să apeleze.

Îndemnul de a căuta binele comun, transmis de un părinte al bisericii primare, ne reamintește rolul pe care noi, creștinii, îl avem azi într-o Europă tulburată de reînvierea naționalismului, a populismului și a xenofobiei.

Isus nu a spus: „Îmi voi zidi Templul” sau „Îmi voi zidi Sinagoga”, cele mai proeminente două instituții religioase evreiești de atunci. În schimb, El a ales o entitate laică dezvoltată mai întâi de greci când a spus: „Îmi voi zidi Ekklesia”. De ce? Răspunsul este fascinant, provocator și plin de putere.

Viața unui credincios poate fi definită ca raportarea acestuia la voia lui Dumnezeu. Când vine vorba să căutăm să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, ne gândim în mod automat la a-I îndeplini voia. Și când vine vorba de voia lui Dumnezeu, orice credincios știe că aceasta trebuie să se alinieze la Cuvântul Său. Scriptura ne dă direcții cu privire la fiecare aspect al trăirii noastre, unele din ele fiind cât se poate de clare, iar noi, creștinii, obișnuim să le clasificăm în „asta face parte din zona albă” și „asta face parte din zona neagră”.

Ce facem, însă, în situația în care unele decizii, alegeri, soluții pe care trebuie să le luăm în viață fac parte din „zona gri”? Acea zonă în care nu găsești în Scriptură răspunsul direct. Convingerea mea este că pentru „lucrurile” din „zona gri” avem responsabilitatea căutării personale a răspunsului. Aici apar interpretările și, pentru multe din ele, Biserica nu are un răspuns teologic clar.

Dacă ați considerat că o relație intimă este benefică în contextul căsniciei, nu vă descurajați. Indiferent de mesajul transmis poate prea des prin canalele mass-media, dumneavoastră, ca părinte, sunteți în măsură să vă încurajați și protejați adolescentul. Iată câteva principii...

Noul Testament fiind scris când creștinismul era la începuturi, nu avem indicații biblice clare pentru unele situații în care s-a găsit Biserica în timp. În istorie, Biserica a fost „la putere”, beneficiind de privilegii și de sabia statului pentru a stârpi ereziile. Ea a fost și „în opoziție”, persecutată de autorități. Mai nou, Biserica se poate găsi și într-un stat laic, secularizat, unde creștinismul e doar o opțiune personală de pe „piața de religii”.

Marcăm 30 de ani de la căderea zidului Berlinului, destructurarea comunismului în Europa de Est și precipitarea sfârșitului URSS. Dar ce a cauzat implozia sistemului care controla majoritatea Eurasiei, încercând să distrugă religia, în special creștinismul?

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iar puterea de a săra? Atunci nu mai e bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate așezată pe munte nu poate rămâne ascunsă.

Creștinul intelectual - de ce e nevoie ca elevii și studenții să fie formați, și cum își pot menține poziția în fața curentelor ateiste? De fapt, orice creștin ar trebui să știe ce crede și de ce a îmbrățișat creștinismul.

Cum ne gândim securitatea în mediul online? La ce trebuie să fim atenți?

La fel ca în cazul securității fizice, atunci când ne gândim la securitatea din mediul online vorbim despre mai multe aspecte:

Când atât de multe voci gălăgioase din cultura noastră susțin că Geneza e un mit, ai crede că arheologii au descoperit dovezi clare care o contestă. Din contră, un număr de descoperiri arheologice incredibile confirmă evenimente-cheie din Geneza.

În ultimele 6 săptămâni ale anului 1989, Revoluția de catifea, care a avut loc în țara ce se numea pe atunci Cehoslovacia, a văzut tranziția nonviolentă de putere de la conducerea de către un singur partid la o republică parlamentară democrată.

Termenul „deșert” se referă de obicei la habitate uscate, încinse – aride, toride, și câteodată înspăimântătoare. Adesea, deșerturile sunt considerate nelocuibile și goale.
Cu toate acestea, majoritatea deșerturilor sunt departe de a fi lipsite de viață, deși locuitorii lor sunt mai puțini și la mai mare depărtare unii de alții decât cei din alte habitate terestre precum pădurile, pășunile, sau zonele umede. Dumnezeu a așezat o varietate magnifică de creaturi pentru a umple regiunile deșertice. Iată trei exemple!

A venit iar acea perioadă a anului. Cu puțin timp în urmă, ghiozdanele zburau de pe rafturi, iar hainele ardeau de nerăbdare să fie purtate de copiii noștri pe care îi pregăteam pentru un nou an școlar de succes. Cu toate acestea, uneori nici chiar noua colecție de haine și rechizite pentru școală nu poate combate anxietatea unor copii când vine vorba de nervozitatea provocată de reîntoarcerea la școală.

Animalele nu râd, nu rânjesc, nu-și dau ochii peste cap, nu fac cu ochiul pe furiș ca oamenii. Sute de microexpresii faciale diferite pot exprima gândurile și sentimentele noastre într-o clipită – toate prin intermediul feței umane. Dar chipurile noastre nu se rezumă la a exprima sentimente. În plus, au senzori pentru văz, miros, auz, temperatură și umiditate. De asemenea, țin soarele și praful departe de acești senzori, și ne permit să respirăm, să mâncăm, să vorbim și să cântăm. Fața fiecărei persoane face toate aceste lucruri în timp ce păstrează o fizionomie unică între miliarde de alte fețe. Cum au ajuns fețele noastre uimitoare în acest punct?

Unul dintre cele mai complexe procese biochimice din creația lui Dumnezeu este abilitatea plantelor de a lua dioxid de carbon și apă și, cu ajutorul luminii solare, să le transforme în zaharuri bogate în energie. Majoritatea dintre noi am învățat la școală despre acest proces uimitor numit fotosinteză. Este concepută să fie ruta prin care fiecare formă de energie intră în ecosistemele Pământului. Dacă ai studiat fotosinteza, îți poți da seama ce procedură formidabilă e! Atât de formidabilă încât continuă să-i lase perplecși pe oamenii de știință.

Obișnuiam să am reacții exagerate. Acum îmi doresc transparență în comunicarea cu soția mea. O las mai moale și îmi examinez inima înainte de a începe să discut.

„Isus le-a vorbit din nou şi a zis: ̒Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.ʼ” (Ioan 8:12)

În contextul recentelor atacuri armate, am început să mă gândesc la diferitele răspunsuri care au apărut în presă, inclusiv la cele din media socială. Unii căutau răspunsuri. Alții arătau cu degetul. Foarte mulți făceau apel la schimbare.

În cadrul acestui program, cu tema „Planul Domnului cu națiunile”, au fost discutate următoarele subiecte: Cum influențiază mass media națiunile în ziua de azi? De ce este Dumnezeu preocupat de fiecare națiune în parte?  Ce înseamnă întărirea unei prorocii? De ce este important să studiem și să înțelegem legămintele lui Dumnezeu? Cine este responsabil pentru „aliyah"?  Cum ne putem alinia la planul pe care Dumnezeu îl are cu națiunile? De ce țările europene nu susțin Israelul? Cum ar trebui să ne rugăm pentru situația din Marea Britanie?

Fostul luptător de MMA, Ghiță Ignat, cunoscut și drept „Ursul Carpatin”, ne împărtășește gândurile lui despre cât de otrăvitoare e ura: „Nu sunt foarte bătrân, însă nu cred că a fost în România mai multă dezbinare în toată istoria acestei țari ca în această vreme”. 

Puține lucruri au atât de multă influență asupra performanței cuiva cum au problemele personale.

Carl Lewis a fost unul dintre cei mai extraordinari atleți din toate timpurile. Medaliile de aur pe care le-a câștigat la diferite Jocuri Olimpice și recordurile mondiale pe care le-a stabilit au rămas în memoria multor oameni.

Puține subiecte provoacă atâtea controverse și opinii divergente ca mediul înconjurător. Când cineva te întreabă ce părere ai despre mediu și despre problemele legate de el, câteodată pare mai ușor să eviți pur și simplu conversația.

Cea mai dificilă întrebare poate fi una adesată de un copil... „De ce sunt diferit?”

Subiecte: De ce este importanta ucenicizarea? Semnificatia cuvantului „talmidim”; Care este esenta ucenicizarii? Etapele procesului de ucenicizare; De ce este important sa punem intrebari? Metoda Talmidim Flow. Invitat: Paul Clayton Gibbs (Fondator, Miscarea Pais, Anglia)

Importanța slujirii de vindecare și eliberare

Când omul e bolnav, când îi sunt virusate anumite domenii ale vieții, el nu poate funcționa plenar. De aceea, Biserica trebuie să fie și un spital, și o școală, și o oștire.

 Atunci când Evanghelia Împărăției este crezută, aplicată și manifestată, ea înlătură efectele firii în noi. În Efeseni 2 și în Coloseni, este scris că Dumnezeu a depărtat zidul și ne-a adus împreună, nu mai suntem iudeu sau grec, femeie sau bărbat, ci suntem ca o familie.

Teologia liberală

Să ne ducem înapoi pe la 1750, când a început mișcarea modernistă, enciclopedismul francez. Pe vremea aceea, s-au descoperit legile științifice privind funcționarea lumii, iar lumea a început să fie privită ca un mecanism uriaș care se bazează pe legi fixe.

Biserica - locul unde totul pare prea complicat și un fel de fast-food filozofic, dar locul unde, cumva, un adolescent semi-bipolar ca mine era atras de simplitatea unor membri din biserică, persoane care iubesc și încurajează simplu, dar nu judecă așa de simplu...

Actuala criză a mediului înconjurător este simptomul unei crize mai profunde, de natură relațională.

Unul dintre cele mai frapante aspecte ale contextului socioreligios din Europa este procentul ridicat al așa-zișilor creștini nominali. Sunt oameni afiliați unei biserici și/sau care se identifică drept „creștini” în sondaje. Însă merg la biserică numai ocazional sau niciodată, și majoritatea dintre ei nu cred într-un Dumnezeu personal, fără a mai vorbi de credința în Isus Hristos drept unicul Mântuitor al omenirii.

La începutul anului 2019, mă întrebam, ca pastor, care e nivelul spiritual al membrilor din biserica pe care o păstoresc. Mi-am dat seama că pot avea unele percepții, după consiliere, dar nu există o perspectivă largă asupra fenomenului. Vrem să ducem Evanghelia în societate, dar o ducem cu resursele umane pe care le avem, iar fiecare om are nivelul său de spiritualitate.

Te-ai întrebat vreodată care e rolul pe care ar trebui să-l joace Biserica în politică? De exemplu, ce ar trebui să spună pastorii de la amvon – dacă ar trebui să spună ceva – despre politică, în America și în restul lumii? Ne spune Biblia cum ar trebui să votăm? Iată ce spune Biblia:

Stric buna rânduială a unui text argumentativ și încep cu concluzia, ca să scurtez suferința celor care preferă să știe de la început, fără suspans, despre ce vorbim. După care voi detalia cum am ajuns la ea sau care sunt elementele care converg într-acolo. De asemenea, planul este și să explorez câteva dintre consecințele ce decurg din această evoluție a lucrurilor. Concluzia e următoarea: modelul actual al liderului de tribună este pe moarte. Își trăiește ultimele zvâcniri într-o agonie prelungită, neobservată însă din pricina...

Sunt pastor din 1974, de la vârsta de 27 de ani. Am început să slujesc ca pastor în California. După câțiva ani de slujire, am ajuns foarte dezamăgit din cauza lucrării din biserică, pentru că nu câștigam suflete pentru Isus. Ne mulțumeam cu întâlnirile minunate din biserică, cu muzica excepțională. Ne vizitau multe persoane, dar nu ajungeam la cei care aveau nevoie de ajutor. 

„Un semn clasic că delegi prea puțin [sau deloc] este că muncești peste program și te crezi de neînlocuit, în timp ce ceilalți nu sunt entuziasmați de munca lor, făcând doar strictul necesar.” Carol Walker

Azi, creștinismul e prezent pe toate continentele, și în mii de grupări denominaționale. Aceasta e credința pe care cei mai mulți din leagănul ei din Ierusalim n-au dorit-o, acum 2000 de ani. Fondatorul ei a fost ucis, iar urmașii Lui, creștinii, au fost ocazional persecutați și dați la moarte. Cel mai puternic imperiu cunoscut vreodată și-a folosit vastul aparat de stat pentru a suprima această credință, dar n-a reușit, prăbușindu-se el în loc. Vom studia apariția Bisericii primare și răspândirea ei, acuzațiile ce i s-au adus și persecuțiile care au amenințat-o, povestea martirilor care și-au dat viața și n-au renunțat la credința lor, tranziția prin care creștinismul a devenit nu numai religie legală ci și credința oficială în Imperiul Roman. Perioada acoperă 300 de ani, până la Edictul din Milano din anul 313, când Biserica a primit statut legal. E cea mai incredibilă povestire din istoria omenirii!

În 14 iulie, 1789, o gloată de țărani francezi a atacat faimoasa închisoare Bastilia, i-au devastat porțile și au ars-o din temelii. Acest act de violență a marcat începutul revoluției franceze. Pe data de 9 noiembrie 1989, cetățenii din Berlinul de Est și de Vest s-au adunat la faimosul zid din Berlin. Au săpat cu târnăcoape și ciocane, până când zidul a fost dărâmat. Căderea Bastiliei și căderea zidului Berlinului, aflate la o distanță de 850 km în spațiu și 200 de ani în timp caracterizează istoria creștinismului în epoca revoluționară.

Martin Luther avea doar 9 ani când Cristofor Columb se îndrepta spre India, descoperind o nouă emisferă. Columb însuși vedea călătoria sa ca pe o misiune religioasă, lansarea unei noi cruciade, care va restaura unitatea și splendoarea creștinismului medieval. El se gândea că are un rol profetic de jucat, unul care fusese prezis cu mult timp înainte de către Isaia 46:11: "Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară îndepărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui."

În timpul celor două secole care au trecut de la moartea lui Martin Luther din anul 1546, până la convertirea lui John Wesley în 1738, lumea creștină a experimentat o trecere paradoxală de la epoca credinței la epoca rațiunii. Tensiunea dintre acestea două, credința și rațiunea, a existat dintotdeauna, ca un pârâu subteran care curge chiar sub scoarța Pământului, la mică adâncime, uneori nevăzut, dar care alteori erupe ca o arteziană chiar la vedere. Este un conflict înrădăcinat chiar la bazele creștinismului însuși. Isus a spus că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru. Totuși, apostolul Pavel ne-a avertizat să nu ne încredem în filozofări și speculații în van. Faimoasa întrebare a lui Tertulian: "Ce are Atena a face cu Ierusalimul? Ce are Biserica a face cu academia?"  răsună peste veacuri.

"Acelea au fost cele mai bune timpuri, acelea au fost cele mai rele timpuri, aceea a fost era înțelepciunii, aceea a fost era nebuniei, aceea a fost epoca credinței, aceea a fost epoca necredinței, aceea a fost perioada luminii, aceea a fost perioada întunericului, aceea a fost primăvara speranței, aceea a fost iarna disperării, aveam totul în față, nu aveam nimic în față, mergeam cu toții în ceruri, mergeam cu toții în altă parte". Acestea sunt primele rânduri ale faimosului roman al lui Charles Dickens, "Povestea celor două orașe", care descriu atmosfera timpurilor înainte de Reforma Franceză din secolul al XVIII-lea. Dar descriu de asemenea și evenimentele premergătoare Reformei Protestante din anul 1517, din secolul al XVI-lea.

Anumite evenimente din istoria umanității par să se bată cap în cap cu toate celelalte. Acestea sunt momente esențiale, care cuprind esența unei ere întregi, cum ar fi evenimentele din Bastilia din 1789 sau căderea Zidului Berlinului în zilele noastre. Un astfel de eveniment a avut loc în anul 410, când orașul Roma a fost jefuit și ars de către un conducător barbar de oști, numit Alaric. Secole de-a rândul, Roma a stat în picioare ca un simbol al stabilității și al continuității, a fost numit chiar "orașul etern". Acum, Roma fusese distrusă de soldații barbari. În Palestina îndepărtată, în micul oraș al Betleemului, Ieronim a primit vestea căderii Romei și a fost șocat și îngrozit. El a plâns și a spus: "Dacă Roma a putut să piară, atunci ce este sigur?"

Istoria creștinismului este istoria împlinirii unei profeții. Creștinismul a început ca o mică grupare în cadrul iudaismului palestinian. Până la sfârșitul secolului I, aceasta devenise deja o adevărată forță în Imperiul Roman.  Când Isus a murit, guvernatorul roman, Pontius Pilat, a cerut ca următoarele cuvinte: "Isus, Regele Iudeilor" să fie scrise pe crucea Sa în trei limbi: ebraică, greacă și latină. Aceste trei limbi reprezentau trei lumi în care creștinii primari au dus mesajul unui Răscumpărător crucificat și înviat.

Când ne gândim la nevoia de schimbare a Bisericii, în felul în care se raportează la societate și echipează oamenii în a trăi în fiecare zi în societate, e nevoie să gândim nu în termeni de sertare, ci holistic.

Dacă după revoluție, încrederea românilor în Biserică era pe la 95%, în 2019 ea a scăzut la 50-55% (sondaje IMAS și INSCOP). E o cădere abruptă, în nici 30 de ani!