Originile acupuncturii se pierd în China preistorică, însă prima abordare sistematică avea la bază învățături elaborate provenite din , din ghicire și din spiritism, dar și din medicină. Prima atestare scrisă și primele practici „de succes” datează din jurul anului 400 î.H.  Sistemul a fost dezvoltat de diverși învățați chinezi, printre care și Confucius, iar bazele sistemului actual au fost stabilite pe la 400 d.H. În 1683, după o ședere de doi ani în Orientul Îndepărtat, un fizician olandez pe nume Willem Ten Rhyne a introdus această practică în Europa. El a inventat cuvântul acupunctură care înseamnă „a înțepa cu un ac”.

În ultimii ani acupunctura a fost redescoperită de Occident, dar acum în China ea este înlocuită din ce în ce mai mult cu medicina occidentală și cu proceduri chirurgicale.

În numărul din 24 noiembrie 1997 a revistei Time, s-a scris că în jur de un milion de americani cheltuiesc 5.000 de milioane de dolari pe an pe acupunctură, o practică care pare să funcționeze. Un studiu care pune accent pe rezultatele favorabile încearcă să „occidentalizeze” conceptele originale.

Totuși rezultatele s-ar putea să nu fie atât de favorabile precum sunt ele prezentate în raport, de vreme ce există mărturii care afirmă: „cele mai elaborate experimente prezintă cele mai slabe rezultate.”

PRINCIPII DE BAZĂ

„Mulți occidentali încearcă să separe acupunctura de filozofiile orientale, dar acest demers este imposibil. Acupunctura este un sistem holistic de vindecare, în sensul că tratează omul în întregul lui, și nu doar condiția lui prezentă. Este un sistem de armonizare cu Universul, iar pentru a-l înțelege trebuie să cunoaștem câte ceva din filozofia chineză.” (citat din cartea Healing Without Harm, [Vindecare inofensivă], E.G.Bartlett, 1985, p. 12.)

„În lumea occidentală actuală, avem tendința de a-l prezenta pe om ca pe un fel de fabrică chimică ori ca pe o mașinărie pe care nu te poți baza pentru că are nevoie tot timpul de reparații. Puterile invizibile și imponderabile dinlăuntrul lui: ‘spirit’, ‘forțele vieții’, ‘suflet’ le despărțim de mașinăria fizică... Atât abordarea orientală, cât și cea occidentală își au propriile valori față de pacientul bolnav. Sper ca, într-o zi, ele să poată fi combinate, iar doctorii să poată fi capabili să gândească atât la nivel mecanicist, cât și în termeni de forțele vieții.”(Acupunctura, Dr. Felix Mann, p. 3-5.)

Sistemul de credințe din spatele acestor terapii este Taoismul. Crezul afirmă că viața se bazează pe o energie spirituală numită „Ch’i”, care se pronunță „Ki” ori „Qi”. Această energie este captată de corp prin diverse căi, chiar și atunci când mâncăm sau când respirăm. În corp, ea curge prin paisprezece meridiane majore și alte numeroase meridiane minore, care leagă organele interne.

Aceste meridiane pot fi stimulate la nivelul pielii în 365 de puncte majore și 350 de puncte minore de acupunctură, prin ace sau prin presiune.

Apariția unei boli este determinată de un dezechilibru al energiei spirituale Ch’i, care poate fi corectat prin stimularea anumitor combinații între punctele de acupunctură. Trebuie menționat că, în felul acesta, nu boala în sine este tratată, ci mai degrabă dezechilibrul dintre Yin și Yang, astfel încât Ch’i să curgă liber și să determine vindecarea. Acele de acupunctură ilustrează refacerea echilibrului: „Se spune că acele deschid, măresc sau scad fluxul de energie (numită Qi) spre vindecare.” (Reader’s Digest Family Guide to Alternative Medicine.)

Se ajunge la un diagnostic printr-o metodă care combină mai multe mijloace:
a. surse bibliografice
b. sensibilitatea pielii
c. examinarea limbii – un sistem complex prin care anumite puncte de pe limbă fac trimitere la anumite organe
d. verificarea pulsului – la fiecare înche-ietură sunt identificate șase tipuri de puls – unii terapeuți cred că acest tip de examinare oferă informații despre subconștientul pacientului, încercând să dezvolte o sensibilitate psihică
e. astrologia sau alte metode similare

EFECTE

Acupunctura are două aplicații terapeutice :

• Ca anestezic în vindecarea bolilor - Mai mult decât pentru oricare altă formă de terapie alternativă, s-au făcut cercetări științifice legate, în special, de punctul 1, dar niciuna din teoriile propuse n-a fost confirmată de vreun studiu științific.
• O teorie unanim acceptată în prezent ne prezintă acupunctura ca pe o formă elaborată de hipnoză. Aceasta și din cauza ratei de succes obținut, a tipurilor de boli pe care le tratează și a categoriei de oameni care răspund favorabil.

Ca anestezic, eficiența acupuncturii este destul de scăzută, între 12% și 54%, aproape toți pacienții cerând anestezic suplimentar. Varietatea reacțiilor pacienților și diferitele grade de durere resimțite pot explica, în mare parte, motivul acestei variații importante de procentaj.

În privința capacității de vindecare, studii controlate arată că, în ciuda revendicărilor, nu există niciun efect asupra bolilor cauzate de o schimbare organică, ex. infecții, surzenie sau cancer. S-au constatat totuși niște modificări la nivelul unor tulburări funcționale unde activitatea normală a corpului a fost deranjată, ex. ulcer, migrenă și anumite boli de piele.

Meridianele și punctele nu pot fi localizate științific, variind de la o școală de gândire la alta. Unii terapeuți mai pretind că ele variază în funcție de starea de sănătate a pacientului. Un studiu a arătat că folosirea acelor în puncte considerate „greșite” din punct de vedere tradițional a condus la obținerea acelorași rezultate.

Toate aceste concluzii întăresc teoria conform căreia acupunctura se bazează pe hipnoză sau pe sugestie, mai degrabă decât pe vreun proces de natură fizică. Mai sunt și alte tehnici, cum ar fi acupresiunea și auriculoterapia, care au la bază aceleași principii ca și acupunctura.

Terapeuții care folosesc aceste tehnici se împart în trei grupe mari:

a) Cei care urmează vechile învățături spirituale chinezești și insistă că, fără acestea, efectele acupuncturii sunt limitate.
b) Cei care folosesc același limbaj, dar care încearcă o reinterpretare mai familiară a cuvintelor și a conceptelor, de exemplu „energiile cosmice” ar putea fi traduse prin efecte electrice sau magnetice.
c) Cei care evită să facă apel la ideile originale și la terminologia de bază, folosind acupunctura ca pe o terapie pe care nu o înțeleg, dar care are un anumit succes.

CONCLUZII

Ținând cont de aceste categorii de terapeuți, am putea spune că un creștin:

• Ar trebui să-i evite pe cei din categoria (a), menționată mai sus.
• Ar fi bine să fie conștienți că cei din categoria (b) pot folosi metode de diagnosticare inacceptabile, cum ar fi prezicerea cu ajutorul pendulului.
• Ar trebui să înțeleagă că majoritatea doctorilor care au urmat cursuri de scurtă durată s-ar potrivi în categoria (c).
• Terapeuții din grupurile (b) și (c) ar trebui chestionați de ce explicațiile științifice oferite nu au acoperire practică și întrebați cum cred ei că funcționează acupunctura.

Totuși despre oricare grup de terapeuți ar fi vorba, trebuie reținut:

Rădăcinile acupuncturii se găsesc în credințele taoiste, care se opune creștinismului. „Vindecare” înseamnă stimularea și armonizarea forței vitale, care nu este Duhul Sfânt. Astfel, noi sugerăm că nu este bine pentru creștini să se expună la tratamente care implică acupunctura sau tehnici similare.

Sursa: Ellel Romania