Există o acceptare unanimă a faptului că toate influențele spirituale sunt favorabile, sau că, cel puțin, cel care le caută este dotat cu un sistem personal de apărare împotriva influențelor nedorite. Totuși din punct de vedere biblic experiențele spirituale pot fi ori bune, ori rele. N-ar trebui să credem cu naivitate în toate. Spiritele al căror scop final este distructiv pentru umanitate pot crea iluzia deținerii unei puteri spirituale. Abilitatea supranaturală nu reprezintă în sine o garanție a bunelor intenții.

Meditația, acea stare de reflecție conștientă, este nu doar menționată, ci și încurajată de Biblie, însă meditația biblică diferă de alte forme de meditație. Iată câteva caracteristici ale meditației biblice:

1) Creștinul este călăuzit și protejat de prezența persoanei Duhului Sfânt.
2) Meditația biblică este concentrată pe caracter sau pe Biblie, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.
3) Meditația, pentru creștin, înseamnă bucurie și aprofundare a relației cu Dumnezeu.
4) Creștinul așteaptă comuniune cu un Dum-nezeu personal transcendent.
5) Biblia este ghidul creștinului în verificarea surselor experiențelor spirituale, oferind contextul pentru înțelegerea experiențelor, fără a anihila bogăția posibilităților de a comunica cu Dumnezeu.

Compară aceste puncte cu cele enumerate mai jos, la Principii de Bază.

PRINCIPII DE BAZĂ

Multe grupări, de la diverse seminarii de pregătire în afaceri până la seminariile oculte, se folosesc de meditație sub diversele ei forme, toate având aceleași caracteristici :

1) Meditația non-biblică nu este însoțită de Duhul Sfânt, care să îndrume și să protejeze. Nu se situează într-un cadru sigur.
2) Meditația non-biblică este adesea defocalizată și, de cele mai multe ori, ținta finală este „sinele” personal.
3) Meditația non-biblică are un caracter explorator și, prin intermediul ei, se încearcă pătrunderea „dincolo”.
4) Meditația non-biblică este percepută doar ca o practică individuală, scopul fiind descom-punerea într-un cosmos impersonal. Personalitatea nu capătă tărie și nici disciplină, ci se face abstracție de ea.
5) Puține sisteme de meditație non-biblică oferă un cadru obiectiv pentru interpretarea experiențelor. În schimb, pun accentul pe natura personală și pe dificultățile de comunicare.

EFECTE

Experiențele spirituale sunt comune celor mai multe tipuri de meditație și sunt adesea folosite pentru a autentifica o anumită practică.

Mantra presupune cuvinte specifice (de obicei în sanscrită sau în altă limbă veche), pe care cei inițiați în practica meditației trebuie să le repete mereu. Se crede deseori că acestea sunt alese pentru fiecare individ în parte, dar, de obicei, nu se întâmplă așa. Mantrele sunt în general numele unor zeități hinduse, deși acest lucru nu li se spune studenților. Cei mai mulți dintre ei cred că repetă doar un cuvânt sau o frază lipsită de sens.

Poziția corpului este considerată importantă în anumite stiluri de meditație, de exemplu, în yoga, poziția obișnuită este cea statică; Tai Ch’i se practică numai prin mișcare. La început, intenția era ca posturile să fie combinate cu mantra pentru a atrage atenția unei anumite ființe spirituale sau pentru a induce o stare specifică de pasivitate și de deschidere a studentului.

Există o varietate de beneficii fizice și mintale, printre care relaxarea și liniștea interioară; o gamă lărgită de abilități fizice; un grad mai mare de conștiență de sine și o încredere în sine care pot conduce la o mai bună comunicare sau manipulare a celorlalți, în funcție de motive.

O practică foarte comună este Meditația Transcedentală, folosită de cei implicați în mișcarea New Age, cu rădăcini adânci în Hinduism.

Totuși ce fel de probleme pot apărea din meditație?

1) O adâncire a lipsei simțului realității care poate conduce la pierderea abilității de a face față problemelor imediate, atrăgând după sine dificultăți în relaționarea cu ceilalți. Pe plan spiritual, mai apare și incapacitatea de a face distincție între chestiunile importante și cele minore.
2) Sistemul de valori se schimbă, mulți oameni devenind preocupați de o anumită dietă sau de un anume regim fizic, crezând că în acest fel vor accede mai ușor la cele spirituale, ajungând la puritate, dar și la sănătate fizică.
3) Capacitatea de a emite judecăți morale este redusă, pe de o parte datorită meditațiilor, iar pe de altă parte datorită învățăturilor despre moralitate, care însoțesc în mod normal meditația.
4) Anumite tipuri de meditație încurajează dezvoltarea practicilor oculte, cum ar fi: levitația, proiecția astrală (experiențe extra-corporale), stări de transă (căutarea ajutorului din partea unui „ghid spiritual”), dezvoltarea puterii psihice de a-i domina pe ceilalți. Astfel de tehnici se opun, evident, principiilor biblice.

CONCLUZII

Este posibil ca cineva să folosească o tehnică de meditație non-biblică fără a fi atras de tărâmul spiritual? Este posibil ca disciplinele fizice și mintale să fie separate de fondul spiritual? Credem că răspunsul la aceste întrebări este nu.

1. Inițiatorii celor mai multe sisteme au considerat partea spirituală ca fiind importantă, iar efectele fizice sau mintale ca subproduse; mulți au mai spus că orice încercare de a lucra doar la nivel fizic ar fi ineficientă și chiar hazardată în unele cazuri.
2. Biblia susține cu puternice argumente menținerea purității spirituale prin nepartici-parea la practici spirituale dintr-un alt mediu. De exemplu, în Hagai 2:11-14 ni se spune clar că o practică sfântă nu va transforma lucrurile obișnuite în lucruri sfinte, însă o practică murdară sau coruptă determină pângărire la toate nivelurile (vezi 1 Corinteni 10:14-23.)
3. Ar trebui totodată să remarcăm că meditația intensă este o practică egoistă, deoarece atenția individului este centrată doar pe sine, pe capacitățile și problemele personale, adesea fiind neglijate nevoile celorlalți. Un exercițiu care, aparent, își îndreaptă atenția spre Dumnezeu, se încheie adesea prin ignorarea Lui și a celorlalți oameni, încălcând astfel cele două porunci despre care Isus a spus că sunt cele mai importante (vezi Marcu 12:28-31).
4. Creștinii care se implică în meditații non-biblice, adesea pentru că nu conștientizează fundamentul acestora, se confruntă cu o lipsă a stării de siguranță și cu o deviere treptată de la activitatea creștină, fiind orientați spre o practică meditativă în sine.

Sursa: Ellel Romania