Radu Clețiu a debutat ca și caricaturist după 1980. A desenat pentru programe TV și celebrități din țara noastră. Însă adevărata împlinire a găsit-o doar în Dumnezeu. 

După convertire, mi-am schimbat semnătura de caricaturist, în Clear Cartoon. De peste 15 ani, am început să slujesc prin desenul meu, ca mod de prezentare a Evangheliei. După ce am înțeles că trebuie să-mi schimb viața radical și să am o relație cu Creatorul, am înțeles și că trebuie să-mi canalizez talentul pe alte principii și pentru alte scopuri. Am renunțat la acel umor facil care jignește persoana, și am încercat să găsesc umor în filoane adevărate de valore, filoane creștine. 

Azi, Radu Clețiu își folosește talentul pentru a prezenta Evanghelia lui Dumnezeu prin desenele sale. Imaginile sunt rodul rugăciunii și al unei vieți schimbate.

Eu am un crez. Prin acest mod de a concentra mesajul într-o singură imagine, căreia îi putem spune caricatură sau metaforă grafică, reușesc să transmit o esență la oameni din diferite culturi și cu diverse nivele de pregătire, de percepție. Pe teren, am văzut oameni care și-au schimbat viața, pornind de la „șocul” privirii unui desen din acesta, mai ciudat. 

Prima dată când am văzut impactul unui desen mai elaborat a fost în 2004, când eram într-o călătorie misionară scurtă în Turcia. Pe drum am prins inundații și ne-am învârtit 24 de ore cu trenul prin Bulgaria. În compartimentul vecin erau câțiva japonezi, nu erau creștini. Ne-am împrietenit, le-am făcut portrete, o fată a devenit foarte interesată de mesajul Evangheliei, iar fetele din grupul nostru i-au citit în câteva ore Evanghelia după Ioan. Fata respectivă, Izuki, ne-a spus ‘întâlnirea cu voi a fost o revelație pentru mine’. Am ținut un timp legătura cu ea după aceea. Pornind de la o imagine care stârnește, am ajuns să putem mărturisi și să vedem rod. 

Și în zona aridă a Turciei, am avut interacțiuni cu oameni reticenți față de creștini, dar care, atunci când veneam cu prietenie la ei și le ofeream un portret, reușeau să se deschidă și să discutăm. În țările musulmane e greu să introduci literatură creștină, trebuie aprobare. Decât să intri în conflict cu autoritățile, e preferabil să fii creativ cu alte unelte. Am avut o supriză plăcută să constat în acea misiune în Turcia că, având cu mine un calendar ilustrat cu caricaturi inspirate din adevăruri biblice, am putut să transmit mesajul Evangheliei cu multă claritate. 

Dacă înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu, desenele lui ridiculizau, acum caricaturile sale îndeamnă la profunzime și curiozitate pentru a-L descoperi pe Dumnezeu. 

Am avut confirmarea că Duhul Sfânt lucrează prin aceste caricaturi. Am văzut oameni care s-au convertit plecând de la aceste desene. Am mărturii, bilețele, de la mai mulți oameni care, privind aceste caricaturi, au căutat să afle mai mult despre Dumnezeu și chiar și-au găsit calea și s-au întors la Dumnezeu, pornind de la aceste imagini, sau de la portrete realizate de mine în diferite circumstanțe. Nici eu nu am fost sigur de această metodă, până când am văzut rezultate. Nu am dezvoltat un plan strategic să creez mesaje desenate, ci ele au venit ca necesități de moment, ca o soluție de a fi relevant pentru un anumit segment de populație. Acest mod e relevant pentru persoane care își concentrează atenția mai greu, sau pentru  oameni pe stradă.

Într-o altă călătorie misionară în Africa, a trebuit să înlocuiesc vorbitorul desemnat într-o biserică locală dintr-o zonă grea din Nairobi. Eu nu sunt vorbitor bun de limbă engleză, știu doar 300-400 de cuvinte. Dar cu creionul în mână a fost perfect, le-a plăcut foarte mult mesajul ilustrat astfel.

 În 2010, am mers să slujesc în Paris. Pare ciudat, dar acolo a fost mai greu decât în Africa sau Turcia, am avut de-a face cu atei înțepeniți în conceptele lor. În Franța aveam standuri biblice la universități. Un singur lucru am putut să le desenez și cu care le-am captat atenția. Aveam suportul de desen în fața clădirilor frumoase ale universităților și am fost atras de ‘soneriile’ vechi cu mâner, cei din vest au multe ’ciocănele’ din bronz la uși. Eram lângă o ușă cu aceste decorațiuni, și m-am gândit că pot folosi acest element de arhitectură-decor.

Le desenam un ciocănel cu cap de leu, stilizat. Sub leu, am desenat un cap de miel ca element de rezonanță, cel care primea loviturile ca să trezească pe cel dinăuntrul casei. Ușa se termina, în partea de sus, cu ceva ce sugeram că ar fi o coroană de spini. Această ușă, gradual, în timp, devenea un portret stilizat al Mântuitorului. Iar mesajul era ’Je suis la porte’ (’Eu sunt ușa’), din Ioan 10:9. După acest desen, puteam să le povestesc: ‘Isus e și Leu, și Miel, iar jertfa e adusă prin Miel’. E un desen născut tot din nevoia de a găsi o ușă de comunicare cu acei atei bine pregătiți și realizați, și a fost un mod superb de a interacționa cu ei.

Caricaturile lui Radu Clețiu sunt ca niște pilde vii, prin care artistul descrie adevăruri din Scriptură. La momentul publicării acestui material, Radu Clețiu e într-o călătorie misionară în Kenya, unde continuă să-și pună talentul la dispoziția lui Dumnezeu, folosind metafore vizuale pentru a exprima mesaje creștine africanilor.

Dumnezeu, din orice activitate sau pasiune, poate găsi locul și filonul din care să-Și tragă culoarea Lui și să-Și facă lucrarea Lui, indiferent dacă ni se pare o ciudățenie sau o activitate „nedemnă” pentru un copil de Dumnezeu.

Reportaj asamblat din interviurile acordate de Radu Clețiu echipei Alfa Omega TV, difuzate în emisiunile Mapamond Creștin și Inima Închinării.