Dacă vei uita orice altceva din acest articol, te rog să nu uiți asta: lumea are nevoie sa vadă evanghelia la fel de mult cum are nevoie să o audă.

În funcție de locul în care locuiți, puteți chiar conchide că oamenii au auzit deja Evanghelia - o mulțime de mesaje evanghelice prin radio, TV, prezența la biserică, slujbe la facultate, etc. În aceste situații, (în special în Occident), problema nu este atât de mult ascultarea afirmațiilor creștinismului, cât vederea realității acestuia. Chiar și în cele mai dificile locuri, printre cel mai puțin atinse și cele mai neatinse medii, acest lucru este la fel de important ca auzitul. Imaginează-ți profesiunea de credință ebraică a lui Daniel (evreu, dus rob în Babilon, devenit unul dintre persoanele importante de la curtea împăratului și profet, n. red.) fără o viață care să o reflecte. Din fericire, asta nu s-a întâmplat. Viața lui Daniel a fost în sincronizare cu credința sa, a demonstrat realitatea credinței sale și a confirmat adevărul cuvintelor lui. Cu alte cuvinte, Daniel a fost autentic.

Ceea ce lumea are nevoie să vadă

„Viața ta e atât de vizibilă încât nu pot să ascult ceea ce spui" este o expresie adesea aruncată în fețele creștinilor. Chiar dacă aceasta este de multe ori doar o scuză ieftină pentru a-L respinge pe Isus, acest mesaj este încă suficient de adevărat încât să îl ascultăm. Mahatma Gandhi a remarcat odată că „fără creștinii pe care i-am întâlnit, aș fi putut fi și eu unul.” Eu unul am crescut în biserică și nu am „văzut” niciodată Evanghelia; „am ascultat-o”, dar nu am auzit-o niciodată cu adevărat, pentru că nu am văzut-o niciodată. Abia când un adevărat adept al lui Isus mi-a devenit prieten la facultate, am văzut creștinismul în viața cuiva și, în consecință, am fost deschis să aud mesajul. Viața mea a fost schimbată pentru totdeauna prin ceea ce am văzut. Mulțumesc, Richard!

Să clarificăm acum ceea ce lumea are nevoie să vadă. Oamenii nu au nevoie să vadă „bisericismul.” Ei nu au nevoie să vadă colecția de practici evanghelice-fariseice cu care mulți se identifică urmându-L pe Isus - autocolante pe mașini, simboluri ale peștelui, bijuterii creștine, „creștinești”, mersul la biserică sau purtatul Bibliei.

Isus a spus că dragostea și unitatea vor fi semnele vizibile ale credinței noastre și ale Domniei Sale (Ioan 13:34-35; 17:21). Credeți sau nu, aceste trăsături sunt la fel de semnificative în mediul de afaceri, ca și în cartier. Nu pot fi niciodată contrazise sau respinse. Nu pot fi ignorate.

Am observat încă alte două trăsături, care fac ca lumea să stea și să ia aminte. Prima este excelența caracterului (o extensie a iubirii). A doua este excelența muncii (poate tot o extensie a iubirii). Acestea se evidențiază în lumea corporativă, pe piață, în orice cultură și în orice țară. Pur și simplu nu există niciun argument împotriva lor, iar Daniel le-a avut pe ambele.

 Caracterul excelent se asociază cu o muncă excelentă. Unul duce la altul. Cine poate găsi defecte în aceasta? Un om cu adevărat bun, care face o muncă cu adevărat bună. Îmi aduc aminte cum, cu mulți ani în urmă, am avut un șef - înainte de a începe chiar să mă gândesc la afacerea ca misiune - care m-a întrebat ce obiective am în carieră. Ca mulți alții, tinerel fiind, am răspuns: „Vreau postul dumneavoastră.” El era fondatorul, proprietarul și CEO-ul, astfel că, în mod evident nu mi-a lipsit ambiția - poate smerenia, dar nu ambiția. Am adăugat repede: „Chiar dacă nu voi putea fi niciodată CEO ca dumneavoastră, aș dori totuși să pot să vă fac treaba.” Învățarea continuă cu obiectivul de a excela este ceva în care cred și ceea ce caut în noile angajări și în candidații pentru promovare.

Priviți această relatare bazată pe opiniile semenilor lui Daniel:

„Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia. Atunci, căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău. Atunci, oamenii aceştia au zis: `Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!`” (Daniel 6:3-5)

La fel ca și atunci când Isus a fost judecat și acuzatorii Lui nu i-au putut găsi nicio vină - chiar și când au conspirat să mintă pentru a-L executa - dușmanii lui Daniel au rămas blocați când a fost vorba să găsească motive pentru a-l acuza în fața împăratului. Și să știți că ei chiar au încercat să o facă! Ai avut vreodată un coleg de serviciu care a fost gelos pe tine, care s-a simțit amenințat de tine sau dat la o parte în favoarea ta? Dacă da, atunci știi tipul de ură veninoasă pe care acești bărbați o aveau pentru Daniel. Cu toate acestea, Daniel și-a trăit credința într-un mod atât de practic și de observabil, încât și-a descurajat dușmanii. Ba mai mult, așa cum vom vedea într-o clipă, el și-a impresionat „șeful”. Excelența în caracter și excelența în muncă pot duce la Groapa cu lei sau la Calvar, dar nu este niciodată ignorată!

Mă întreb, fără prea mari așteptări, dacă oamenii care mă privesc la locul de muncă ar folosi cu ușurință cuvintele „excelența caracterului” sau „excelența muncii” pentru a mă descrie. Mă întreb, cu un sentiment și mai mare de inadecvare, dacă ei ar putea ajunge la concluzia că singura vină pe care mi-o pot găsi ar fi faptul că refuz să-mi compromit angajamentul față de Hristos!

Când excelența prevalează

Viața nu este justă. În nici un alt loc această realitate nu este mai accentuată decât în ​​afaceri. Nu orice bărbat excelent sau femeie excelentă, care face o treabă excelentă și obține rezultate excelente, va crește așa cum a făcut Daniel, deși majoritatea o vor face. Chiar și în fața persecuției, excelența este extrem de dificil de ignorat sau de trecut cu vederea. A fost cu siguranță și cazul lui Daniel.

După una din demonstrațiile lui de credință timpurie în fața împăratului Nebucarnețar, citim aceste cuvinte:

„Atunci împăratul Nebucarnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel, și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme. Împăratul a vorbit și i-a zis: `Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și domnul împăraților, și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!` Apoi împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului.” (Daniel 2:46-48)

În Daniel 5 vedem din nou acest lucru:

„Îndată Belșațar a dat poruncă, și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.” (Daniel 5:29)

Rețineți că în acest pasaj, promovarea lui Daniel sub domnia împăratului Belșațar a venit ca urmare a unei performanțe excelente, care a adus vești groaznice! Și sub domnia altor doi împărați, excelența de caracter și în muncă a lui Daniel a dus la promovare, respect și prosperitate:

„Daniel a dus-o bine sub domnia lui Dariu şi sub domnia lui Cir, Persanul.” (Daniel 6:28)

Observați următorul lucru. Este adevărat că munca și caracterul lui Daniel, precum și expresia autentică a credinței sale, au dus la promovări regulate și dramatice (lucru pe care cei mai mulți dintre noi îl dorim în slujbele noastre). De asemenea, infinit mai important decât atât, acestea au comunicat în moduri incontestabile că Domnul a fost real și că doar El a fost Dumnezeul adevărat și viu. Nu cumva după aceasta tânjește adâncul inimii noastre? „Vreau să fiu recunoscut. Vreau să fiu răsplătit. Cu toate acestea, mai mult decât orice, doresc să-L văd pe Isus Hristos înălțat, onorat și cunoscut printre colegii și angajații mei.” După cum am spus cu toții, fără îndoială, de multe ori, ne dorim să-L cunoaștem pe El și să-L facem cunoscut.

Cuvintele lipsite de excelență, cuvintele lipsite de caracter, cuvintele neînsoțite de muncă temeinică nu vor atrage asta. Doar credința adevărată exprimată în moduri reale va aduce acest lucru. Credința adevărată a lui Daniel exprimată în moduri reale, i-a determinat pe împărații păgâni să cadă cu fețele la pământ și să proclame, ca tot imperiul lor să audă: „DOMNUL, El este Dumnezeu!” Citiți cuvintele unuia dintre ei:

„După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: `Pacea să vă fie dată din belşug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel, căci El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!`” (Daniel 6:25-27)

Concluzie

Religia este irelevantă. Ritual și mecanism, spoială și simboluri, „practici spirituale” - acestea nu înseamnă nimic pentru executivul pierdut din biroul de pe colț și nu înseamnă nimic pentru negustorul musulman din Africa de Nord. Numai realitatea contează. Doar adevărul proclamat și întrupat în viața adepților lui Hristos prin puterea Duhului Sfânt poate să schimbe vieți și poate să aducă martori ai Evangheliei adevărate. Dintotdeauna a fost așa. (1 Corinteni 2:1-5)

Mă întorceam din California cu un client când avionul nostru a fost deviat spre Houston din cauza unor probleme mecanice. Când am aterizat, ne-am dus să căutăm o cafenea unde să mai pierdem vremea. După câteva minute, clientul m-a întrebat dacă poate să-mi pună o întrebare personală. „Sigur”, i-am răspuns. El a subliniat apoi că întrebarea era cu adevărat personală. Am fost de acord. El m-a întrebat: „Vreau să știu ce este acest foc, această pasiune din lăuntrul tău.” Când am întrebat în schimb dacă dorește cu adevărat să afle, el mi-a spus categoric „Da!" Și am început: „Pasiunea pe care o vezi în mine este Isus Hristos... ” El m-a întrerupt, spunând, „Am știut!” Din acel moment și până când avionul nostru a decolat, două ore mai târziu, am avut o discuție uimitoare despre ce înseamnă să-L cunoști pe Isus într-un mod personal. Având un fond romano-catolic sud-american, lui i-a fost greu să înțeleagă acest lucru, dar s-a arătat totuși foarte interesat. Acest client a mers alături de mine până ne-am îmbarcat, punându-mi tot timpul întrebări. Când ne-am așezat, el a întrebat-o pe doamna de lângă mine dacă este de acord să schimbe locul cu el, pentru a ne putea continua conversația. În total, timp de aproximativ patru ore, acest client pierdut și-a deschis inima să învețe despre mântuire și despre cum să-L urmeze pe Hristos.

Cu ocazia unei alte întâlniri din Canada, după ce tocmai terminasem al doilea curs din cele cinci zile de cursuri pe control statistic al proceselor (CSP), am fost abordat de managerul fabricii. Voia să luăm cina în seara aceea. Am acceptat, dar l-am și întrebat de ce își dorea acest lucru. Tommy a răspuns: „Pentru că tu Îl cunoști pe Dumnezeu și eu nu.” Pot să vă asigur că nu există nimic deosebit de interesant sau spiritual în ceea ce privește controlul statistic al procesului și că nu sunt unul care să îndrume predarea sau instruirea cu „referințe la Dumnezeu.” Cu toate acestea, ceva din viața mea a rezonat cu Tommy și în acea seară, un alcoolic fără speranță a auzit pentru prima dată evanghelia lui Isus Hristos care schimbă vieți.

Povestea mea preferată despre puterea trăirii autentice nu este a mea; este a unuia dintre studenții noștri. La începutul anilor 2000, echipa noastră de micro-întreprinderi bazată pe voluntari a ajutat la lansarea unei serii de afaceri mici, axate pe Împărăție în diverse părți ale Indoneziei. Ca parte a întregului proces, solicităm participanților să scrie o Declarație de Impact asupra Împărăției care să descrie modul în care noua lor afacere va interfera cu lucrarea lui Dumnezeu în lume. Iosif (acesta nu este numele lui adevărat din motive evidente) a spus că dorește să deschidă un atelier de reparații auto (aceasta nu era adevărata lui afacere) în satul său și să facă o astfel de muncă calitativă cu o atitudine pozitivă, ca vecinii săi musulmani să știe că Isus este Domnul. După un an, imamul moscheii locale a anunțat în congregația sa: „Există un singur loc unde vă pot recomanda să vă reparați mașina. Atelierul lui Iosif creștinul.”

Prieteni dragi, dacă sunteți serioși cu privire la impactul Împărăției la locul vostru de muncă, în special dacă nu sunteți șefi, atunci dedicați-vă dezvoltării unui caracter excelent și prestării unei munci excelente. Ștergeți simbolurile și spoiala. Desprindeți-vă de cuvintele pioase. Trăiți printre cei rătăciți așa cum a făcut Isus și priviți lucrarea lui Dumnezeu!

Articolul este preluat din cartea Misiune prin afaceri când nu ești tu șeful, de Michael Baer și reprezintă capitolul al 5-lea (integral). Dacă vrei să afli cum poți răspândi Vestea Bună la locul de muncă, unde îți petreci cea mai mare parte a timpului, comandă acum volumul: https://alfaomega.tv/librarie/etica-in-afaceri/misiune-prin-afaceri-c%C3%A2nd-nu-e%C8%99ti-tu-%C8%99eful-michael-baer-produs

Altă carte scrisă de Michael Baer este Afaceri ca misiune, venită ca răspuns la nevoile creștinilor din Era Afacerilor în care trăim.  O poți studia: https://alfaomega.tv/librarie/etica-in-afaceri/afaceri-ca-misiune-michael-r-baer-produs Câteva cuvinte despre carte: rolul istoric al statului-națiune e înlocuit (în ritm) fulgerător de corporații. Creștinii care conduc afaceri au șansa de a juca un rol esențial în transformarea societății și în răspândirea Evangheliei. Însă, pentru a profita de această oportunitate, trebuie să își schimbe gândirea în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, Împărăția Lui, scopurile Lui pentru lume și afacerile.