Cred că mediocritatea, din nefericire, se poate vedea în toate compartimentele vieții. Noi toți trebuie să ne asumăm că suntem părtași la această situație nefericită și să facem ceva. Pornind în primul rând din familie, unde trebuie ridicată ștacheta pentru copii. Continuând bineînțeles cu Biserica. Cei care au folosit acel dicton „între noi nu sunt foarte mulți pricepuți, înțelepți în felul lumii” nu au fost rău intenționați dar, categoric, au fost manipulați. Bisericile, prin conducătorii lor, au fost manipulate de către comuniști astfel încât în Biserică să nu fie oameni luminați care să se ridice, pentru că era teamă că Biserica putea fi un factor transformator care să pună în pericol planurile lor cu România.

În orice consiliu de administrație a școlilor sunt părinți. Părinții, împreună cu Biserica, pot pune presiune asupra școlilor și primăriilor, astfel încât meritocrația să fie un factor determinant. Trebuie să ieșim din această resemnare că „așa e societatea și nu avem ce face, nu ajung oamenii pe merit în nicio poziție”. Fiecare din noi putem prin exemplul personal și acțiuni concrete să punem presiune pentru ca oamenii de valoare să aibă un cuvânt de spus în societate.

Dați-mi din Scriptură un singur argument împotriva educației, un argument că e bine să fii needucat sau prost. În ansamblul Scripturii, văd că chemarea este la MUNCĂ, la creștere în orice domeniu, la excelență, nu pentru noi, ci pentru slava lui Dumnezeu. Biblia afirmă că tot ceea ce facem, să facem din toată inima, cu toată ființa și resursele noastre, ca pentru Domnul. Cred că nouă asta ne lipsește.

Educația sau competența, mai devreme sau mai târziu, te face vizibil. Nu neapărat că ajungi în vreo poziție, dar până la urmă, competența iese deasupra cum iese uleiul deasupra apei. Vorbesc pe termen lung, de competența adevărată, cea câștigată în mod cinstit. Dumnezeu merită să primească tot ce am mai bun.

Liceul Filadelfia din Suceava

Oficialitățile orașului și cei care cunosc mai îndeaproape ce se face acolo recunosc că liceul Filadelfia este un etalon în Suceava. Și dacă am ajuns, după doar 15 ani, să fim a cincea școală din sutele de școli din județ, după performanțele elevilor, acesta e harul și mila lui Dumnezeu. Avem peste 1000 de elevi. E un lucru extraordinar pentru noi, nu mai avem spațiu, nu știm cum să refuzăm oamenii, suntem extrem de căutați din oamenii din mediul neevanghelic, de cei care vor performanță și caracter. Dar e trist când auzim din mediul evanghelic că ar trebui să nu fim atât de intransigenți cu privire la valorile morale.

Legat de absolvenții noștri, avem o politică prin care încercăm să-i convingem și să-i ajutăm pe elevi să se orienteze spre zonele din societate în care pot să aibă un cuvânt de spus, să schimbe în bine societatea. Îndemnăm pe copiii noștri să se orienteze în mod special spre medicină și avem deja mulți studenți la medicină și deja medici. Și îi încurajăm să se orienteze spre drept și spre IT.

Avem un feedback pozitiv de la universități. Un profesor la universitate se întreba într-o grupă unde era un student de la Filadelfia: „Cine e Filadelfia asta, de a putut să creeze un student atât de pregătit?”. Astfel de exemple sunt îmbucurătoare și credem că Filadelfia este darul lui Dumnezeu pentru Suceava și mai departe. A fost o inițiativă nebunească a câtorva oameni care am crezut că trebuie să ieșim și altfel cu mărturia noastră în societate, iar Dumnezeu a onorat acea nebunie într-un mod extraordinar. Slavă lui Dumnezeu pentru ce înseamnă Filadelfia în Suceava.

Implicarea creștină în viața cetății

Unii au o rezervă în a se implica în societate, în politică sau afaceri. Cred că rezerva aceasta vine dintr-o manipulare abilă a celor care nu doresc să-i vadă pe creștini punându-și amprenta asupra societății. Cred în ce spune Isus Hristos, că trebuie să mă rog „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta pe pământ așa cum se face în cer”. Cred că este o luptă spirituală ca voia lui Dumnezeu pe pământ să se facă într-o cantitate mai mică și de calitate inferioară.

Diavolul a avut instrumentele și oamenii lui ca să ‘transforme’ neimplicarea în ceva spiritual. Putem avea păreri diferite, dar în ce privește implicarea în viața cetății (aceasta e politica), ea ține de cerința elementară de a fi lumină, de a duce mărturia. Dacă spunem că avem în Scriptură principiile cele mai sănătoase după care să funcționeze familia și societatea, dacă nu le expunem și le arătăm eficiența practică în viața cetății, atunci cum dovedim că ele sunt cu adevărat valoroase? Cred că cerința Domnului Isus de a fi lumină înseamnă implicarea în viața cetății.

Am rămas suprins să văd la oameni care nu sunt creștini practicanți o foame reală după oameni care chiar să practice principii creștine - principii care în general sunt cunoscute în societatea română. Și uimirea sinceră când ei văd că se poate, când văd un om care nu doar vorbește, ci trăiește ce spune. Bucuria acelor oameni mă face să spun că trebuie mers înainte. Oamenii au nevoie de astfel de exemple, oamenii care nu sunt din mediul evanghelic.

În ce privește lucrarea din interiorul bisericilor evanghelice, mă bucur atunci când văd slujitori, oameni cu responsabilități la nivel de biserică sau cult care acceptă că dreptatea nu e doar la ei. Mă bucur să văd oameni care spun „o să mă gândesc la aspectul acesta, nu am văzut perspectiva aceasta”. Nu știu cine ne-a format pe noi, pe lucrători, dar de obicei avem răspunsuri la toate întrebările, deținătorul adevărului e doar biserica și liderul ei, păstorul. E o amărăciune pentru mine. Dar mă bucur când oameni din structurile bisericilor realizează că nu sunt decât oameni și nu dețin tot adevărul, și când permit și alte perspective, poate de la oameni mai simpli, mai ‘neimportanți’.

Nu știu cum va lucra Dumnezeu pentru a reforma Biserica, dacă o va face de sus în jos prin lideri, sau de jos în sus prin membri individuali. E preocuparea mea principală, de ani buni caut răspunsuri exact la întrebarea aceasta. Pentru că o schimbare e necesară. Cred că e și iminentă. Sper să fie iminentă! Nu se mai poate, în opinia mea, am ajuns într-un moment critic.

Cred că Dumnezeu va lucra și prin lideri, dar și de jos. Și Dumnezeu, în înțelepciunea și puterea Lui, va pune lucrurile împreună într-un mod extraordinar. Asta e și speranța mea. Nu vreau să cred că nu se mai poate face nimic prin liderii de astăzi și că va trebui să fie o ‘revoluție’ pornită de jos în sus și cineva să fie dus la coșul de gunoi al Bisericii. Ci știu că Dumnezeu are putere să schimbe oamenii. Sper din toată inima ca și liderii să fie recuperați, dar în același timp să fie un sprijin și o emulație de jos în sus a generației care vine. Nu mă refer la vârsta biologică, ci la oameni care realizează că trebuie o schimbare pentru a răspunde menirii pe care o avem: de a fi martorii Domnului Isus Hristos în lumea de astăzi.

Interviu cu Ioan Bădeliță, pastor al Bisericii “Filadelfia” din Suceava, manager al Liceului Filadelfia din Suceava, membru în Consiliul Județean Suceava.