Fie că ești angajat sau angajator, schimbările legislative în domeniul afacerilor (și nu numai) îți stânjenesc adeseori buna desfășurare a activității. Abia te-ai obișnuit cu un procent, abia ai reușit să-ți faci calculele cu privire la o taxă, și iată că o nouă lege îți schimbă toate planurile peste noapte.

Cum ar fi să trăiești într-o țară în care să fie dată o lege, cu toate prevederile ei, ținând cont de cele mai mici detalii ale activității noastre în domeniul financiar, și legea respectivă să nu se schimbe nici peste cinci, nici peste zece ani; de fapt, să nu se schimbe niciodată? E imposibil, nu-i așa? De vreme ce condițiile economice sunt în permanentă schimbare, așa ceva este imposibil.

Și totuși… ceea ce la oameni este cu neputință, nu este imposibil pentru Dumnezeu. Da, pentru Dumnezeu a fost cu putință să dea o lege, cu mulți, mulți ani în urmă, și ea să fie valabilă și astăzi, să te poți călăuzi după ea și să trebuiască să o împlinești, dacă dorești să-ți meargă bine, și să cauți din toată inima să nu o calci, ca să nu-ți meargă rău și să nu-L mâhnești pe Legiuitor. Și ce este cel mai fascinant în privința acestei legi este faptul că este actuală și în zilele noastre, așa cum a fost actuală cu mii de ani în urmă, atunci când a fost dată...

Ca orice lege înțeleaptă, legea aceasta are câteva principii generale, făcând mai apoi loc pentru toate detaliile de care ai avea nevoie să-ți desfășori activitatea pe plan financiar. Ca o încununare a principiilor generale ale acestei legi, am putea stabili ca „Art. 1” al ei cuvintele psalmistului: „Al Domnului este pământul, cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc.” (Psalmul 24.1) Sau, pentru cine simte nevoie sa detalieze, iată cum își începe David rugăciunea cu prilejul strângerii de daruri pentru zidirea templului: „A ta este, Doamne, mărirea, puterea și bogăția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice!”

Legile zilelor noastre sunt caracterizate de o anumită doză de ambiguitate, generată fie de incapacitatea legiuitorului de a da legi clare, fie de intenția de a lăsa anumite „portițe”, în vederea interpretărilor diferite ale aceleași legi. Legea lui Dumnezeu însă nu lasă loc decât unei singure interpretări. Cele două citate de mai sus spun totul. Atât de mult spun, încât se povestește că un tânăr om de afaceri care tocmai urmase un studiu biblic financiar și încă era pătruns de adevărul că toate lucrurile Îi aparțin lui Dumnezeu, iar el nu este decât un administrator al tuturor bunurilor încredințate lui pentru o vreme. 

Tocmai avusese un accident de mașină, în contextul în care un șofer neatent nu a acordat prioritate la o intersecție. Coborând din mașină, tânărul nostru văzu daunele, nu puține, pe care cele două mașini le suferiseră. Își întoarse privirea spre cea din care tocmai a coborât și spuse: „Nu știu, Doamne, de ce ai îngăduit că acest șofer să fie atât de neatent, dar văd că Ți-a lovit mașina destul de bine! O să Te coste reparația…”

Este oare ceva neclar în această primă și cea mai importantă prevedere a legii? Ei bine, cum ar fi, cum ar arăta afacerile „noastre” și economia țării în care trăim, dacă toți, deopotrivă angajatori și angajați, am privi cu toată responsabilitatea acest principiu de căpătâi: Tot ce avem sunt lucruri care Îi aparțin lui Dumnezeu, pe care ni le-a încredințat, pentru o vreme, și de care suntem responsabili, în calitatea noastră de administratori ai acestor lucruri? Evident, celelalte lucruri ar decurge de la sine (inclusiv bunăstarea noastră).

Cum ar fi ca prima noastră grijă să fie să dăruim, nu să agonisim? Nu am face decât să împlinim Cuvântul și să beneficiem de pe urma ascultării noastre. Am experimenta, cu siguranță, împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: „Voi deschide zăgazurile cerurilor și voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3.10) Cum ar fi, ca oameni de afaceri, să îi plătim la timp și în mod corect pe angajații firmelor pe care le conducem? Nu am avea parte, nu-i așa, de judecata lui Dumnezeu (vezi Maleahi 3.5). Cum ar fi să nu datorăm nimănui nimic? Nu ni se spune oare că astfel împlinim Legea lui Dumnezeu? (vezi Romani 13.8) Cum ar fi ca, indiferent de poziția în care suntem în organigrama unei firme, să împlinim porunca lui Dumnezeu: „În smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși”? (Filipeni 2.3)

Atunci, am putea cu adevărat nădăjdui că vom avea parte de cea mai mare binecuvântare. Te-ai întrebat care este cea mai mare binecuvântare pe care ai putea-o avea ca om de afaceri? O listă ajutătoare, pentru un răspuns pe care l-ai putea da? Ei bine, ce ai spune despre: un loc fruntaș în Topul firmelor; independență financiară; un venit suficient, care să îți permită condiții de trai bune și un concediu reușit în fiecare an… Desigur, altceva ar trebui să ne motiveze și altceva ar trebui să fie pentru noi cea mai mare binecuvântare, și anume nădejdea că, în „ziua aceea”, vom auzi binecuvântatele cuvinte: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri… Intră în bucuria Stăpânului tău.”

Primul lucru pe care l-am învățat în contactul pe care l-am avut cu o organizație care are ca scop răspândirea adevărurilor Scripturii referitoare la aspectele financiare ale vieții, a fost că eu sunt doar administrator al lucrurilor pe care „le am”, înțelegând că Dumnezeu este adevăratul lor Proprietar. Iar al doilea, că, în postura mea de om de afaceri, Dumnezeu nu mă va întreba, odată, cât de mare succes am avut în afaceri, ci cât de credincios am fost în lucrul pe care mi l-a încredințat. De atunci, am încercat, am reușit și, desigur, mai am multe lucruri de îmbunătățit, să îmi dovedesc, și nu numai mie, ci și altora, că principiile financiare pe care le găsim în Scriptură sunt valabile și în contextul zilelor noastre. Și nu numai că sunt valabile, ci sunt pline de relevanță, iar aplicarea lor în viață este o condiție obligatorie în cazul în care dorești să culegi o mulțime de binecuvântări.

Cu ocazia pregătirii primului volum din seria cărților editate sub egida Crown Financial Ministries, am aflat un lucru, pe lângă altele, care m-a surprins: În Biblie sunt mai bine de 2.350 referiri la bani și posesiuni materiale. Cu mult mai multe decât la credință și rugăciune luate la un loc. Mi-am pus întrebarea: „De ce?” Citind, am aflat răspunsul: Dumnezeu a știut cine este pricipalul Lui „concurent” în inima omului. Moloh? Nu. Baal sau Astarteele? Nicidecum. Dagon, Remfan, Rimon, Nisroc? Nici atât. 

Ce părere ai însă despre Mamona? Ești și tu ca mulți creștini ai zilelor noastre, unul care pune mâna pe bani de mai multe ori pe zi decât pe Biblie?