Ani de-a rândul, fotograful brazilian Sebastião Salgado a realizat portretele oamenilor marcați de foame, lupte și mizerie. Fotografiile sale alb-negru au devenit faimoase în întreaga lume deoarece documentează explicit suferința umană și exprimă fără cuvinte nevoia de a pune capăt nedreptăților și războiului. A realizat chiar și un documentar despre genocidul din Rwanda. Munca lui din zonele de război și taberele de refugiați l-a făcut să-și piardă speranța în omenire, văzând egosimul de care dăm dovadă majoritatea și cruzimea de care oamenii sunt capabili.

Cam toată lumea știe povestea lui Noe și a arcei lui, că a plouat timp de 40 de zile și nopți și că toată lumea a fost inundată. Atunci au supraviețuit numai opt oameni, Noe și familia lui, împreună cu animalele de pe arcă.

„În UE, fiecare al optulea deces ar avea legătură cu poluarea mediului înconjurător, susține un studiu. Cea mai gravă ar fi situația din România. O mică consolare: înainte era și mai rău.

Dă-mi, Doamne, puterea să schimb ce nu pot accepta, să accept ce
nu pot schimba și discernământul să disting între cele două!ⁱ

„Teama de karma este începutul înţelepciunii”. Despre acest lucru este vorba. Faci lucruri care crezi că sunt rele, deci vor exista consecinţe urâte. Dacă semeni seminţe rele, vei secera lucruri rele, rezultate negative. Dacă semeni seminţe bune, vei secera lucruri bune şi se vor întâmpla lucruri bune.

David Alaba: „Puterea mea e în Isus”.

În discursul demagogic, problemele familiei și ale copiilor sunt mereu transformate în arme. Și fiecare tabără își fabrică – în funcție de propria pricepere și creativitate – și folosește aceste arme nu neapărat în mod etic. Există însă și oameni, organizații, instituții care, fără să beneficieze neapărat de foarte multă mediatizare și notorietate, se înhamă la diverse proiecte menite să-i ajute pe cei mai năpăstuiți.

Laviniu Gabor (n.1974) este soț și tată a patru copii. Fondator și director general al unei firme de IT și fondator și președinte a platformei decenu.eu. Este pasionat de teologia publică și de un creștinism laic pe care dorește să-l vadă implementat în toate sferele societății.

Cum ai caracteriza, sintetic, perioada pe care o traversăm? 

Dincolo de pandemia care ne afectează pe toți, trăim în plină cultură a confuziei. Altfel spus, traversăm o deplină perioadă de post-adevăr. Suntem împărțiți pe preferințe. Preferințele doctrinare, politice, ideologice par mult mai seducătoare decât adevărul. Adevărul ar trebui să fie nemilos cu preferințele noastre, dar se pare că am hotărât să-l îngropăm. Așa că ce are de suferit este chiar gândirea critică. Buna judecată. Oamenii se dedică total propriilor gusturi și orice dialog se poartă de pe marginea confirmării propriilor prejudecăți. 

N.red. AOTV: Vă prezentăm povestea prea puțin cunoscută din spatele nașterii Uniunii Europene și a modului în care valorile creștine au influențat puternic părinții fondatori ai Europei pentru a merge pe un drum de reconciliere, iertare, acceptare și unitate, după un război distrugător încheiat cu înfrângerea nazismului, distrugerea unei mari părți a Europei, zeci de milioane de morți, sărăcie, tensiuni sociale extreme și ridicarea comunismului în Est.

De mai multe luni auzim spunându-se încontinuu „nu va mai fi cum a fost”, că vor exista schimbări. Noi, ca lideri creștini care slujim Bisericii lui Hristos, ne punem întrebări care sunt schimbările care ar trebui făcute în Biserica din România. Ca să putem vorbi despre aceste schimbări și pentru a le face, cred că este important să ne referim la lecțiile pe care le-am învățat în această perioadă de distanțare socială, voi face referire la trei din ele.

Perioada pandemiei de COVID-19 poate fi caracterizată ca una de șoc, de frustrări, necaz și încercări. A fost o pandemie neanunțată care a șocat întreaga omenire, a provocat teamă și dezamăgiri, o perioadă de necaz pentru unii care au pierdut pe cineva drag în familie sau au pierdut locul de muncă. A fost o perioadă grea pentru toți, pe plan personal, bisericesc, dar și în societate.

În octombrie 1347, un vas genovez ce aducea pește proaspăt din Crimeea ancora într-un port din Sicilia. Morți și muribunzi erau la vâsle. Marinarii aveau umflături negre de mărimea unui ou la subsuoară și în regiunea înghinală, din care se scurgeau sânge și puroi, iar pete și bube se întindeau pe piele. Cei bolnavi îndurau dureri îngrozitoare și mureau în cinci zile de la primele simptome.

Trăim vremuri interesante. Totul a fost dat peste cap, am fost nevoiți să reevaluăm tot ce făceam, ținând cont de noile realități. Pentru mulți, pandemia a adus durere și pierdere. Pentru alții, resetarea cauzată de pandemie a fost benefică, o ocazie să ne reconsiderăm prioritățile, starea spirituală, relațiile cu cei dragi. Și cu toții resimțim nesiguranța cu privire la viitor. 

COVID - Experiența personală

Am avut o experiență ca familie, dar și cu familia din biserică pe care am asistat-o ca păstor. Acolo am fost infectat (cu COVID, n.red.). Am avut și această experiență, ca sora din acea familie să plece acasă la Domnul, dar și mama-soacră să ajungă și ea infectată în spital. La vârsta de 83 de ani, Domnul a chemat-o acasă. 

Acest virus fie a fost trimis de Dumnezeu, fie a fost permis de El. Dumnezeu e pe tron, nimic nu se întâmplă fără voia Lui, fie cea directivă sau cea permisivă.

Transumanismul e un curent nou ce susține că următoarea etapă a evoluției va fi combinarea ADN-ului uman cu mașinăriile sau computerele, pentru a obține niște superoameni, cu superputeri, care vor fi ca niște zei.

Unde ne mai poți vedea:

Unde ne mai poți vedea:

Veștile despre ce se întâmplă cu mediul înconjurător nu au fost niciodată mai sumbre și nici nu au captat atenţia jurnaliștilor și publicului larg așa cum se întâmplă astăzi. De asemenea, studiile din ce în ce mai alarmante ale cercetătorilor au încetat să mai fie de interes doar pentru comunitatea știinţifică, concluziile lor regăsindu-se pe prima pagină a ziarelor sau în fluxul de știri al utilizatorilor reţelelor de socializare.

Fiecare credincios trebuie să fie relevant pt cei din jur, fiecare biserică trebuie relevantă în societat prin subiectele pe care le abordează și prin activitățile desfășurate. Relevanța nu e complicată: presupune o trăire frumoasă, o vorbire înțeleaptă. În plus, nu e un stas, ci trebuie să găsim modalități de a fi relevanți omului cu care ne întâlnim, iar Duhul Sfânt ne călăuzește în relația cu fiecare. Vorbirea nu trebuie să fie complicată, savantul înțelege și limbajul omului de rând.

Țara în care ne-am născut ne dă dreptul de a fi cetățeni ai ei. Când ne naștem din nou. Dumnezeu ne face onoarea de a fi cetățeni în Împărăția Cerului. În societatea în care ne aflăm, ne bucurăm de privilegiile pe care le avem, dar să nu uităm de responsabilități. La fel, în Împărăția lui Dumnezeu primim drepturi, dar și responsabilități pe care trebuie să le îndeplinim. Atât timp cât cele două coexistă fără să existe fricțiuni, nu avem dileme morale. Dar, dacă societatea impune reguli care contravin principiilor divine, trebuie „să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”.

Situația în care ne aflăm – generată de Coronavirus – este una de criză, truism evident, dar așa o percepem, așa o trăim. Și această criză îngrijorează, sperie, îngrozește chiar. Reacții normale, inevitabile, deloc condamnabile la urma urmei. Natura noastră umană ia act de noutatea înfricoșătoare a unei realități.

În anii ‘90, România cunoștea un interes crescut de spiritualitate creștină. Această etapă, în care s-au născut multe biserici și lucrări creștine de mare impact, s-a stins gradual. Motivele sunt multiple: secularizarea, materialismul, deschiderea spre alte religii sau idei datorată circulației libere în UE și avansului tehnologiei, problemele slujitorilor Bisericii; o viață spirituală creștină neconvingătoare.

Dacă în anii comunismului, cultele și comunitățile evanghelice erau orientate spre interior, cu minime legături cu societatea și probleme ei, deceniile ulterioare au fost caracterizate, în opinia mea, de un comportament preponderent reactiv față de problemele ivite, atât la nivel instituțional, cât și la nivelul poporului credincios al mișcării evanghelice – iar asta atunci când s-a coagulat cât de cât o reacție.

Sunt multe femei care în trecut, în mod special în anii '90, au făcut unu sau mai multe avorturi. Ulterior ele au realizat că acest lucru este greșit înaintea lui Dumnezeu. Ce se mai poate face acum? Răspunde la această întrebare Adrian Stupar, lider al comunității penticostale din Timișoara.

„40 de zile pentru viață” este o inițiativă pașnică, foarte specifică și independentă, care se axează pe 40 de zile de post, rugăciune și veghe pașnică în fața clinicilor de avort și care are la bază o motivație educațională. Cadrul celor patruzeci de zile este preluat din numeroase exemple întâlnite de-a lungul istoriei biblice. În decursul a 12 ani, prin aceste campanii, au fost salvate peste 12.000 de vieți.

Dr. Bogdan Cioată - Medic specialist Obstetrică - Ginecologie este unul din medicii din România care refuză să facă avorturi. L-am întrebat ce metode de contracepție recomandă el. Iată răspunsul său.

Adrian Totan recomandă câteva cărți educaționale pentru copii, în funcție de vârsta pe care o au aceștia.

Numărul părinților care realizează importanța educației sexuale și cei care își asumă această responsabilitate față de copiii lor este din păcate foarte mic. Adrian Totan explică de ce este important ca părinții să fie principalii factori de influență asupra copiilor lor atunci când vorbim despre sexualitate.

Ce conține mai exact cursul de educație sexuală predat de Adrian Totan, de la Fundația Estera? Pentru ce categorie de vârstă este conceput acest curs?

Cum răspundem părinților care resping ideea de educație sexuală? De ce este important ca copiii să afle din surse sigure informații cu privire la sexualitate, metode de contracepție, boli cu transmitere sexuală, etc?

România este țara cu cel mai mare număr de avorturi din Europa și cu cel mai mare număr de mămici adolescente. Exista o legătură între aceste date și lipsa educației sexuale? Ne răspunde Adrian Totan.

Creștinii sunt urmași ai lui Hristos, oameni care au ales să creadă în Isus, au primit nașterea din nou, intrând în Trupul lui Hristos, Biserica (Romani 12:5). Fiind parte integrantă din Trup, se subînțelege nevoia ca fiecare individ mântuit să participe activ la bunăstarea Trupului, slujind Biserica în funcție de chemarea primită: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora”.

Care sunt beneficiile respectării principiilor biblice cu privire la relațiile sexuale? De ce merită să aștepți până la căsătorie?

Ce înseamnă practic educația sexuală în funcție de vârsta copilului? Cum vorbești cu un copil de 9 ani și cum vorbești cu un adolescent de 14 ani?

De ce este important ca copiii/adolescenții să aibă parte de o educație sexuală sănătoasă?

Fundația Estera predă un curs de educație sexuală elevilor de liceu. Care sunt efectele asupra elevilor după ce termină de parcurs cursul?

Politica pro-viață a administrației Trump a câștigat încă o victorie: Nancy Pelosi și-a retras amendamentul care prevedea alocarea a 1 miliard de dolari pentru avorturi sub umbrela luptei împotriva Covid-19.

În timp ce toate forțele și toată atenția lumii sunt concentrate pe lupta cu Covid-19, s-ar părea că nimeni nu ar alege moartea. Dar nu este așa. În SUA, Nancy Pelosi, Speaker-ul Camerei Reprezentanților, politician democrat pro-avort, a încercat să introducă sprijinirea avortului într-un proiect de lege cu privire la sprijinirea oamenilor afectați de epidemia cu noul coronavirus.

Dana Nălbaru și Dragoș Bucur formează un cuplu de peste 12 ani și au împreună trei copii, doi biologici: o fată Sofia și un băiețel Kadri (4 ani), dar și o fetiță înfiată, pe nume Roxana (6 ani). De când s-a retras din lumina reflectoarelor, Dana şi-a dedicat aproape tot timpul creşterii copiilor şi spune că nu are de gând să mai revină pe scenă.