Nevoia de deschidere a liderilor spirituali din Romania catre lucruri noi - Titus Coltea
Ii chem pe fratii mei crestini, din toate denominatile, sa considere urmatorul lucru: Isus Hristos in ultima seara cu ucenicii, le-a spus ucenicilor „mai am multe lucruri de spus, dar acum nu le puteti purta”. Era cel mai calificat invatator din toata istoria umanitatii. A stat trei ani jumatate cu ei, 24 de ore din 24 si acesti oameni deidcati tineri, nu erau batrani, ci erau tineri. Petru avea probabil 25 de ani, restul erau tineri. Nu poti face revolutie cu batrani. E nevoie de tineri care sa fie deschisi pentru idei noi si care sa fie gata sa imbratiseze alte paradigme de operare a gandirii,a vietii si a misiunii. Dupa trei ani jumate, Isus Hristos le spune: mai am multe lucruri sa va spun, dar nu le puteti purta. Care erau acele lucruri pe care acestia nu le puteau purta? „Nu cred! Noi putem, noi putem cunoaste totul!” Care rau acele lucruri?
Ceea ce era e ca mesajul lui Isus Hristos era asa de radical de tot ceea ce a fost pana atunci in iudaism, incat si Ioan Botezatorul se scandalizeaza de modul cum Isus Hristos isi face lucrarea. Ioan Botezatorul care s-a umplut de Duh din pantecele maicii lui, un Ioan Botezatorul, caruia Isus Hristos ii spune: Nu este alt om nascut din femeie mai mare ca si el , in toata istoria precedenta! In acelasi timp, cand Ioan se uita la El, ramane perplex, scandalizat, gaseste o pricina de poticnire si in confuzia lui, trimite ucenici: „Tu esti? Pentru ca din tot ceea ce aud vorbindu-se despre Tine, sunt in cea mai mare confuzie. Eu am venit cu o misiune, sa pun pe scena lui Israel pe Mesia si mi se pare ca Tu esti un anti. Sau in orice caz, sunt perplex.” Ferice de cel pentru care Eu nu sunt o pricina de poticnire! „Sa nu cumva sa te poticnesti in ceea ce fac Eu!”
Ucenicii au fost instruiti, dar ce li s-a spus? Ramaneti in Ierusalim, veti fi imbracati cu putere. Dupa aceea va trimit ca martori in Ierusalim, in Iudeea, Samaria si pana la marginile pamantului. Ce au facut ucenicii? Au fost martori in Ierusalim, in Iudeea, dar nu si in Samaria. Si ce s-a intamplat, este ca ei nu si-au dus mai departe misiunea. Ei asteptau, ca daca vor fi misionari in Samaria, rolul lor este sa-i faca pe samariteni in primul rand evrei, in al doilea rand evrei si poate in al treilea rand si ceva crestini. Dar nici nu se gandeau ca ei urmau sa mearga sa ii converteasca pe samariteni si sa ii lase sa manance carne de porc. Ei voiau sa ii faca dupa toate traditile lor iudaice.
Intre ei s-au convertit evreii elenizati. Prima cearta din biserica din rasarit a fost intre evreii elenizati so evreii bastinasi. Femeile care vorbeau greceste s-au candalizat ca nu sunt tratate egal cu ceilalti care erau de acolo, batinasi. Asta pare la suprafata. „Atunci da, hai sa alegem niste diaconi, ca sa faca treaba in chestia asta mai bine!” Corect. In momentul cand ii aleg, pe cine aleg? Aleg sapte diaconi si cei sapte diaconi, toti au nume grecesti, nici unul nu are nume evreiesc. De ce? Pentru ca cei mai deschisi la ideile crestine din Biserica Primara au fost, cine? Evreii elenizati care au fost educati crescuti in restul in diaspora in Alexandria, in Cirena, in Tarsul Ciliciei, in celelalte parti in care au fost expusi constant la cultura ebraica.
























