Puține lucruri au atât de multă influență asupra performanței cuiva cum au problemele personale.
Carl Lewis a fost unul dintre cei mai extraordinari atleți din toate timpurile. Medaliile de aur pe care le-a câștigat la diferite Jocuri Olimpice și recordurile mondiale pe care le-a stabilit au rămas în memoria multor oameni.
Însă un lucru pe care puțini îl știu este că și-a îngropat prima medalie de la Olimpice în Los Angeles, lângă mormântul tatălui său. A fost modul său de a își arăta recunoștința și afecțiunea.
Dar nu toți au o relație atât de bună cu membrii apropiați ai familiei și mulți trăiesc în disperare acasă.
Mulți sportivi nu sunt în stare să dea ce e mai bun fiindcă relațiile din familia lor sunt date peste cap și nu prea pot recunoaște care e problema; se gândesc că se pot descurca chiar dacă au o problemă acasă.
Ce crezi? Dacă lucrurile merg prost cu cei de acasă, cum ar putea merge bine cu cei din afară? Sigur, putem să ne comportăm astfel încât totul să pară în regulă.
Ieșim împreună, afișăm expresiile potrivite, spunem ce trebuie când ne ascultă alții... dar în interiorul nostru există un gol, un soi de istovire.
Mulți își doresc să poată pune capăt relației fiindcă se gândesc că problemele se vor sfârși așa. În niciun caz!
Puține lucruri au atât de multă influență asupra performanței cuiva cum au problemele personale. Aici ne referim la performanțe de la toate nivelele: muncă, planuri, relații, timp liber și, da, domeniul spiritual.
Putem căuta peste tot motive pentru care lucrurile ne ies pe dos, dar adesea, problema este înăuntrul nostru. Iar problemele familiale au obiceiul de a se atinge și de a afecta fiecare părticică a vieții noastre.
Permite-mi să te întreb următorul lucru: unde se situează relațiile tale, pe o scară de la 1 la 10? Ce notă acorzi relației cu părinții? Cu soțul/soția? Cu copiii? Cu familia lărgită? Cum e căminul tău? Un loc al încrederii, unde oamenilor le place să vină?
Unii oameni fac atacuri de panică numai la gândul că trebuie să se întoarcă acasă la sfârșitul zilei. Explică aceasta de ce atât de mulți hoinăresc pe străzi, în cafenele sau în săli de jocuri, numai ca să piardă timp?
Să fim sinceri: nu putem numai să arătăm cu degetul. Când relațiile se strică, fiecare are o parte de vină.
Dorința și porunca lui Dumnezeu pentru toți este ca iubirea să domnească în căminele noastre. Nouă ne revine datoria să arătăm întâi dragostea celorlalți.
Dumnezeu merge mai departe, spunând că, dacă treburile noastre se duc pe apa sâmbetei, rugăciunile noastre pot fi împiedicate de comportamentul nostru. Nu avem nicio scuză.
Nu putem da vina pe părinți, pe copii, pe soț/soție... Dacă nu am făcut tot ce am putut ca lucrurile să se rezolve (și mulți nu am făcut), atunci și noi suntem vinovați.
Amintește-ți că nu putem spera să avem stări interioare bune dacă situația de acasă nu este bună.
Citiți mai multe despre dimensiunea relațională în viața creștinului la https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/relatii
Sursa: Evangelical Focus
