(Ilie Popa, pastor, Biserica „Ekklesia” - Suceava)

Nevoia de creștere spirituală a creștinilor, în general, și de echipare a tinerei generații, este o învățătură biblică importantă în aceste vremuri. Este necesară reconsiderarea echipării spirituale. În 1 Corinteni 3:2, „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi”, apostolul Pavel se adresează creștinilor care aparțineau de Biserica din Corint și spune că nu a putut să le vorbească din cauză că ei nu erau pregătiți, nu erau crescuți suficient, nu erau maturi, nu puteau înțelege, nu puteau primi și nu puteau să asimileze, nu puteau suferi aceste învățături. Să nu respingem hrana tare, dar și să fim stabili pe învățăturile de bază pentru a putea crește.

Adevărurile începătoare

Evrei 5:12 este un fel de reproș adus evreilor: „În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.”

Conform Evrei 6:1-2 („De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică”) adevărurile începătoare ale lui Hristos sunt:

1. Temelia pocăinței de faptele moarte.
2. Credința în Dumnezeu.
3. Învățătura despre botezuri.
4. Învățătura despre punerea mâinilor.
5. Învățătura despre învierea morților.
6. Învățătura despre judecata veșnică.

Mă voi referi la aceste adevăruri în ordinea inversă.

Învățătura despre judecata veșnică face parte din învățăturile începătoare. Oamenii se tem de judecată, dar Domnul Isus Hristos spune foarte clar în Ioan 5:24 - „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”. Oamenii au fost ținuți robi de diavol prin frica de moarte și frica de judecata veșnică. Este adevărat că oamenii sunt toți vinovați, toți au păcătuit, plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Domnul Isus Hristos și cine crede în Domnul Isus Hristos nu vine la judecată, ci are viață veșnică. Aceasta face parte din bucatele tari. Laptele înseamnă această predicare despre judecată, care este pur și simplu o Evanghelie pecuniară sau a vinovăției. Da, oamenii sunt vinovați, dar cine crede în Domnul Isus Hristos nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață și Scriptura nu poate fi desființată.

Că va fi o judecată, este scris. În Apocalipsa spune că la judecată s-au deschis mai multe cărți și s-a deschis o altă carte, iar cine n-avea numele scris în cartea vieții a fost judecat după lucrurile care erau scrise în cărțile acelea. Dar cine are numele scris în cartea vieții, adică are viață veșnică, nu vine la judecată. Aceasta este foarte clar.

Apoi, face parte din învățăturile începătoare cea despre învierea morților. Dumnezeu învie morții și acum. Este scris că Domnul Isus a trimis ucenicii să predice Evanghelia, să curețe leproșii, să învie morții și aceeași trimitere este pentru credincioși și în ziua de astăzi.

Învățătura despre punerea mâinilor. Este un privilegiu, un har pe care Dumnezeu l-a acordat credincioșilor. Domnul Isus Hristos spune în Marcu 16:17-18 că pe cine crede în El, îl însoțesc anumite semne: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mâna șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” A pune mâna peste un bolnav nu este confesional. Potrivit acestor versete, poți să îți pui mâna peste un bolnav fără să spui un cuvânt, în autoritatea care ți-a fost delegată. Această învățătură funcționează și în cazul oamenilor care nu au multă teologie, dar trăiesc o viață împreună cu Dumnezeu. Noi dăm câteva principii confesionale și dacă nu întrunești anumite criterii confesionale nu poți să te rogi, să pui mâinile pentru vindecare. Dar îi încurajez pe oameni: credința în Dumnezeu, credința în Numele Domnului Isus Hristos nu este confesională.

Învățătura despre botezuri

Discuțiile despre botezuri n-au apărut de astăzi, ci din secolul al III-lea, poate chiar de prin al II-lea. Scriitorii de atunci discutau despre botez, înainte de a crede, după ce ai crezut și de atunci se tot perpetuează aceste discuții, fiindcă botezul confesional are tot felul de interpretări și  justificări corecte din punct de vedere confesional, iar eu nu aduc nicio critică. Eu nu sunt slujitorul confesional, ci sunt slujitorul lui Dumnezeu și vreau să aduc claritate în mintea oamenilor prin ceea ce scrie în Sfintele Scripturi. Domnul Isus Hristos, în Marcu 16:15-16, spune așa: „Apoi le-a zis: ”Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit””. Acolo sunt două condiții: să crezi și să te botezi. Botez fără credință nu se poate, pentru că sunt legate între ele. Unii oameni au rețineri față de botezul adulților, dar în momentul când cineva crede în Domnul Isus Hristos, prin credința în Numele Lui (Faptele apostolilor 10:43), primește iertare de toate păcatele, Duhul Sfânt mărturisește împreună cu duhul lui (Romani 8:16) că este copilul lui Dumnezeu, este născut din nou și atunci, deoarece crede din toată inima lui că Dumnezeu L-a înviat din morți, Îl mărturisește pe Isus ca Domn (Romani 10:9), va fi mântuit. Atunci pentru el, versetul 16 din Marcu 16 este cea mai mare bucurie: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”

În categoria botezuri intră și botezul lui Ioan, al pocăinței, botezul cu Duhul Sfânt, în Duhul Sfânt, cu foc, și cele confesionale.

Pocăința de faptele moarte și credința în Dumnezeu

Textul biblic spune că învățăturile începătoare includ pocăința de faptele moarte. Ce înseamnă fapte moarte? Tot felul de ritualuri, fiindcă se adresează evreilor. Ei țineau luni, zile, spălarea ulcioarelor sau tot felul de ritualuri de curățire pe care le practicau și combinau credința în Domnul Isus cu aceste fapte moarte sau jertfe. Faptele moarte: nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru, nu fă cutare lucru. Există o diferență: toți știu de pocăința de păcate, dar mai este și pocăința de aceste fapte inutile, nebiblice care au legătură cu ritualuri, nu cu credința adevărată.

Învățătura despre neprihănire face parte din bucatele tari, dar se găsește în contextul acestei liste despre adevărurile începătoare. Apostolul Pavel, în Romani 1:16-17, spune: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” Cum adică o neprihănire pe care am primit-o prin credință și care duce la credință? Simplu. Eu ascult, și cred că sunt mântuit, și sunt neprihănit prin credința în Domnul Isus Hristos și crezând aceasta, credința mea crește: „cel neprihănit trăiește prin credință”. Aceasta face parte din bucatele tari: cel neprihănit trăiește prin credință. Eu nu-mi bazez credința, mântuirea, nici pe faptele mele, nici pe vestimentația mea, nici pe obiceiurile mele, nici pe religia mea, ci neprihănirea pe care am primit-o de la Dumnezeu.

Autoritatea cuvântului rostit este o învățătură importantă. De exemplu, sunt lucruri pe care le spunem copiilor când suntem frustrați, sau când ei nu ne împlinesc așteptările, sau când suntem sub presiune. Copiii își aduc aminte toate aceste lucruri. Noi, ca familie, slujim în consiliere de mulți ani și am întâlnit sute de cazuri de adolescenți care își aduc aminte. Dar am întâlnit și oameni cu părul cărunt, de 50 de ani, poate 60 de ani, care au purtat o viață întreagă povara unor cuvinte spuse în copilăria lor de către părinți. Ne-am rugat pentru vindecarea inimii și pentru eliberarea de sub poverile trecutului, să nu mai trăiască în trecut.

De ce avem nevoie să trecem de la lapte duhovnicesc la hrană mai tare?

Aș vrea să accentuez un aspect. Efeseni capitolul 4 vorbește despre slujbele pe care Dumnezeu le-a dat în biserică pentru zidirea Trupului lui Hristos, iar în versetul 14 apostolul Pavel spune: „ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire”. Dacă ne uităm cu atenție, în ultima perioadă, societatea noastră este asaltată de foarte multe învățături. Totodată, mă surprinde că societatea românească este deschisă pentru supranatural. În general, românul este deschis pentru supranatural indiferent de natura lui, dacă este malefic sau divin. Ce mă surprinde este că unii credincioși nu au temelia, nu sunt statornici în Cuvânt și migrează de la o învățătură la alta. Prin urmare, laptele duhovnicesc și curat este bun, e obligatoriu, dar noi creștem prin el, creștem în Cuvântul lui Dumnezeu spre mântuire.

E nevoie de creștere ca să ne putem bucura acum de toate comorile și binecuvântările duhovnicești cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat în Hristos Isus, să trăim o viață din belșug și, vorbind despre comunitate, despre națiune, despre țară, noi să fim oameni care suntem o soluție la problemele societății.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 5), din septembrie-octombrie 2024, cu tema „Descifrând Scripturile”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista