Reforma a schimbat lumea, iar lumea nu va mai fi niciodată la fel. Iar când spunem că a schimbat “lumea”, ne referim la toată ”lumea”. Reforma a schimbat modul în care oamenii văd binele și răul, fie că erau credincioși sau nu. Reforma a schimbat înțelesul închinării, dar și al căsătoriei, al muncii, al capitalului. Reforma s-a întâmplat în Biserică, însă Biserica a schimbat orașul, orașul a schimbat țara, țara a schimbat regiunea iar regiunea a schimbat sistemele economice și sociale de pe întreg mapamondul.

Un material despre influenta comunista asupra Bisericii in perioada dinainte de 1989, despre identitatea Bisericii din Romania in prezent, si despre ce ar trebui sa faca credinciosii pentru a duce Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu lumii de astazi. Interviu cu Vasilică Croitor, pastor, cercetător istoric

Cand vorbim despre relevanta Bisericii, aceasta este importanta la toate dimensiunile. Poate cel mai putin am reflectat asupra Bisericii ca institutie. Cand vorbim de relevanta putem sa o idolatrizam si sa zicem ca totul e relevanta, dar in esenta ea presupune asigurarea noastra a faptului ca mesajul nostru este auzit, ca nu este bruiat, ca nu vorbim limbi straine, ca nu raspundem unor intrebari pe care oamenii nu si le pun. De aceste elemente este legata relevanta Bisericii. Noi avem un mesaj datator de viata.

E o bucurie pentru noi pentru că, pentru prima dată în istoria României, avem un președinte evanghelic. Dar aș vrea, dincolo de titulatura de evanghelic, să dovedească că el este un evanghelist prin viața lui, că propovăduiește prin ceea ce face și trăiește.

Fiecare din noi ar trebui să avem o viață evanghelică. Noi toți suntem chemați să fim purtători ai veștii bune a lui Isus Hristos. Așa de mult mă bucur când aud confirmări de trăire în sfințenie și curăție, într-o viață deosebită și luminoasă a tinerilor, a membrilor bisericii. Și sunt îndurerat atunci când aud că se spune ceva neplăcut despre cei ce sunt parte din biserică.

De ce e important să ne cunoaștem identitatea când vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu?

Cred că dacă știi cine ești și cui aparții, atunci majoritatea problemelor din viața ta se rezolvă. Dacă știi că Dumnezeu e Tatăl tău atunci, anxietatea, frica, toate aceste lucruri devin iraționale.

Cred că Biserica este deja prezentă în societate. Totul pleacă de la modul în care descoperim definiția Bisericii în Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia nu prezintă Biserica ca fiind o instituție, cu toate că poate avea o formă instituțională. Biserica nu este o clădire, așa cum e percepția dominantă în popor. Biserica nu este nici o întâlnire, așa cum tindem să credem ca evanghelici. Ci Biserica e un grup de oameni ai lui Dumnezeu, adunat de Dumnezeu împreună, și în același timp, trimis de Dumnezeu în lume, cu misiunea Lui. Noi nu trebuie să ieșim în afara bisericii, pentru că noi suntem Biserica, și „ducem Biserica cu noi” peste tot pe unde mergem.

Mircea Demean, pastor, Hateg - Despre nevoia de reforma profunda a Bisericii - rostit la Rugul Aprins Ponoara 2016. mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

Ii chem pe fratii mei crestini, din toate denominatile, sa considere urmatorul lucru: Isus Hristos in ultima seara cu ucenicii, le-a spus ucenicilor „mai am multe lucruri de spus, dar acum nu le puteti purta”. Era cel mai calificat invatator din toata istoria umanitatii. A stat trei ani jumatate cu ei, 24 de ore din 24 si acesti oameni deidcati tineri, nu erau batrani, ci erau tineri. Petru avea probabil 25 de ani, restul erau tineri. Nu poti face revolutie cu batrani. E nevoie de tineri care sa fie deschisi pentru idei noi si care sa fie gata sa imbratiseze alte paradigme de operare a gandirii,a vietii si a misiunii. Dupa trei ani jumate, Isus Hristos le spune: mai am multe lucruri sa va spun, dar nu le puteti purta. Care erau acele lucruri pe care acestia nu le puteau purta? „Nu cred! Noi putem, noi putem cunoaste totul!” Care rau acele lucruri?

A fi un lider dupa voia lui Dumnezeu este foarte diferit de a fi un lider din perspectiva umana sau seculara. Modelul suprem de lider care a ascultat de Tatal in totalitate este Domnul Isus. El vine cu un concept nou, cu modelul de lider slujitor, care nu a fost inteles nici in perioada Imperiului Roman, avand un dispret total fata de semerenie, dar nici in prezent nu este foarte bine inteles.

Adiel Bunescu defineste Biserica ca fiind un grup de oameni, un popor adunat de Dumnezeu impreuna si in acelasi timp trimis de El. Noi suntem Biserica si nu trebuie sa iesim in afara ei. Intrebarea este, nu daca Biserica iese in afara, ci fel de prezenta suntem noi? O prezenta activa? Sau strategica? Suntem o sare care da gust? Impactul cel mai mare nu il are un singur crestin ci un grup de crestini. In momentul in care oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, vad ce inseamna o comunitate de oameni care Il Iubesc pe Dumnezeu si impartasesc conceptii despre lume si viata, acestia vor deveni interesati sa-l cunoasca pe El.

„Voi sunteţi sarea pământului. Voi sunteţi lumina lumii. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5:13-15)

Vedem, înţelegem şi primim confirmări că secerişul a început. Personal, nu am niciun dubiu şi mă bucur că Domnul ne ajută, prin revelaţie directă, prin deslușiri din Cuvânt, prin slujire profetică, să identificăm particularități ale acestui mare seceriș, probabil ultimul dinaintea venirii Lui.

Întrebarea pe care mi-o pun, cu responsabilitate, este simplă: ce am de făcut în acest nou context spiritual ca și simplu creștin, ca lucrare, ca Biserică?...

L -am cunoscut pe Dumnezeu la 24 de ani și de atunci am înțeles că El vrea să Îl slujesc. L-am cunoscut pe soțul meu la școala biblică. Chiar în anul în care ne-am căsătorit am auzit despre Cursul Alfa, iar aceasta a devenit chemarea lui Dumnezeu pentru noi. Noi credem în evanghelizare, credem că Evanghelia este pentru toți oamenii și credem că orice creștin poate să facă evanghelizare. Aceasta este esența cursului Alfa: este o unealtă pusă în mâna oamenilor pentru a fi folosită în vederea transmiterii evangheliei lui Isus Hristos.

Vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut. (Psalmul 78:3)

Programul Alo!Copii a luat ființă în 2006, când Grain of Wheat International, în parteneriat cu Centrul Creștin Aletheia Timișoara au decis să lucreze în parteneriat pentru o misiune așa de importantă cum este evanghelizarea și ucenicizarea copiilor. De aceea, misiunea noastră este să evanghelizăm copiii din România, în colaborare cu bisericile locale, printr-o rețea de lucrători instruiți, motivați, având acces la resurse noi și relevante pentru derularea unei lucrări evanghelistice. Încercăm ca, prin cât mai multe metode, cât mai creative și relevante în același timp, să ajungem cu Evanghelia peste tot unde sunt copii.

Un curs de baza pentru viata crestina

Imaginează-ți că stai în fața unei uși masive de lemn. Ai ajuns acolo pentru că cineva apropiat ție te-a luat de mână, te-a condus pe un culoar și te-a pus să te oprești în fața acestei uși. Dincolo de ea, îți spune respectiva persoană, este o lume diferită de cea pe care o știi deja.

Guvernată de legi diferite, nu prea seamănă cu a ta. Dacă ar fi să te gândești la un film S.F. sau o carte fantastică dintre lecturile obligatorii de la școală, acolo ar fi locul acestei lumi scufundată în aventură. Întâmplări miraculoase, oameni înzestrați cu puteri supranaturale, mereu în luptă cu întunericul, chemați sub conducerea Creatorului întregului Univers, Stăpânul absolut a tot ceea ce există, Cel plin de har și adevăr, toate acestea cuprinse într-o viață nouă.

Cam așa arată primele zile „creștine” pentru mulți dintre noi. Poate am crescut în familii de credincioși, oameni care merg la biserică, citesc Biblia și se roagă. Părinții, frații, prietenii noștri sunt oameni cu o relație vie cu Dumnezeu, dar când noi înșine facem primii pași în viața trăită cu Dumnezeu, aproape tot ceea ce ne înconjoară pare nou, diferit. Ciudat chiar... Ți se pare familiar acest scenariu?

Probabil primul lucru pe care trebuie să îl învățăm este că viața creștină nu este atât de mult o religie cât este o relație. Noi nu doar slujim lui Dumnezeu, nu doar ne temem de El și încercăm să-L îmbunăm ca și cum el ar fi un stăpân rău, necunoscător de milă. Pentru creștin, viața este comuniune cu Dumnezeu, o întrepătrundere a inimilor în supunerea voinței noastre față de a Lui, în împlinirea cu bucurie a mandatului de a lumina și săra lumea frântă care nu-L cunoaște. Pentru creștin, a trăi înseamnă Dumnezeu și Împărăția Lui.

Lumea de azi e diferită față de acum 30 de ani. Gândim diferit. În bisericile de azi, lucrurile nu se văd cu claritate. Cel mai înfricoșător mi se pare faptul că nimeni nu realizează că suntem în ceață. Crescând în ceața creștinătății, cum putem ști cum e să vedem clar?

A fost inceputul celei mai mari eliberari a gandirii umane si prin aceasta a fost inceputul infloririi potentialului imens al capacitatii de creatie al omului care, la randul ei, a dus la un mare progres in tarile din Europa care au efectuat aceasta reforma.

Dacă mă refer la provocările Bisericii în contextul urban, în mod special în București, cred că văd aglomerație; dincolo de aglomerația din trafic, aglomerația vieților oamenilor. Suntem într-o vreme în care totul se desfășoară rapid. Încercăm să ne aglomerăm agendele cu multe lucruri, slujbă, uneori slujbă extinsă, drumul de acasă până la serviciu și invers. Aglomerația și stresul pe care aceasta îl cauzează este o provocare semnificativă pentru ca biserica să funcționeze sănătos, să îți rămână resurse, energie, timp, pentru a putea gândi, pentru a putea să te întâlnești cu oamenii, să citești, să te alimentezi, să te aduni cu alții care au aceeași credință ca și tine, încurajându-te în acest sens. Ritmul de viață alert cred că este o provocare. Cred că noi ca și creștini ar trebui sa fim și aici contraculturali.

Discutăm mult despre Biserica din lumea post-modernă urbană, în care mulți dintre noi trăim. Aici ne dăm seama că trăim într-o paradigmă unde lucrurile sunt ușoare. Ce să facem? Să ne axăm mai mult pe ucenicizarea membrilor, sau mai mult pe cei din afară? Pe ce să ne axăm? Pe inițiativele bisericii, sau să încurajăm creștinul individual în munca lui, în implicarea lui social-politică pentru a face ceva?

Când Isus vorbește pentru ultima oară cu ucenicii Săi, articulează visul lui Dumnezeu: mergeți și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Investiția de 3 ani făcută de Isus în ucenicii Săi ajunge la punctul de maxim, și ei sunt împuterniciți să ducă mai departe modelul pe care Isus l-a transmis - să facă ucenici.

Florin Dan - Despre nevoia unei Evanghelii concentrate, care nu este diluata sau poluata. Mesaj de la Rugul Aprins Ponoara 2016.

Relevanta crestinului - Daca ma uit inapoi, cuvantul este intr-adevar frumos. Poate are semnificatie pentru unii, dar cei mai multi crestini nu stiu ce inseamna. Ce vrei sa vorbesti despre relevanta? Probabil ca ce se ascunde in spatele acestui termen „relevanta” este de a fi o expresie adecvata, autentica a crestinismului primar. Cam asta cred ca ar insemna sa fii relevant, asta inseamna sa reprezinti o alternativa care este viabila, reala, genuina a Imparatiei lui Dumnezeu! Nu limbaj de lemn, nu doar sa ai un batic legat si sa crezi ca aceasta este marca sfinteniei sau sa fii tuns, ca si cum acesta ar fi omul adevarat evlavios. Asta nu are relevanta, poate datoita faptului ca esti considerat a fi ignorant, anticultural.

Importanta autoritatii spirituale in biserica - Samuel Tutac - Daca nu ar exista o conducere, in biserica s-ar instaura starea de haos. Conducerea suprema este reprezentata de Isus Hristos. Cand cineva intelege corect autoritatea, isi doreste sa fie sub autoritate. Dar cand nu intelegem autoritatea intr-un mod corect, o vedem ca pe o opresiune.

Titus Coltea despre autoritate spirituala vs democratia in biserici - Organizarea bisericii este una dintre problemele cele mai delicate atunci cand vine vorba de a fi eficientisti, de a putea sa implementam tot ceea ce reprezinta o mostenire asa de bogata a invataturii Scripturilor. Ceea ce este interesant este ca modelul pe care il avem in Noul Testament, este modelul de organizare evreiesc. Modelul de guvernare evreiesc cred ca este modelul biblic pe care trebuie sa il reimplementam in bisericile noastre.

M-am născut într-un oraș de peste 70,000 de locuitori iar majoritatea vacanțelor mi le-am petrecut la bunica de la țară într-un sătuc cu puțin peste 100 de persoane. Am ajuns să ador viața de la sat, iar când a venit timpul alegerii liceului, m-am gândit că ar fi bine să mă fac popă sau pădurar, știind că astfel îmi voi asigura un trai mai bun. Am ales până la urmă silvicultura și a trebuit să plec la câteva sute de kilometri de casă să studiez într-un mic orășel de munte...

Încă de tânăr, Dumnezeu mi-a făcut chemarea sfântă de a-I sluji în ogorul Evangheliei - după ce am renunțat la obiceiurile tradiționale și la credința tradițională - având chemarea spre o credință reală. Am început să-L slujesc pe Dumnezeu cu consacrare fără să calculez vreodată prețurile de plătit, fiind implicat în lucrarea de slujire la nivel local ca lider de tineret, evanghelist, conducător de adunare, prezbiter și mai apoi ca și pastor.

În toată această slujire, prin anul 1998 și prin intermediul unor frați, am început lucrarea de slujire și de misiune și pe teritoriul Ucrainei, aceasta nu înainte ca Dumnezeu să-mi vorbească că este voia Sa să ajung acolo. Dumnezeu îmi vorbise prin Duhul Sfânt că voi ajunge pe un pământ străin unde vrea ca prin vasul meu să-Și proslăvească Numele Său.

Perspectiva biblică asupra misiunii urbane, cât și provocările și oportunitățile urbanizării la care suntem expuși zilnic cei mai mulți dintre noi, ar trebui să reprezinte motivația unei implicări active, relevante și intenționale a fiecărui martor al lui Hristos în comunitate. Mai mult, pe agenda oricărei biserici locale, misiunea urbană ar trebui să fie o prioritate pentru îndeplinirea mandatului dat de Domnul Isus de a fi martori ai Lui începând din „Ierusalim”.

Biserica ar trebui să țină seama de aspectele normative precizate în Scripturi, precum și de aspectele culturale sau sociale din contextul urbelor în care este prezentă, în așa fel încât să găsească paradigme noi pentru îndeplinirea Marii Trimiteri.

Pentru ca „Trupul”, Biserica, să atingă plinătatea și maturitatea, este nevoie de cele cinci slujbe: slujba de apostol, de proroc, de evanghelist, de pastor și de învățător. Aceste cinci daruri de conducere sunt diferite, dar lucrează împreună pentru ca „sfinții”, Biserica, să poată să atingă această varietate și maturitate. Această varietate a darurilor de conducere, această interacțiune între daruri carismatice diferite și zone de competență, este necesară. Conceptul de conducere, în contrast cu modelul roman, nu constă într-o structură ierarhică piramidală, ci interacțiunea universală și organică a mai multor personalități, daruri carismatice și zone de competență sub conducerea Duhului Sfânt. Numai dacă există această mentalitate ebraică, acest organism de conducere condus și umplut de Duhul Sfânt, atunci vom vedea roadele din Efeseni 4:12-16.

Au trecut 25 de ani de atunci. Alianța Evanghelică a avut suficient timp să-şi dovedească utilitatea şi eu cred că şi-a dovedit-o din plin! Prin toate acțiunile pe care le-au întreprins evanghelicii împreună, prin evanghelizări în stadioane, prin sprijinirea lucrării cu filmul Isus, prin înființarea radioului Vocea Evangheliei, prin sprijinirea unor organizații evanghelice cum ar fi cea a studenților, printr-o mai bună reprezentare la autoritățile Statului, prin întărirea conlucrării cu organizații din străinătate, şi prin multe alte lucrări împreună, evanghelicii au dovedit că este mai bine să lucrăm împreună decât să ne războim unii cu alții.