Aromaterapia
Originile aromaterapiei pot fi urmărite încă de la începuturile civilizației. Se spune că hieroglife datând din 4500 Î.Cr. ne arată egipteni antici utilizând substanțe aromatice în medicină. Ei foloseau și puterea antiseptică a anumitor uleiuri pentru a opri putrefacția cadavrelor, atunci când erau mumificate. Totodată, această practică era foarte des folosită în ritualuri religioase de vindecare și în ceremonii de exorcizare.
S-a mai descoperit însă că arderea anumitor plante poate provoca stări modificate ale conștiinței, asemănătoare tendinței actuale de a priza substanțe toxice, mulți folosindu-le în acest scop. Într-adevăr, există avertismente că anumite substanțe pot provoca efecte similare cu utilizarea LSD-ului.
Originea aromaterapiei moderne poate fi găsită în Franța, în prima parte a secolului nostru, când profesorul Gattefosse, un farmacist-cosmetician, a inventat acest termen. Descoperirea a fost acci-dentală. Într-o zi, s-a ars la mână și, din întâmplare, a pus-o în ulei de lavandă, fiind uimit de rapiditatea cu care a încetat durerea și de faptul că mâna i s-a vindecat.
Alți doi francezi au dezvoltat această terapie. Dr. Jean Valnet a folosit-o pentru a trata pacienți cu probleme de natură psihiatrică, iar Pierre Franchomme afirma că încărcăturile electrice din uleiurile esențiale sunt cele care determină procesul de vindecare. Marguerite Maury, al cărei soț a fost homeopat, a dezvoltat și mai mult întrebuințarea aromaterapiei.
PRINCIPII DE BAZĂ
Cu toții suntem conștienți că mirosurile ne afectează, fie că este vorba de capsula mentolată de sub pernă care ne ajută să respirăm, sau de cina gurmandă care se pregătește în bucătărie. Însă oare aromaterapia presupune doar mirosirea unei anume esențe? Iată descrierea dintr-o broșură: ,,… o adevărată terapie holistică, care ia în calcul mintea, corpul și spiritul unei persoane, ca, de altfel, întreg stilul său de viață, felul de a mânca ș.a.m.d .”
Citim următorul diagnostic îngrijorător:
„Există totuși o abordare holistică și, înainte de a începe tratamentul, aromaterapeutul își va dedica o parte din timp ca să afle totul despre pacient… despre munca lui, stresul la care este supus în timpul muncii, viața de familie, hobbiurile, convingerile.” (Healing Without Harm [Vindecare inofensivă], E.G.Bartlett, 1985, p. 28.)
Robert Tisserand, în cartea lui despre aromaterapie, afirmă:
„Aromaterapia aparține domeniului terapiilor naturale. Astfel, ea se bazează pe anumite prin cipii care sunt acceptate și de alte terapii naturale. Cele mai importante sunt Forța Vieții, Yin-Yang, alimentele organice.” (p. 29)
Nu toți aromaterapeuții ar fi de acord cu asemenea afirmații, dar, pentru mulți, esența acestui tratament nu constă doar în niște mirosuri plăcute, ci, din nou, în Yin și Yang și în Forța Vieții.
Uleiurile aromatice pot fi folosite sub formă de picături, capsule, inhalații sau în masaj. Chiar dacă unele tratamente presupun doar o simplă inhalare, un masaj implică mult mai mult, pentru a permite uleiurilor să intre în piele și să fie absorbite de lichidele din corp și de vasele de sânge. Procedura, în sine, s-ar putea să nu fie una greșită, dar s-a descoperit că un număr semnificativ de uleiuri sunt toxice și dăunătoare, cu precădere în timpul sarcinii.
Îndoiala în privința aromaterapiei vine, în primul rând, din faptul că nu există o dovadă științifică pentru a susține faptul că, în timpul masajului sau al băilor aromatice, uleiul își găsește drumul spre acea parte din corp care trebuie tratată. Într-adevăr, se crede că sistemul olfactiv (responsabil cu mirosul) transmite mesaje creierului, pentru a induce o liniștire a minții, care, în multe cazuri, duce la o stare de spirit imaterială. Iată de ce este posibil ca uleiurile de baie pe care se menționează ,,preparat aromaterapeutic” să aibă un efect minim sau chiar efect zero.
Totuși, în acest al doilea caz, apare un semn de întrebare. Când consulți un aromaterapeut, va vrea să știe totul despre tine, despre dietă, stil de viață și, eventual, zodia, pentru că tratamentul se ocupă în special de crearea unui echilibru în toată ființa persoanei, la nivel fizic, mental și spiritual. Aceasta poate cauza o problemă pe care o regăsim și în alte ramuri de medicină alternativă, cum este homeopatia; astfel că trebuie să ne întrebăm: Ar trebui să permită creștinii unui asemenea medic să încerce să-i ajute din punct de vedere spiritual?
Marguerite Maury, menționată mai sus, spunea: „… dar cel mai mult ne interesează efectul parfumului asupra laturii psihice și mintale a individului. Puterea de percepție devine mai clară și mai ascuțită, apărând sentimentul de a vedea mai obiectiv și, prin urmare, dintr-o perspectivă mai reală.”
Dacă este sau nu posibil ca aroma unui ulei să schimbe partea cea mai profundă a ,,psihicului” nostru este o chestiune discutabilă. Cu toate acestea, unii practicieni se așteaptă ca mireasma să funcționeze la fel ca în citatul de mai sus. Această perspectivă este transmisă și clienților lor.
EFECTE
Există o diferență între a te bucura de un parfum și a percepe puterile lui curative. Există o diferență în a testa anumite parfumuri sau loțiuni de bărbierit, într-o parfumerie sau într-un cabinet de cosmetică, și a crede într-o aromă identificată ca fiind mirosul unui ulei, care urmează să vindece, să aline sau să prevină o anumită boală.
Având în vedere multitudinea de parfumuri diferite, bineînțeles că noi trebuie să cunoaștem modalitatea prin care aromaterapeutul îl va alege pe cel ce ni se potrivește. Există mai multe răspunsuri, în funcție de tipul de aromaterapeut. Unii vor analiza, pur și simplu, o planșă de cauze și efecte și vor prescrie un parfum pentru boala ta. Totuși mulți vor merge mai departe.
Un mod comun de a alege uleiul aromat potrivit este radiestezia sau oscilația unui pendul. În acest caz, se suspendă un pendul deasupra mos trei de sânge a pacientului, pentru a decide care este tratamentul potrivit. Scepticii vor spune că oscilația unui pendul este doar o chestiune de șansă, dar cei care cred în aeastă practică și o folosesc au convingerea că este vorba de o forță supranaturală.
Vine această putere de la Dumnezeu? Nu, pentru că, în mod cert, Biblia ne învață că aceste lucruri sunt greșite și, astfel, apelăm la o putere supranaturală care nu este de la Dumnezeu.
Alți aromaterapeuți vor folosi detectarea aurei. În acest caz, vor căuta să vadă aura spirituală care se presupune că ne înconjoară. Apoi, vor căuta să întărească orice punct slab din acea aură, care ar fi putut apărea datorită unui ,,dezechilibru” în sistem. Și în acest caz este vorba de ceva foarte ,,spiritual”, dar este o spiritualitate care nu vine de la Dumnezeu.
Se mai poate spune, de asemenea, că masajul cu uleiuri poate fi relaxant și că nu e nevoie să luăm în considerare elementul spiritual, dar totuși aromaterapia a avut, în trecut, legături cu magia, iar acest fapt nu poate fi ignorat, atunci când urmăm un tratament. Unele magazine care comercializează uleiuri aromaterapeutice susțin că există o legătură astrologică între boală și uleiul specific recomandat pentru tratament.
Într-adevăr, o lectură mai vastă pe acest subiect va dezvălui, în unele cazuri, practici oculte, precum capacitatea de a vedea prin intermediul pielii, citirea ziarelor utilizând cotul, transformarea mirosurilor în culori și alte practici nefirești.
CONCLUZII
1. Nu e nimic rău în a mirosi o aromă plăcută, iar anumite ierburi chiar au un simplu efect fizic, a cărui valoare este dovedită științific. Într-adevăr, multe medicamente au fost extrase, inițial, din plante.
2. Unii aromaterapeuți vor prescrie uleiuri în mod sincer, pur și simplu pentru a facilita masajul, fără a recurge ei înșiși la puteri oculte.
3. Totuși există, după cum am văzut, două posibile pericole. În primul rând, faptul că suntem îndrumați să credem că uleiurile ne vor afecta ființa lăuntrică, spiritul. În al doilea rând, existența unor influențe oculte acceptate de mulți aromaterapeuți. Acest fapt este evidențiat de următoarea comparație între aromaterapie și aromacologie (știința parfumului și a mirosului). Aromacologia a demonstrat ușurința cu care pot fi schimbate emoțiile. Aromaterapia susține o teorie a ,,forței vitale” – atât în privința uleiurilor, cât și a tehnicii și obiectivelor lor terapeutice, dar și în dreptul folosirii uleiurilor cu efecte speciale, incluzând regresia spre viețile trecute și alte fenomene psihice – ceea ce arată că terapia nu este nici holistică, nici de dorit, din punct de vedere creștin. (Holistic Health, Holistic Hoax [Sănătate holistică, păcăleală holistică], Richard J B Willis, 1997, p. 212/3.)
4. Având în vedere aceste pericole posibile, ar trebui oare să mă las implicat în așa ceva?
Sursa: Ellel Romania