Donează     Rugăciune       TV LIVE                           

crestinul si biserica 640Creștinul și Biserica - Biserica lui Hristos a fost chemată să iasă afară și să „facă ucenici.” dar de multe ori s-a dovedit pasivă și a pierdut contactul cu realitatea din jur. Există și biserici care au înțeles că mesajul dragostei lui Dumnezeu trebuie manifestat față de aproape în diverse moduri. Această secțiune discută despre Biserica vie spiritual și cu impact în societate, tratând și cum ar trebui să ne raportăm noi, ca și credincioși, la Biserică, atât ca instituție cât și ca comunitate de creștini.

Valori creștine în toate sferele societății - Larry Pyle

Sunt pastor din 1974, de la vârsta de 27 de ani. Am început să slujesc ca pastor în California. După câțiva ani de slujire, am ajuns foarte dezamăgit din cauza lucrării din biserică, pentru că nu câștigam suflete pentru Isus. Ne mulțumeam cu întâlnirile minunate din biserică, cu muzica excepțională. Ne vizitau multe persoane, dar nu ajungeam la cei care aveau nevoie de ajutor. 

Într-o zi, în timp ce mă rugam, L-am întrebat pe Dumnezeu de ce predic doar la creștini, iar Dumnezeu mi-a spus: „Ce-ar fi să deveniți un centru al vieții pentru acest oraș? Transmiteți viața lui Dumnezeu și a Duhului”. Le-am vorbit prezbiterilor bisericii despre această revelație, toți au spus că am dreptate și, din momentul acela, biserica noastră a început să se schimbe. Nu am schimbat doar semnul de afară, ci am schimbat și metodologia. Am început să mergem pe străzile din Long Beach, California, în serile de vineri și sâmbătă, și am găsit pe străzi foști doctori, foști avocați, foști profesori universitari, care ajunseseră dependenți de droguri și dormeau pe băncile din parcuri, își pierduseră familia, casa, totul. 

Am început să le slujim. Le duceam mâncare, haine și tot ce aveau nevoie și, încet, am început să îi îndrumăm spre întrunirile noastre de duminică. Unii din biserică au fost tulburați din cauza lor, deoarece oamenii aceștia nu arătau prea bine și categoric nu vorbeau foarte frumos, unii dintre ei miroseau puternic, însă acesta a fost începutul revoluției lucrării mele, de la un grup religios introvertit, la un grup extrovertit ce oferă viață. Lucrul acesta se întâmpla în anii 80 și continuă până astăzi. În fiecare an, Dumnezeu ne oferă noi revelații și dimensiuni. 

Stop mersului la biserică

Isus nu Și-a început lucrarea pe pământ în clădirea unei biserici. Când Isus intră în Ierihon și un om de afaceri scund pe nume Zacheu urcă într-un copac să Îl vadă, Isus îi spune lui Zacheu să coboare, dar nu pentru a-L auzi predicând în sinagogă, ci pentru că voia să intre în casa lui. Isus nu Și-a început slujirea în clădirea unei biserici, ci în spațiul public. A mers la oameni, la colectorii de taxe, la pescari. Asta lipsește în zilele noastre. În prima mea carte, „Stop mersului la biserică. Modelul de A FI Biserica lui Hristos’’, vorbesc despre faptul că Biserica a fost mutată din case în catedrale sau în sinagogi și am pierdut viziunea, modelul lui Isus de slujire. 

Este o diferență între a merge la biserică și a sluji în biserică, respectiv a fi Biserica. Am știut că va fi un titlu controversat, dar am vrut să atrag atenția oamenilor. Nu am vrut să spun că trebuie să închidem bisericile, ci mesajul meu e că Isus nu le spune oamenilor să meargă la biserică, ci îi spune Bisericii să meargă la oameni. În primul caz, „biserică” e scris cu literă mică, iar în al doilea, cu majusculă, deoarece sunt două tipuri de biserici în lume: biserica creată de om și Biserica lui Isus Hristos. Biserica făcută de om este o instituție axată pe programe, pe reguli și reglementări, pe rutină. Biserica lui Isus Hristos este complexă și nu se rezumă la cântece, la predici, ci înseamnă să trăiești Evanghelia. 

Atunci când ne gândim la Evanghelie, ne gândim că trebuie să o predicăm. Nu, noi trebuie să trăim Evanghelia, și nu doar duminica, atunci când ne adunăm împreună, ci în mijlocul oamenilor, la școală, la birou, la tribunal, oriunde mergem, deoarece noi suntem Biserica, nu clădirea. Totul se rezumă la conectare. Comunic eu mesajul Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu oamenilor din afara zidurilor bisericii mele? Dacă nu, înseamnă că nu împlinesc misiunea la care m-a chemat Dumnezeu. Relevanța înseamnă să folosesc limbajul persoanelor cu care încerc să comunic. 

Dumnezeu ne cheamă să fim lumină. Una dintre greșelile pe care le facem ca Biserică este că încercăm să păstrăm lumina în interiorul clădirii, unde e deja lumină. Lumina nu are nevoie de lumină, ea e necesară în întuneric. Îmi place cuvântul folosit de Isus când spune: „Eu sunt lumina lumii, dar acum, că Eu voi pleca, voi trebuie să fiți lumina lumii.’’ Cuvântul folosit este „phos’’ și se referă la o lumină care nu poate să fie generată sau stinsă, e o lumină din Dumnezeu. Dumnezeu mi-a arătat că, deși nu poate să fie stinsă, poate să fie ascunsă, în bisericile noastre. Acolo unde e cea mai mare nevoie de ea, suntem tăcuți, dar ne răspândim lumina duminica în biserică.

Un exemplu: În 2005, am primit un telefon de la șeful poliției din Westminster, California. Acesta mi-a spus că au nevoie de încă un capelan. Am urmat cursul de pregătire, am ajuns capelan și am lucrat cu agenții de teren. Am aflat că absolut fiecare polițist era divorțat. Dumnezeu m-a dus într-o zonă nouă în care nu mai fusesem. Slujisem ani buni în zona religioasă bisericească, dar Dumnezeu m-a mutat în poliție și încă lucrez în acest domeniu, sunt capelanul Departamentului de poliție din Arkansas. Adesea merg împreună cu polițiștii pe teren, văd cazuri de crime, sinucideri, conflicte familiale, supradoze de droguri. 

Am intrat în casa unui bărbat care, din cauza depresiei, și-a luat viața. El locuia lângă un membru din biserică. Unde a fost acesta? Acel creștin nici măcar nu a mers la el să îl cunoască. Iată-mă stând lângă victima unui glonț, în timp ce membrul din biserică e la o altă întrunire în biserică, ascultând o altă predică și cântând un alt imn. Îmi zic în sinea mea: „De ce nu ești aici? De ce nu ai venit la el? De ce nu te-ai oprit să îți cunoști vecinul?” 

Vă rog, înțelegeți că nu critic întrunirile din biserici, cântecele și predicile, chiar Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ele. Însă Evanghelia trebuie trăită față de vecinul de alături, de polițiști, avocați, judecători, de profesorii de la școală, de oamenii de afaceri. 

Oltenia

Există un capitol în carte numit „Isus a coborât din microbuz”, despre ceva întâmplat în România. M-am întors în sudul României în urmă cu câțiva ani pentru a sluji acolo. Oltenia e o zonă foarte săracă. Ne-am trezit duminică dimineața și am plecat spre un sat în care urma să vorbesc. În drum spre biserică, am trecut pe lângă sute de persoane, tineri și bătrâni, și l-am întrebat pe pastor unde merg toți acei oameni. Mi-a spus că merg la o piață specială de duminică dimineața! Am mers mai departe și am ajuns la bisericuța albă. Minunat! Am intrat în biserică și am întâlnit un grup minunat de persoane. Au avut un timp de laudă și închinare frumos. Am vorbit în fața a vreo 30 de femei, cam cinci bărbați și câțiva copii. 

În drum spre casă, i-am spus pastorului: „Știi ce s-a întâmplat în dimineața asta? Tu, cu mine și cu Isus am urcat în microbuz pentru a merge la biserică, dar, în timp ce mergeam prin sat, Isus a coborât din microbuz. Isus merge acolo unde e cea mai mare nevoie. Eu am vorbit la 35 de persoane care Îl cunosc deja pe Isus, dar în satul acela erau sute de persoane disperate. Poate unii vor muri săptămâna aceasta, unii sunt alcoolici sau dependenți de droguri, sau se poartă urât cu cei din familia lor. Isus a coborât din microbuz.”

Pastorul m-a întrebat ce să facă, aveau program la biserică la aceeași oră cu piața. I-am spus să schimbe ora și să meargă în piață. Următoarea dată când am venit în România, el mi-a spus că trebuie să ne trezim devreme duminică dimineața, să mergem la piață. Am mers la piață, iar membrii bisericii erau deja acolo. Pregătiseră mese cu cafea și prăjiturele. Cineva a făcut animale din baloane, i-a pictat pe copii pe față și s-a jucat cu ei. În acea dimineață, au oferit 1500 de Nou Testamente, au stat de vorbă cu oamenii și s-au rugat pentru ei în piață. Despre asta vorbesc. În America, România, Germania sau orice altă țară, nevoia e aceeași. 

Evanghelia Bisericii și Evanghelia Împărăției

Un pastor din New York, Joseph Mattera, a scris o carte intitulată „The Divided Gospel” și spune că sunt două evanghelii: Evanghelia Bisericii și Evanghelia Împărăției. Evanghelia Bisericii îi convertește pe oameni și îi pregătește pentru cer, dar Evanghelia Împărăției îi ajută pe oameni să trăiască o viață de abundență și să aducă o schimbare în lume. 

Înainte de Războiul Civil American, Biserica din Statele Unite influența cultura și o schimba cu mesajul veștii bune. În război am pierdut jumătate de milion de persoane, iar Biserica a fost atât de afectată, încât a decis să se izoleze de lume, să predice despre importanța mântuirii și că trebuie să ne rugăm ca Isus să se întoarcă cât mai repede pentru a ne scăpa din lumea aceasta. Asta se întâmpla prin 1880. În următorii 40 de ani, universitățile americane au fost acaparate de valul umanismului și anticlericalismului, în contextul în care toate universitățile noastre fuseseră fondate pe Cuvântul lui Dumnezeu pentru a instrui oamenii să vestească Evanghelia. În 40 de ani, până în 1920, pierduserăm toate universitățile! O generație mai târziu, absolvenții acelor universități au ajuns liderii noștri, promovând avortul, căsătoria homosexuală și alte păcate. 

Evanghelia Împărăției înseamnă să influențăm toate segmentele societății. Nu trebuie să ne gândim doar la cum să scăpăm de lumea aceasta, să ne ascundem în bisericile noastre, să cântăm cântece și să ascultăm predici, în timp ce așteptăm ca Isus să vină să ne salveze. Ci trebuie să ne dorim să fim umpluți cu Duhul Sfânt, ca să putem ieși dintre zidurile bisericii și să ne ajutăm vecinul, spunându-i ce a făcut Isus pentru noi. 

Trebuie să facem diferența între Evanghelia bisericii (a congregației/adunării) și Evanghelia Împărăției (implementată de Ecclesia, cuvântul grec nou-testamental folosit de Isus pentru Biserică). Un vechi prieten, Dr. Ron Cottle, expert în teologia greacă și ebraică, explică bine această idee. „Ecclesia echipează oamenii pentru toate domeniile vieții, dar adunarea/congregația echipează oamenii pentru viața de biserică. Ecclesia aduce schimbare în comunitatea din zonă, iar adunarea aduce schimbare doar în sufletele indivizilor. Ecclesia provoacă statu-quoul, adunările definesc pacea în mijlocul statu-quoului. Ecclesia trimite oamenii să slujească în comunitățile lor, adunările cheamă comunitățile să ia parte la programele lor de duminică. Ecclesia e concentrată pe transformarea și administrarea pământului, adunarea e concentrată asupra drumului spre rai. Ecclesia e concentrată asupra umanitarismului împuternicit de Duhul Sfânt, adunarea e concentrată asupra pietății împuternicită de Duhul Sfânt. Cei din Ecclesia știu că au fost sfințiți pentru a sluji, cei din adunare cred că au fost salvați pentru a fi sfințiți. Ecclesia are o viziune pentru toată comunitatea, adunarea are o viziune pentru întregul Trup. Ecclesia are viziunea de a influența toți cei „șapte munți’’ ai culturii, adunarea are viziunea de a influența doar muntele religiei.’’ 

Când Isus a spus în Matei 16: „Îmi zidesc Ecclesia Mea’’, acesta nu era un cuvânt religios, ci exista de 500 de ani în cultura greco-romană și era un cuvânt guvernamental. El le spunea oamenilor că are nevoie de ei. Isus a spus că a venit pentru a aduce Împărăția pe pământ și are nevoie de un grup de oameni care să Îl ajute. Nu are nimic de a face cu clădirea, ci doar cu oamenii. 

Sfat practic

Provoc pastorii bisericilor locale să organizeze un ospăț pentru fiecare persoană din oraș ce ocupă o funcție în aplicarea legii. Invitați primarul. Organizați un ospăț, dar nu pentru a le predica, nici pentru a le cânta, ci pentru a le spune că îi apreciați pe ei și ceea ce fac. Mulțumiți-le primarului și polițiștilor pentru munca pe care o fac pentru voi și binecuvântați-i. Găsiți familii care lucrează în învățământ și faceți ceva pentru ele. Nu le predicați, ci doar binecuvântați-i! Să mergem la liderii noștri și să îi întrebăm cum putem să le slujim.

Când vom înțelege că suntem mântuiți pentru a sluji, că am fost binecuvântați pentru a binecuvânta, slujirea noastră va fi schimbată.

» Interviu cu Larry Pyle, pastor și scriitor, difuzat în emisiunea „Realități și Perspective”.

revista AOTVMagazin Abonează-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tipărit în revista Alfa Omega TV Magazin 9.4 - Provocările Bisericii din secolul XXI (iulie-august 2019). Această revistă se distribuie gratuit.

Abonează-te să o primești acasă

Etichete: biserica, societate, crestinul si societatea, valori crestine, Crestinul si Biserica

Alfa Omega TVSusține publicarea materialelor creștine

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți mai multe articole de acest gen, dați click aici pentru a afla despre modalitățile prin care ne puteți ajuta. Dorim să ajungem la cât mai mulți oameni cu mesajul Evangheliei, dar nu putem face aceasta fără ajutorul vostru! Ajutați-ne financiar să continuăm!

Secțiunea - Istoria creștinismului

istoriacrestinismului

Istoria creștinismului - Această mică secțiune de istorie a creștinismului acoperă perioada de la răstignirea lui Hristos până în zilele noastre, structurată pe 6 părți. Istoria e prezentată succint, oferind frânturi din marile evenimente ce au marcat evoluția creștinismului de-a lungul timpului, cu scopul de a vă stimula curiozitatea mai departe. Sunt de asemenea schițate portretele marilor personalități care au influențat creștinismul și au modelat astfel istoria întregii lumi. Vezi aici toate părțile

x

Abonează-te la revista gratuită, la newsletterul nostru email sau la punctele de rugăciune lunare, durează doar câteva secunde.  Abonare

Rugaciune Ai o problemă și ai nevoie de ajutor în rugăciune? Suntem aici pentru tine, te putem sprijini, ne rugăm împreună cu tine! Scrie-ne!

Alfaomega.tv folosește cookies. Info și setări: Politica Cookies. Politica confidențialitate.