Educația în era digitală, o provocare majoră? | Lavinia Tec
Tehnologia: între promisiuni și realități, între minciună și adevăr
Educarea copiilor în spiritul valorilor creștine, în această perioadă de dezvoltare continuă a tehnologiei, este una dintre preocupările majore ale Bisericii. În acest sens, Cultul Penticostal din România a organizat, recent, Conferința internațională a lucrătorilor cu copiii. Vă încurajăm să citiți transcrierea unei părți din prezentarea avocatei și conf. univ. dr. Lavinia Tec, ținută în cadrul conferinței.
Pentru mine, tehnologia este o provocare de ceva timp, iar odată cu pandemia am început să fac cercetări.
Încep cu două pasaje din Biblie, pe care desigur le cunoașteți, și prin care doresc să vă conving că avem a face cu tehnologia din vremuri foarte îndepărtate.
2 Cronici 27:14-16: „Uzia a dotat toată armata cu scuturi, lănci, coifuri, platoșe, arcuri și praștii. A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțuri pentru a arunca săgeți și pietre mari. Lui Uzia i s‑a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.
Dar când a ajuns puternic, i s‑a îngâmfat inima, spre pierzarea lui.”
Al doilea pasaj este Psalmul 115, unde aflăm despre modul în care oamenii din vremea aceea se închinau unor idoli creați de ei, prin procese tehnologice.
Dar ce este tehnologia? Termenul vine din grecescul tekne, și înseamnă cunoaștere practică. Dar un sens mai vechi se referă la arta discursului, retorică, reguli de manipulare a cuvintelor ca pe obiecte. Cuvintele sunt obiecte! În secolul al XIX-lea, tehnologia descria obiecte produse de om, ca rezultat al aplicării științei. Iar în secolul nostru, tehnologia a devenit un sistem care se alimentează cu energie umană, cu ființa umană – cu informațiile despre ea. Omul este „combustibilul” tehnologiei. Noi livrăm informații atunci când consumăm tehnologie.
Dar nu ar trebui să fim anti tehnologie. De ce? Fiindcă Hristos a fost un tehnolog, a fost tâmplar. La fel și apostolul Pavel: construia corturi.
Tehnologia ne-a cucerit
„Ne-a cucerit. Ne propune o ajustare permanentă, conformare, schimbarea stilului de viață, a obiceiurilor, a programului zilnic.”
Tehnologia este, deci un sistem care include un program, o agendă programatorului (adică cel care realizează o agendă tehnologică, n. red.). Este produsul unui context economic și politic, însoțit de un program, de o agendă sau o filosofie care poate îmbunătăți sau nu viața. Cred că am conștientizat acest lucru cel mai bine când a început pandemia și am fost obligați (n-am mai avut libertatea de alegere) să utilizăm tehnologia.
Este, de fapt, mediul în care trăim astăzi. Parafrazându-l pe Neil Postman (autor, critic cultural și teoretician, n. red.), am putea spune că trăim în Tehnopolis, Google Earth sau World Wide Web – www. Este omniprezentă, o dominație planetară.
Dacă ar fi să o comparăm cu imperiile care s-au perindat de-a lungul istoriei, are cea mai mare forță de cucerire. A pătruns în viețile noastre împotriva voinței noastre. Ne-a cucerit. Ne propune o ajustare permanentă, conformare, schimbarea stilului de viață, a obiceiurilor, a programului zilnic.
Tehnologia mai este un parc de distracții în care ne distrăm și în care ne este distrasă atenția de la lucruri cu adevărat importante.
Joseph Piper spunea că omul își pierde capacitatea de a vedea pentru că sunt prea multe de văzut. Și să nu uităm ce ne spune Biblia despre ochi. E foarte important ce ne văd ochii.
Eu cred că pandemia a fost contextul potrivit pentru implementarea sistemului. Nu am avut libertatea de a alege integrarea în sistem, ci am fost obligați să ne supunem sistemului.
Mulți dintre noi am fost nevoiți să lucrăm online, folosind tehnologia. Nu am avut posibilitatea să alegem.
Tehnologia: înșelăciune și tehnolatrie?
Ce ne-a promis tehnolgia și programatorii (cei care creează și implementează agenda tehnologică, n. red.)?
Ne-au promis îmbunătățirea ființei umane. Dar a creat Creatorul o ființă imperfectă? Nu suntem făcuți „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”?
Ni s-a mai promis cucerirea naturii, cu scopul de a o îmbunătăți. Este și ea imperfectă?
Accesul la informații este o altă promisiune – însă cine stabilește conținutul la care avem acces și valoarea de adevăr a informației? Programatorii. Poate că sunteți la curent deja cu informațiile care se elimină de pe internet cu privire la evenimente istorice, la fapte și date. Sunt manipulate, modificate, schimbate.
Conectarea și comunicarea reprezintă promisiuni care ni s-au făcut, și care sunt foarte benefice.
Tehnolgia ne-a promis și desființarea timpului și a spațiului.
Ne-a promis confort, comoditate și eficiență. Stăm în confortul de acasă și lucrăm de acolo, fiind eficienți pentru angajatorii noștri.
Ce ne oferă în realitate?
Izolare, înstrăinare: de noi înșine, de ceilalți, de natură, de Dumnezeu. „Omul tehnologic va fi un om înstrăinat”, spunea filosoful Martin Heidegger, în lucrarea Ființă și timp. Iar el a spus acest lucru cu mult înainte de apariția pandemiei. În loc să ne conecteze, ne separă și ne dezbină. Să ne aducem aminte de comunicarea pe Facebook pe tema Referendumului pentru familie, sau pe tema vaccinării.
Se limitează libertatea de exprimare, fiindcă suntem obligați să ne conformăm unui anumit limbaj dacă dorim să rămânem, spre exemplu, pe o rețea de socializare.
Tehnologia ne limitează libertatea de gândire, fiindcă în „parcul de distracții” numai să gândești nu-ți mai vine.
Ne oferă o nouă identitate. Ne fură identitatea fizică, în timp ce devenim niște numere. Probabil știți că fiecare telefon, tabletă, computer au o serie, un număr. Suntem niște numere de utilizatori: depersonalizați, fără chip. Noi, oameni creați „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.
Ne oferă multă furie. Oamenii își pierd empatia, compasiunea. E atât de simplu să judeci rapid, să împroști cu noroi, să arunci cuvinte când te afli în spatele unui ecran. Îi spui lucruri pe care poate nu i le-ai spune dacă ați fi față în față, probabil ți-ar fi rușine.
Tehnologia ne oferă nerăbdare. Vă spun acest lucru din perspectiva dascălului care a predat online trei semestre până acum. Experiența mea a fost următoarea: intram în online, vedeam niște căsuțe. Deși îi rugam pe studenți să-și deschidă camera, nu o deschideau, și mă trezeam că întreb: „Mă vedeți?”, „Mă auziți?”. Nu răspundea nimeni câteodată. După ce terminam cursul, așteptam să văd câți ies din programul pe care îl foloseam pentru predarea online. Mulți dintre ei nu ieșeau. De ce? Nici măcar nu știau că s-a terminat cursul. Nu mai aveau răbdare, capacitatea de concentrare se diminuează.
Îndobitocire. Îmi pare rău că trebuie să folosesc acest cuvânt, dar l-am considerat adecvat. Dar atunci când pierzi sau nu dobândești capacitățile de a te exprima oral, de a scrie, de a gândi critic, înseamnă că ești îndobitocit. Îți pierzi imaginația. Uitați-vă la copii: având atâtea imagini vizuale, își pierd și capacitatea de conversație. Or citirea unui text scris, scrisul de mână, conversația nu fac altceva decât să ne formeze capacitatea de a gândi critic, de a trece prin filtrul propriei minți, de a ne îndoi, de a pune întrebări despre lucrurile care ne vin prin acest imperiu planetar cum este, spre exemplu, internetul.
Dumnezeu să ne ajute pe toți să avem discernământ spiritual, pentru că avem nevoie de el mai mult ca oricând. Ne rugăm pentru călăuzire, să putem să-i ajutăm pe copiii noștri, pe adolescenți, pe tineri să dobândească discernământul spiritual de care au nevoie pentru a duce o viață sfântă, de calitate, pentru a face ca totul în jurul lor să înflorească. Fiți binecuvântați!
Mai multe despre educație: https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/profesia
Dacă te preocupă subiectul tehnologiei, aici găsești și alte articole: https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/stiinta-tech