Biblia ne amintește că Iacov avea unele trăsături foarte neplăcute. Nu a fost întotdeauna onorabil, și uneori a fost intrigant, mincinos și manipulator. A continuat în căile lui nelegiuite, până când în cele din urmă a avut o întâlnire cu Dumnezeu. Când avea necazuri serioase, din cauza înșelăciunii sale, a fugit departe de casă. În noaptea aceea, Dumnezeu i-a dat o viziune din cer, care i-a schimbat viața, iar el I-a făcut un jurământ lui Dumnezeu: că îi va fi credincios și-I va da o zecime din tot ce va câștiga.

„Atunci Iacov a făcut o juruință și a zis: «Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; și piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi casa lui Dumnezeu și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.»” (Geneza 28:20-22)

Când unii creștini practicanți nu-și dau zeciuielile și darurile, Dumnezeu îi numește hoți și tâlhari.

„Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: «Cu ce Te-am înșelat?». ‘Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare’, zice Domnul oștirilor, ‘și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.’” (Maleahi 3:8-10)

Pe de altă parte, Dumnezeu a promis să toarne o binecuvântare abundentă asupra acelora care sunt administratori credincioși în ceea ce Îi oferă. Zeciuiala înseamnă să-I restituim lui Dumnezeu a zecea parte din tot ce câștigăm sau din ceea ce primim sub formă de plată sau bunuri. Tot ce avem a venit de la Dumnezeu.

Susținerea financiară a lucrării Domnului ar trebui să fie prioritară. De fiecare dată când primiți bani sau bunuri din munca voastră, din vânzări sau din orice venit, Dumnezeu vă cere ca în primul rând să-I dați Lui cel puțin o zecime din toate.

Nu treceți cu vederea responsabilitatea creștinilor față de misiunile din lume. Fiecare dintre noi are o responsabilitate față de cei care nu Îl cunosc pe Hristos, care a zis:

„Mergeți în toată lumea, predicați și anunțați în mod public vestea bună (Evanghelia) la orice făptură …”

Poate că Dumnezeu te va chema ca preot sau misionar. Dacă nu, ai responsabilitatea de a ajuta pe altcineva să poată duce mesajul.

ISUS A SPUS CĂ OAMENII AR TREBUI SĂ DEA ZECIUIALĂ

Isus a vorbit despre subiectul zeciuielii. Ne-a învățat că nu e suficient să se dea zeciuială și să se omită „dreptatea, mila și credincioșia”. Actul de a oferi zeciuiala nu poate să ispășească alte omisiuni grave. Pentru a nu fi înțeles greșit, Isus a lăudat actul de a da zeciuială, însă le-a spus fariseilor că ar trebui să îndeplinească ambele aspecte.

„Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și ați neglijat cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute.” (Matei 23:23)

Faptul care ne preocupă este următorul. Isus le-a spus oamenilor că ar trebui să dea zeciuială. După câte știm, fariseii, care dădeau zeciuială, se bucurau de prosperitate materială, deși sufereau o pierdere spirituală, datorită orbirii și incapacității lor de a recunoaște „ziua cercetării lor”.

ZECIUIALA ÎN BISERICA DIN NOUL TESTAMENT

Unii insistă că zeciuiala nu are niciun scop în biserica din Noul Testament și că este doar o parte din Legea mozaică. În acest sens, totuși, noțiunile sunt înțelese greșit. Zeciuiala a fost instituită cu mult timp înainte de lege. Atât Avraam, cât și Iacov au plătit zeciuiala.

Zeciuiala și alte obligații în Noul Testament sunt considerate un privilegiu, mai degrabă decât o poruncă. Credincioșii ar trebui să facă lucruri pentru că ei Îl iubesc pe Domnul, nu pentru că sunt obligați să le facă. Totuși, legile care determină prosperitatea sunt la fel de puternice în Noul Testament, cum sunt și în Vechiul Testament.

Scripturile arată clar că zeciuiala a fost practicată de Biserica Noului Testament.

„Și apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturisește că este viu.” (Evrei 7:8)

Cartea Evrei a fost scrisă la aproximativ treizeci și cinci de ani după înființarea Bisericii. Trecuseră treizeci și cinci de ani, și slujitorii încă mai primeau zeciuielile ca un dar din partea Domnului!

S-ar părea că cei care dădeau zeciuială, o dădeau slujitorilor sau oamenilor, dar zeciuielile lor erau de fapt primite și acceptate de Hristos! Isus, acționând în marea Sa preoție, după ordinul lui Melhisedec, a primit zeciuielile de la oameni timp de treizeci și cinci de ani după ce S-a înălțat la cer, și încă le mai primește! Este important, ca administratori, să înțelegem că ceea ce-I aparține lui Isus Îi este dat Lui.

Extras din manualul „Principii pentru trăirea creștină”, de Gordon Lindsay. Pentru comenzi, sună la 0256 284912, trimite e-mail pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 4), din iulie - august2022, cu tema „Cum poți fi binecuvântat”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista