Trăim vremuri interesante. Totul a fost dat peste cap, am fost nevoiți să reevaluăm tot ce făceam, ținând cont de noile realități. Pentru mulți, pandemia a adus durere și pierdere. Pentru alții, resetarea cauzată de pandemie a fost benefică, o ocazie să ne reconsiderăm prioritățile, starea spirituală, relațiile cu cei dragi. Și cu toții resimțim nesiguranța cu privire la viitor. 

Indiferent de ce a fost și ce va veni, să ne punem încrederea în Dumnezeu, care nu ne abandonează. Nu înseamnă că nu vom suferi, dar înseamnă că nu vom fi niciodată lăsați singuri, indiferent de circumstanțe.

În al doilea rând, chiar și în cele mai negre situații și sub cele mai stricte restricții, să nu uităm că suntem chemați să ne iubim aproapele, să facem ucenici, să ducem Evanghelia, să luminăm societatea. Noul context, așa cum e, ne provoacă să găsim căi noi de exprimare, să ne ajutăm altfel aproapele, să ne îndeplinim altfel misiunea. 

Într-un timp în care fiecare se teme de aproapele său pentru a nu fi potențial infectat, cum ne iubim „aproapele” dacă trebuie să păstrăm distanța fizică de el? Putem compensa prin tehnologie? Sau ne expunem la apropiere fizică pentru a fi aproape de „aproape”, protejându-ne cât putem, dar cu riscul de a răspândi boala și de a cauza chiar moartea aproapelui, din vina noastră?

Să învățăm și de la înaintașii noștri care au trecut prin experiențe similare în istorie! Unele lucruri sunt noi astăzi - tehnologie, rolul statului în societate - și la aceste aspecte trebuie noi să găsim răspunsuri. Însă sunt și lucruri care nu s-au schimbat în timp, cum ar fi răspunsul uman la pericol. 

În pandemiile trecute, au fost și creștini care s-au comportat reprobabil în vremea de necaz. Au fost și creștini care au pus siguranța proprie mai presus de orice altceva. Alții au îngrijit de bolnavi, cu riscuri și cu sacrificii mari, mergând chiar până la a-și da viața pentru pacienți, dar și cu riscul de a propaga epidemia mai departe exact prin faptul că mergeau să îngrijească acești bolnavi. Au fost și alte abordări. 

Cum să procedăm azi? 

Întrebarea nu e nouă. De exemplu, pe vremea Reformei a apărut o epidemie de ciumă, și cineva îl întreba în 1527 pe Luther, părintele protestantismului, dacă e bine ca un creștin să fugă din calea ciumei pentru a se salva. Răspunsul lui Luther e nuanțat, și lasă loc atât pentru cei care cred că e voia lui Dumnezeu să rămână pe loc chiar cu riscul morții, dar și pentru cei care ar dori să-și protejeze persoana prin plecare, distanțare fizică extremă. Condiția pentru a pleca însă era să existe consens și funcționarea bisericii sau a societății să nu fie afectată în ansamblu (enoriașii să fie păstoriți, bolnavii îngrijiți, serviciile publice să continue, să existe resurse pentru supraviețuirea familiilor). Alegerea era lăsată la conștiința fiecăruia, dar prin consens și cu evitarea colapsului societății.

Simplificat, și azi există perspective similare asupra pandemiei. E „doar o gripă” pentru unii care și-ar dori ca viața să continue ca înainte, acceptând consecințele. Pentru alții, e un pericol major cu riscuri pentru „aproape” care justifică restricțiile impuse și distanțarea sau mutarea cât mai amplă în online. Dacă ne luăm după Luther, probabil ambele abordări sunt legitime. Și, învățând de la Luther, ar merita să ne și întrebăm ce abordare și ce metode pe care le-am folosi noi, creștinii, ar sluji mai bine societatea.

În această perioadă, au fost controverse cu privire la reluarea serviciilor publice. Riscul epidemiologic e evident prin faptul că, la biserică, stăm mulți oameni în același loc pentru o durată lungă de timp. De aceea, ne putem aștepta ca programele bisericești să fie reglementate de stat pe timpul pandemiei. Totuși adunarea împreună a sfinților, Biserica, acel organism viu compus din oameni, se poate adapta și poate îmbrăca forme noi, unele provizorii, altele permanente. 

Un organism viu crește, se adaptează, răspunde la context. Să învățăm lecțiile acestor vremuri! În acest număr, vă oferim o serie de perspective de la lideri creștini ce discută implicațiile variate ale pandemiei COVID-19 pentru Biserică, pentru ziua de azi și cea de mâine.

Sorin Pețan,
redactor Alfa Omega TV Magazin